5,679 matches
-
rimam în sentimente! ― Deci recunoști. ― Derbedeule! ― Te sfătuiesc prietenește și, reține, o fac pentru a doua oară, să-ți masori cuvintele! ― Dragii mei... ― Îți dai seama! exclamă bătrânul cu gura plină de salivă, ăla-mi azvârle acum o crimă în spinare! ― Cine? întrebă femeia distrată. ― Cine?! Maiorul! Melania Lupu se uită la sculptor. ― A luat-o razna rău. Așa se întîmplă de la o anumită vârstă... Habar n-am despre ce vorbește. ― Minți! urlă Grigore Popa. Mi-a povestit totul. Tânărul ridică
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
scop, și Majestatea Sa îl cunoaște perfect. Dacă mă ucide, își distruge în mod deliberat ființa superioară. Și dacă știu bine ceva în privința membrilor dinastiei Isher, e faptul că în ultimă instanță se dau înapoi de la sinucidere. Împărăteasa își îndreptă spinarea, încruntîndu-se: ― Îndrăzneala ta e egalată doar de istețimea ta, zise ea mușcător. Hedrock nu băgă în seamă întreruperea. Refuza să renunțe la inițiativă. Îi dădu drumul repede înainte: ― Se vede bine că v-ați uitat cu toții istoria sau că vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
FELUL CUM DESCHISESE UȘA. ZÎMBI ȘI APOI SPUSE PE UN TON GRAV: ― Îmi pare rău, dar asta este o taină. Apoi se grăbi să adauge: Mai bine ai intra. N-avem nevoie să stîrnim suspiciunile nimănui. Neelan își îndreptă repede spinarea, păși înăuntru și închise ușa. Hedrock îi comandă: ― Ia dumneata în primire biroul, iar eu am să cercetez fișierele. Cu cît facem mai repede treaba, cu atît mai bine. Porția lui și-o termină în mai puțin de un minut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
întârzierii, ea nu mai putea dura mult. Cu cît pleca mai repede cu atît scăpa mai ușor. Se întoarse și porni către ușă. Dar se opri. Se opri întrucît dacă pleca acum unde se putea duce? Așa că, încet își îndreptă spinarea și privi din nou camera. Poate că n-o cercetase destul de amănunțit. Poate că în graba lui nerăbdătoare trecuse cu vederea tocmai ce era mai evident. AȘADAR, AVEA DE GÎND SĂ RĂMÎNĂ ȘI SĂ DESCOPERE. LA ÎNCEPUT NU ERA NIMIC
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
DUCEAU SPRE O UȘĂ DESTUL DE BOGAT ÎMPODOBITĂ DINCOLO DE CARE DISPOZITIVUL LUI DE TRANSPARENȚĂ ÎI ARĂTA O BUCĂTĂRIE GOALĂ. CELE DIN DREAPTA SE DOVEDIRĂ A-I FI MAI UTILE. HEDROCK LĂSĂ BARA DE TRANSPARENȚĂ PE SCĂRI. NU-I MAI TREBUIA. ÎȘI ÎNDREPTĂ SPINAREA, DESCHISE CEA DE A DOUA UȘĂ ȘI PĂȘI AFARĂ LA LUMINA SOARELUI. SE TREZI ÎN CURTEA DIN SPATE A UNEI CASE MARI ȘI PUSTII. EXISTA OBIȘNUITA PELUZĂ VERDE, GRĂDINA ÎNFLORITĂ, GARAJUL PENTRU AUTOAVION ȘI UN GARD ÎNALT CU POARTĂ. POARTA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
el, ci vreun alter ego de-al lui cunoscuse toate acele senzații fizice, Încetul cu încetul, Hedrock își dădu seama că în jurul lui e liniște, nemișcare, iar apăsarea dispăruse. Elementele din mintea lui începură să capete puțină coerență. Își îndreptă spinarea în scaunul de comandă și se uită la plăcile teleecranului. Privea direct în spațiul interstelar. Oriunde se uita erau numai stele. Nici un pic de soare, nimic altceva decît vîrfurile ascuțite ale unor raze de lumină, variind ca strălucire. Și nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
APROAPE CA O LOVITURĂ FIZICĂ. ÎN LOCUL UNEI PARDOSELI EXISTA O ȚESĂTURĂ DE FUNII CA ODGOANELE CORĂBIILOR CARE STRĂBĂTEAU MĂRILE PĂMÎNTULUI ÎN ZILELE DE DEMULT, SAU CA PLASA VREUNUI PĂIANJEN DE PROPORȚII DE COȘMAR. FĂCU O PAUZĂ ÎN GÎNDURI ȘI PE SPINARE ÎI TRECURĂ FIORI RECI. CA O PLASĂ DE PĂIANJEN. ÎN JURUL LUI ÎNCEPU SĂ CREASCĂ TOT MAI MULT O VAGĂ LUMINĂ ALBĂSTRUIE, ȘI VĂZU CĂ ÎNTR-ADEVĂR ORAȘUL A DISPĂRUT. ÎI LUASE LOCUL O LUME NEPĂMÎNTEANĂ, BLEUMARIN, ȘI PLASE, PLASE ȚESUTE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
ELE SE COLORARĂ ÎN VERDE INTENS. CELELALTE TREI SE LUMINARĂ ÎN ROȘU, CEEA CE ÎNSEMNA CĂ CEI TREI OAMENI DE LA CAPĂTUL CELĂLALT NU SE AFLĂ ÎN BIROURILE LOR. ORICUM ȘAPTESPREZECE DIN DOUĂZECI ERA UN NUMĂR NESPERAT DE MARE. HEDROCK ÎȘI ÎNDREPTĂ SPINAREA DUPĂ ACEASTĂ MUNCĂ DE SELECȚIE ȘI-ȘI ÎNTOARSE FAȚA CĂTRE TELEECRAN CÎND ACESTA ÎNCEPU SĂ STRĂLUCEASCĂ. \ UITAȚI-VĂ BINE LA MINE, SPUSE EL. PROBABIL CĂ ASTĂZI MĂ VEȚI VEDEA. FĂCU O PAUZĂ, CÎNTĂRINDU-ȘI BINE CUVINTELE URMĂTOARE. AR FI FOST
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
gest cu mîna stîngă, așteptînd pînă ce tînărul luă poziție în stînga lui Triner. Apoi manipulă inelul propriului său aparat de mărit. Augmentarea obținută era mică, cam de un deget sau două. Ar fi putut obține același efect fizic îndreptîndu-și spinarea și scoțîndu-și pieptul în afară. Ceea ce conta era că se schimba structura esențială a costumului său "de lucru" și a propriului său trup. Ambele deveneau la fel de inexpugnabile ca însăși Arsenalele. Cu șase luni mai înainte, intrînd în palat, își scormonise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
PUTUSE AFLA. ÎN REST... GONISH SE LĂSĂ CU UN AER MELANCOLIC PE SPETEAZA SCAUNULUI. DECI EA AVEA SĂ-L ÎNCUNOȘTIINȚEZE PE HEDROCK. DA? PARCĂ-L ȘI VEDEA PE HEDROCK PRIMIND ACEASTĂ INFORMAȚIE CU UN AER SARCASTIC. GONISH ÎȘI ÎNDREPTĂ ÎNCET SPINAREA. SITUAȚIA LUI DEVENEA DISPERATĂ. ÎNTREAGA LUME A ARSENALELOR SE PREGĂTEA SĂ ACȚIONEZE PE BAZA REZULTATELOR ACESTEI ÎNTÎLNIRI. ȘI EL DEOCAMDATĂ NU DEȚINEA ABSOLUT NICI UN ELEMENT. Nu încăpea îndoială că oamenii aceștia erau la fel de nerăbdători să scape de uriaș cum erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
-i strecură o tabletă în gură lui Gil. Trebuia să se dizolve treptat. Mulțumit că pentru moment făcuse tot ce putea, se întoarse către ceilalți trei oameni. Le dădu fiecăruia apă și apoi tablete de dextroză. Tocmai se ridica, îndreptîndu-și spinarea, cînd îl atinse un gînd al păianjenilor, neutru în pofida tonului tăios ca briciul: ― Vezi, s-a ocupat și de ceilalți. Emoția implicată e mai mult decît o simplă extensie artificială a perechii de spermatozoizi reacționînd împreună. Atîta tot se auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
Pe față i se răspîndi un zîmbet de plăcere. Ochii i se luminară: ― Hedrock, unde ai fost? Ne-am tot străduit să te contactăm. Hedrock îl întrebă: ― Care e statutul meu în rîndul Făuritorilor de Arme? Cadron își îndreptă puțin spinarea: ― Consiliul demisionar m-a autorizat să-ți cer scuze pentru acțiunile noastre isterice împotriva ta. Nu putem decît să presupunem că ne-am lăsat cu toții tîrîți de un fel de comportament de gloată din pricina încordării prea mari. Mie personal îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
și ținteam când am auzit un râs puternic în spate. M-am întors. Îndreptase mâinile spre mine, ca și cum ar fi fost vânător și mă vâna pe mine. Se maimuțărea, dar în clipa aceea am simțit o dâră rece pe șira spinării. Cine dracu e ăsta și ce vrea?" l-am întrebat pe Dinu care mă așteptase la cafenea. "Habar n-am" a ridicat el din umeri. Trecuse ceva timp și mă pregăteam să am o explicație cu Moașa deoarece provizoratul traiului
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mă uitam cum ardeau stelele. Eram ca un rege care domnea peste o mare tăcere. Cerul înstelat strălucea parcă anume pentru mine și, deși mă durea piciorul, adormeam fericit. După ce mi s-a stricat căruciorul, mi-am luat sacul în spinare. Pe drum, de fapt care drum? în întinderea aceea nesfârșită de nisip am întîlnit un necunoscut. N-am vorbit nimic unul cu altul toată ziua. Seara ne-am oprit să ne odihnim și am împărțit hrana. Întrucât el n-avea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
destinului, apăream acum ca luptător împotriva minciunii tocmai eu care nu pusesem niciodată preț pe adevăr și râsesem spunîndu-i într-o seară lui Dinu: "Adevărul are un defect grav, nu poate fi schimbat, e ca un bolovan care, dus în spinare, îți stingherește mișcările, te face să gâfâi, pe când minciuna, oho, poate fi modelată cum vrei. Dacă te pricepi, bineînțeles". ― Poate că unii sânt atât de lași încît n-au încredere decât în cămașa de forță, au impresia că numai ea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
fiecare zi în ajun de a fi distruse. Dar pentru că el însuși a trăit în teroare, găsește normal ca și ceilalți s-o cunoască la rândul lor. Mai exact, teroarea i se pare acum mai puțin grea de dus în spinare decât dacă ar fi cu totul singur. Tocmai aici n-are dreptate și e mai greu de înțeles decât alții. Dar, la urma urmei, tocmai pentru asta merită el mai mult decât alții să încerci să-l înțelegi." ÎN SFÂRȘIT
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
ciumă erau rele. Bătrâna spaniolă își păstra totuși seninătatea. "Lumea e plină de păcate, spunea ea. Așa că, ce să-i faci!" Ca și Marcel și Louis, Rambert era gol până la brâu. Dar așa gol cum era, sudoarea îi curgea pe spinare și pe piept. În penumbra casei cu obloanele trase asta le dădea o culoare brună și lucioasă. Rambert se plimba în jurul camerei fără să spună nimic. Într-un fel neașteptat, pe la orele patru după-amiaza, el s-a îmbrăcat și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
atâția ani! Iar când „într-o noapte/ Duba i-a ridicat pe toți/ I-au chinuit ca pe hoți” autorul gândind profund la viitorul poporului afirmă indubitabil: „Stau așa și prind puteri/ Să pot scăpa de poveri/ S-arunc din spinare/ Stafia adusă din Soare-Răsare.” Când vremea și oamenii regimului s-au încrâncenat și mai mult pentru îngenuncherea valorilor tradiționale și când „în foc și pară/ ne-a azvârlit veacul acesta bolând” și „Nu mai știam ce-i cu noi” că
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
arunce ciobul ăla blestemat afară. Scaunul de sub el începu să se clatine; tatăl lui împingea prea tare. Simți cum se rostogolește și cade. Ateriză greoi pe spate. Lăsă să-i scape un țipăt când simți o durere ascuțită la baza spinării. Dar își dădu seama că acela fusese singurul sunet. Nu se auzise nimic căzând, spărgându-se de podea. Și cu toate astea tabla de lut nu se mai afla în mâinile lui. Se uită în sus și își văzu tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
iar el zări corpul neînsuflețit de pe podea. —Eema? Căzu în genunchi, iar pistolul i se rostogoli din mână. Începu să facă ce făcuse și Maggie, îi apucă brațul, palpă corpul. Doar că acum, îngenunchind lângă acesta, își îngropă fața în spinarea cadavrului, iar capul începu să-i tremure cum Maggie nu mai văzuse până atunci. Era ca și cum fiecare fibră a ființei sale plângea. — Am găsit-o acum cel mult trei minute, jur. Spera ca bărbatul să o recunoască la fel de repede cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
cagule de pus pe cap și se asigură că îndepărtaseră orice alte semne de indentificare. Fiecare avea câte o mică lanternă în buzunar, o brichetă și o versiune miniaturală a unei arme semiautomate: pistolul-mitralieră Jericho. Ziad și Marwan duceau în spinare bidoane folosite de cicliști pentru apă. În amândouă era benzină. Cunoșteau cu toții planul: aveau de mers douăzeci de minute prin lanurile care aparțineau chibuțului până când puteau să-și vadă ținta. Imediat ce se vor asigura că nu e nimeni prin preajmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Își dădea seama că era trasă înapoi, chiar dacă ochii și gura îi rămăseseră acoperite. Încercă să-și elibereze mâinile, dar erau ținute strâns. Fu târâtă pe o străduță și izbită puternic cu spatele de perete, cărămizile lovindu-i inelele șirei spinării. Mâna care-i astupa gura coborî și o apucă de gât. Se auzi scoțând un șuierat uscat. I se luă și mâna de pe ochi, dar pentru o clipă văzu în continuare negru. Apoi auzi o voce, despre care își dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
să se ridice și să se scuture de praf, să-și pună la bătaie carapacea protectoare pe care fusese silită să și-o creeze în acești ultimi ani. Nu spuse nimic, icnind doar din cauza durerii care o înțepa în șira spinării, izbucnind ca un foc de artificii, când se ridică în picioare: o scânteie argintie care îi umplu ochii de lacrimi. Femeia o conducea pe alee, spre o frânghie de rufe. La capătul acesteia, erau două trepte mici, care coborau spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
lumina galben-bolnăvicioasă a unei lămpi fluorescente. Cele două trupuri, ambele neînsuflețite, erau al lui Uri și al ei. Mașina rămase pe loc, motorul se opri. Auzi ușile din spate deschizându-se, iar mâna de fier se așeză din nou pe spinarea ei, împingând-o afară. De data asta nu mai opuse nici un fel de rezistență: voia să iasă din spațiul acela sufocant, strâmt. Dacă fusese un garaj, nu stătuseră mult în el. Mașina părea să fi parcat chiar în fața unei uși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
păzesc investițiile. — Nu po’ zice c-am avut de furcă, da po’ zice c-o să se ia de mine că-s vagabont dacă nu le-arăt că lucrez și am din ce trăi. Mi-au spus: „Pune-ți picioarele la spinare, Jones, și evaporează-te“. M-am gândit că poate aici la Night of Joy v-ar place s-ajutați p-unu’ ca mine să intre-n rându’ oamenilor, s-ajutați p-un biet negru să nu zacă la pârnaie. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]