11,560 matches
-
ne înțelegem. Tinu mi-a spus că suntem de aceeași vârstă, născute în același an. Mă înțelegi? - Ah, da! Sigur că înțeleg și chiar sunt de acord, Laura. Îmi place mult numele tău... Ce faci? Ce-i cu tine? se sperie Iuliana când văzu lacrimi pe obrajii Laurei ce se apropie de ea să o îmbrățișeze. Hai, fii cuminte, liniștește-te! O să fim două bune prietene... Ce zici? - Da, sunt convinsă, Iulia. Doresc! Am înțeles că te căsătorești curând cu Eugen
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (12) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367707_a_369036]
-
îmbrățișeze. Hai, fii cuminte, liniștește-te! O să fim două bune prietene... Ce zici? - Da, sunt convinsă, Iulia. Doresc! Am înțeles că te căsătorești curând cu Eugen... Presupun că nu m-am înșelat. Ne așteptați și pe noi? - Cum? Ce? se sperie Iuliana, pe moment, când Laura vorbise de căsătoria ei cu Eugen. O bănuială cruntă i se strecurase în suflet. Își reveni imediat ce pătrunse sensul întrebării din final. Simți cum roșește. Se rușina de gândul urât ce-i trecuse prin minte
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (12) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367707_a_369036]
-
Mă gândeam..., dacă accepți..., să te iau acasă la mine... Se așternu subit, după aceste cuvinte, o tăcere deplină în toată încăperea. Tinu era rigid, cu brațele încordate pe scaun, ceilalți doi o priveau pe Laura și ea se uita speriată spre Iustin. Câteva secunde lungi, ce păreau că nu se mai termină, au fost îndepărtate de acesta: - Sunt fericit să aud că te-ai gândit la această variantă, dar, cu tot regretul, nu-mi pot permite să te oblig acum
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (12) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367707_a_369036]
-
deduc faptul că nu mai are nici încredere în confrații săi de partid, ca să-i îndemne spre această redresare morală de nevoia căreia și-a dat seama chiar prin propunerea pe care a făcut-o. El e într-atât de speriat de curvăsăria practicată în căsătoria lor politică, încât nu vede altă soluție decât să arunce canapeaua! - închei eu acest aspect abținându-mă de la savoarea cu care l-aș mai comenta încă mult, tocmai pentru că, fiind vorba de canapea, ne duce
PE CAII NĂRĂVIŢI DE ALŢII de CORNELIU LEU în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367803_a_369132]
-
stoluri de pescăruși și albatroși. Într-o zi, când am aruncat volta, s-a întâmplat să cadă deasupra unui pescăruș ce își spăla penele nepăsător, pe luciul apei. Acesta nu s-a ferit și nailonul a căzut peste aripile sale. Speriat s-a zbătut și s-a încurcat și mai tare. L-am tras cu grijă și cu greutate în barcă, deoarece se zbătea și țipa, de am alertat toată marea. Nu doream să-l rănesc, sau să-mi rupă nailonul
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367787_a_369116]
-
ea ... Și chiar dacă azi te prefaci că nu mai ai nevoie de dragoste, pentru a nu mai suferi vreodată, daca te uiti mai bine înlăuntrul tău, știi că nu e adevărat Inima e ca un mic animal sălbatic, emoționat și speriat în fața iubirii. Camelia C 2015 Referință Bibliografica: Gratii / Camelia Constantin : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1519, Anul V, 27 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Camelia Constantin : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
GRATII de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367845_a_369174]
-
Ediția nr. 1445 din 15 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului DATINI Un vuiet satul străbate: Anul Nou la ușă bate! Clopoțeii sună-n geamuri, Flori sticloase-mbracă ramuri. Vin căiuții cu fanfara, Urșilor cântă vioara, Un mascat urât, cu plete, Sperie băieți și fete. Lemnele trosnesc în sobe, Se-aud fluiere și tobe, Plugușoarele răsună, Satu-i plin de voie bună! Să deschidem poarta mare, Chiar de-i vânt și e ninsoare, Să lăsăm capra să joace Și moșnegii în cojoace! Referință
DATINI de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367874_a_369203]
-
se scurgeau stropii de ploaie asemeni unor lacrimi pline de durere. Era un tablou răvășitor. Când au ajuns la fața locului, în jur erau adunate foarte multe persoane: civili, bolnavi, cadre medicale, un agent de pază în vârstă, care era speriat și se agita tremurând, dovedindu-se, oarecum, depășit de situație. Se pare că o jumătate din tei căzuse peste două mașini aflate în mișcare. Nu se știa exact câte persoane se aflau în interiorul acestora și în ce stare se află
ÎN MÂNA DESTINULUI...(7) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367838_a_369167]
-
numită generic organ. Și, în timp ce, după absolvirea cu succes a cursurilor intensive de pregătire specifică, acești tineri de toată isprava își perfecționau pregătirea teoretică prin exerciții practice în zona gării, la conducerea județului a venit un tov. foarte energic și speriat clește de unele aluzii ale nevestei precum că dă pe trompă tot ce știe dacă nu ia măsuri urgente ca fiul lor, tot genial, bineînțeles, dar extrem de timid, așa cum sunt adevărații copii de familie bună, nu intră la liceu din
FARMECUL DE NEDESCRIS AL ŞTIINŢEI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1311 din 03 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/367829_a_369158]
-
Tânărul a tresărit la vederea încântătoarei prezențe. Fața a început să i se lumineze. Au schimbat câteva vorbe, pe urmă s-au pierdut împreună în cafeneaua din zonă. Peste alte zece minute, o altă tânără s-a ivit sub crengile speriate de frig ale copacului. A stat acolo cincisprezece minutea ca să plece dezamăgită. Am părăsit geamul și peisajul gri de afară și mi-am aruncat privirile pe biroul din camera mea. Erau două cărți. Una dintre cărți avea o copertă gri
CE MULT CONTEAZĂ AMBALAJUL! de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367884_a_369213]
-
în toți anii care vor veni de-acum în colo. Apoi se întoarse spre Mitru, care arăta ca o statuie din cauza atenției sale la tot ce se întâmpla în jurul lui, și îi vorbi cu blândețe: - Mitre, văd că ești tare speriat de ceea ce se întâmplă aici, dar liniștește-te, dragul meu! Curierul lui Moș Crăciun te va duce acasă, la Veronica și la copiii tăi, după ce eu și cotanele vom pleca împreună cu acești moși hidoși, care nu știu altceva decât să
PĂDUREA SOARELUI (5, 6) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1436 din 06 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367871_a_369200]
-
Autorului DE ZIUA MAMEI Azi am cules cu frații mei Un buchețel de ghiocei Din crâng, din margine de sat Și ne-am întors pe înserat. Cu ochii peste poartă sta Mămuca, și ne aștepta: - Unde ați fost ? M-am speriat ! Și prin livadă v-am strigat ! - Mămucă, mâine-i ziua ta, Iar asta-i ce-ți putem noi da: Un buchețel și un sărut ! ... Am spus în cor, cu glas scăzut. Ne-a strâns în brațe pe toți trei, Iar
DE ZIUA MAMEI de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367945_a_369274]
-
încercări de furt, fraudă sau altceva legat de violarea patrimoniului. Trunchiurile sau cioatele care se înălțau deasupra terenului, accidentat sau nu, în picioare sau efectiv aplecate de ziceai că așa se “ născuseră”, aveau forme ciudate, unele parcă erau făcute să sperie, excrescențe lemnoase cum sunt la noi buturile de copaci crescute în locuri sălbăticite, unde natura sculptase adevărate “opere de artă” frizând un imaginar bezmetic, hâd și tenebros, cu clișee ale unei vegetații populând misterios altă parte de univers decât al
RUINELE, BUNURI NAŢIONALE!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 180 din 29 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367257_a_368586]
-
țintuită într-un cărucior cu rotile. dependent de iubire nu poate ieși în lume oricum; uneori miroase a transpirație. când se așează la cozi emoționale aerul devine greu apasă memoria cuvintelor și zvonul nebuniei umblă molipsitor printre oameni; când e speriat de moarte poemul se chircește febril inima lui se înfoaie a porumbel și năvălește afară. dă târcoale ochiului apoi față în față așteaptă câteva semințe de mărturisire. mă uit în oglindă și îmi zâmbesc cel mai bine merg pe vârfuri
CARMEN TANIA GRIGORE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367352_a_368681]
-
nu m-a băgat în seamă, m-am întors supărat pe cărarea de deasupra malului, cu undița pe spinare și cutia cu râme în mână, când un șarpe de apă mi-a tăiat calea, fugind disperat spre lac. M-am speriat așa de tare, încât am rupt-o la fugă spre locul unde trebăluiau părinții mei, țipând din răsputeri: „Șarpele! Șarpele!” Undița și cutia cu râme au rămas abandonate undeva, pe cărare. Tata a râs de spaima mea și mi-a
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA (ROMAN) de STAN VIRGIL în edi��ia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367284_a_368613]
-
minciuna prin omisiune. * Boss-ul e un țăran mic și slab, cxu părul alb, bronzat, cu ceafa ridată în romburi și hexagoane, ce seamănă cu crăpăturile noroiului uscat. * Omenet whitmanian adunat: democrați și deformați, profitori și laureați, complici la și speriați de. * Nici nu știu ce e mai grav, faptul că 2011 e un an prelectoral sau că e anul dinaintea sfârșitului lumii, după mayași. * Viața noastră cotidiană pendulează între ridicol și convulsie, între mârlănie și delir. Suntem cu toții vinovați și cu toții victime
JURNAL CU CAPUL IN JOS de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367374_a_368703]
-
de căsătorie nu este un apanaj specific în exclusivitate femeilor. Poetul Ionatan Piroșcă, grav bolnav fiind, a fost părăsit și el de soție. Ionatan Piroșcă, părăsit de soție, poet: De câte ori ne-am implicat cu adevărat în suferința altora? Singurătatea ne sperie și ne alungă. În primul rând, simt că ne vorbește foarte clar și foarte dur despre abandonare și lipsă de ajutor. Despre Domnul Isus ni se spune că era așa de disprețuit că-ți întorceai fața de la El, iar în
REZUMAT DOCUMENTAR de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367327_a_368656]
-
numărul românilor care părăseau ilegal România dominată de comuniști era din ce în ce mai mare; ceea ce se întâmpla se considera a fi un curent pe care prietenul meu, nea Mitică, îl numea „pașoptismul secolului XX”. Majoritatea celor care luaseră această hotărâre, erau foarte speriați de noul regim instaurat. Prigoana exercitată de comuniști asupra unui segment anume al populației țării noastre, nu avea limite. Dar totul avea un preț și pentru o mare parte din cei care se deciseseră să înfrunte teama și să-și
DAN ISĂCESCU – VISUL FRANCEZ SUB GLASUL ROŢILOR DE TREN! de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367412_a_368741]
-
uzat de inteligență și mult curaj pentru a-și atinge țelul. Cazul lui Dan Isăcescu, românul care a ajuns în Franța sub un tren, a fost mediatizat multă vreme și s-a aflat pe prima pagină a gazetelor din Paris. Speriat de ceea ce se întâmpla în România anilor 1948, tânăr și deosebit de agil, cu o minte plină de inventivitate, dar și ispitit de libertatea vieții din Occident, ispită ce-i da târcoale mereu, într-o bună zi, lui Dan Isăcescu i-
DAN ISĂCESCU – VISUL FRANCEZ SUB GLASUL ROŢILOR DE TREN! de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367412_a_368741]
-
sinucigașilor căzu, însângerat, un porumbel, poți pune stavilă Pacificului în mișcare? Incest, delir, orice ar fi, eu tot nu cred. Mai degrabă citesc despre crimele din Oxford, după ce am părăsit Berlinul trupelor de asalt. I adevărată bufoniadă, zău. Nu te speria, nu, ia un calmant. Nu mi-am luat loc de veci, voi avea grijă după ce mor, am să pun o piatră, am să aduc flori și am să-mi reeditez scrierile. Nietzsche ascuns într-o portocală, între sâmburi ca Tom
PROZĂ AMARĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367456_a_368785]
-
mov: copacii, casele, animalele, insectele. Mov, fiind culoarea preferată a prințesei, s-a gândit să exploreze ținutul. Plimbându-se printre copacii mov, ajunge la un castel mov. Apoi văzu o pasăre mare venind spre ea. Fata se trezise speriată. A speriat-o nu doar faptul că a avut un coșmar, ci pentru că visase că era pe o pasăre mare și vedea totul ca în vis. Pasărea o duse pe prințesă la castelul din vis, iar din el ieși o fată cu
8 MARTIE ÎN OCHII COPIILOR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1873 din 16 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367435_a_368764]
-
martie 2014 Toate Articolele Autorului După chef lung și joc pe jar În zi de Dragobete, Mă ațipeam sub un stejar, Sleit de mândre fete... Și doar simții ca peria Din spate-un ram, pe haină... - Ci numai nu te speria, Am să îți spun o taină... C-amu e vremea, altfel ba, M-a liniștit copacul... Ăst lucru nu te întreba, De ce acuma facu-l... - Ba, iaca te întreb surprins: Amână, nu-ți îngădui, De somn de moarte parcă-s
LEGENDA MĂRŢIŞORULUI DUPĂ O PROZĂ FOARTE SCURTĂ DE FLOAREA CĂRBUNE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367452_a_368781]
-
fost notat întotdeauna-absent. Am stat mereu deoparte și-acum deoparte sunt. Suport din plin retragerea stupidă ce a făcut ca astăzi să dârdâi în obidă când mă lovește biciul vieții crunt. Fedra Din mare ieși monstrul. Grăbit înainta și se sperie de moarte armăsarul care porni în iureș, zdrobind de pietre carul cu care Hippolytus se plimba. Așa a-nvins minciuna și Fedra l-a învins pe cel ce i-a respins trufaș iubirea. Cu ochii plini de groază privea nenorocirea
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367462_a_368791]
-
tu! Deschide cutia și ai să afli. Când a primit în mână cutiuța de catifea albastră, nerăbdătoare crezând că iar i-am luat ceva din aur ca de obicei, dă să deschidă cutia și văzând pisicul în cutie s-a speriat așa de tare, încât a aruncat cutia cu pisic cu tot, crezând că-i șobolan și îi fac o glumă nepiperată. Noroc că mă așteptam la această reacție și am întins mâna prinzând pisicul. - Doamnă nu te supăra, dar nu
MĂRŢIŞORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367454_a_368783]
-
zile a plouat în 24 - 25 noiembrie la Palermo, umezeala agravând boala, astfel ca Bălcescu moare pe 29 noiembrie 1852, la ora 7 și jumătăte seara. Lângă el nu se afla nici un prieten român, ci doar patronul hotelului, Salvatore Ragusa, speriat să-și recupereze datoria, servitorul Tomaso Malone, medicul Decio Bataglia, consulul Imperiului Otoman la Palermo si preotul Joseph Collida de la Biserica „Sf. Nicolae”, care aparținea comunității greco-albaneze și care l-a împărtășit creștinește pe muribund, deci apartenența la masonerie nu
MOARTE LUI NICOLAE BĂLCESCU – CA UN CREŞTIN ORTODOX de IONUŢ ŢENE în ediţia nr. 1859 din 02 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367472_a_368801]