7,322 matches
-
să asfințească soarele, întrucât ne aflam în luna postului, a înghițit la repezeală o supă de linte bine meritată - cât de greu e de ținut ramadanul când zilele sunt atât de lungi! -, apoi ne-a luat cu el spre poarta Steagurilor, unde se instalaseră cu acest prilej negustorii de gogoși fără umplutură, de smochine uscate și de băuturi răcoritoare pregătite cu zăpadă adusă cu catârii de pe înălțimile muntelui Cholair. Destinul ne chemase la întâlnire în strada Vechii Incinte. Tata mergea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Alep. Sultanul participase, purtând pe cap o mică tocă, înveșmântat în mantie albă, cu baltagul pe umăr, înconjurat de calif, de cadii și de cei patruzeci de purtători ai Coranului. La început, oastea Egiptului fusese triumfătoare, capturând de la dușman șapte steaguri și mai multe piese mari de artilerie montate pe care. Dar sultanul fusese trădat, îndeosebi de Khairbak, cârmuitorul din Alep, care era în înțelegere cu otomanii. În timp ce comanda aripa stângă, acesta pur și simplu o ștersese, ceea ce descurajase pe dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mulțime de copaci au fost aduși din pepinierele imperiale de pe Mons Albanus. Împăratul vrea să lase mulțimea cu gura căscată... Iar în vârful colinei a pus garduri care imită fortificațiile armatei lui Otho, iar înăuntrul lor a pus însemnele și steagurile legiunilor othoniene. — Vitellius vrea să simuleze o bătălie? — Lasă-mă să continui. La baza colinei au fost puse patru ballistae enorme. Acum ascultă-mă cu atenție... Frânghiile acestor ballistae au fost încordate atât cât trebuie pentru ca pietrele aruncate de catapulte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
prezent pretutindeni. Se deplasa de-a lungul liniilor, încurajând soldații, dându-le sfaturi, împingându-i în față pe cei care dădeau înapoi... Se năpusti spre un signifer care fugea, cuprins de panică la vederea armatei dușmane, cu signum-ul ridicat; urmărind steagul colorat, centuria lui întorsese spatele dușmanului. Antonius luă lancea unuia dintre expediti și-l străpunse pe signifer-ul laș, apoi luă signum-ul și-l întoarse spre vitellieni. Îi încurajă pe soldați, și în scurtă vreme rândurile erau din nou compacte, perfect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
dar eu, pe umăr, Cu -atâta fală, o port! Pentru mama, pentru tine, E ferice, să fii mort. Țara mea, mi‐aș da și viața, Să te apăr de păgân, Căci Mihai strămoș îmi este și cu Mircea cel Bătrân. Steagul sfânt să fie‐n frunte și să fâlfâie mereu. Ce n‐aș da, ca, pentru țară, Pentru steag, să cad și eu! După alte pagini de carte, semn al creșterii maturității învățăcelului, urma o altă poezioară: MĂMICA. Dacă sunt tare
Mama. In: OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
Țara mea, mi‐aș da și viața, Să te apăr de păgân, Căci Mihai strămoș îmi este și cu Mircea cel Bătrân. Steagul sfânt să fie‐n frunte și să fâlfâie mereu. Ce n‐aș da, ca, pentru țară, Pentru steag, să cad și eu! După alte pagini de carte, semn al creșterii maturității învățăcelului, urma o altă poezioară: MĂMICA. Dacă sunt tare supărat De‐un fluture ce‐mi scapă, și‐n altă floare a zburat, Mămica mă‐ mpacă! De m
Mama. In: OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
toți nume de familie de câte șapte silabe. Te poate înnebuni. Pun pariu că și Poliția din Sri Lanka se confrunta cu aceeași problemă cu turiștii englezi cu nume care nu se puteau pronunța, care poartă pe cap pantaloni scurți cu steagul Marii Britanii. — Da, așa este. Ce spuneam? Am zis de celelalte două nume pe care mi le-ai dat... —Patricia Makamoto și Henry Claes Smith. —... mulțumesc, lui Brand, din moment ce acesta nici măcar nu este cazul meu, și unuia dintre sclipitorii lui tineri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
încă un semn de întrebare. Nu mi-l puteam imagina pe Charles de Groot luând heroină de la James. Capitolul 21tc " Capitolul 21" — Ce zi minunată, zise Suki Fine. Avea părul desfăcut și briza dinspre fluviu i-l flutura, ca un steag galben ridicat în aer în spatele ei. Vaporul mergea încet de-a lungul apei; în afară de zgomotele gâjâite obișnuite ale orașului, singurele sunete pe care le puteam auzi erau ale vaporului și ale pescărușilor care zburau pe deasupra noastră, amintind de mare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
de felurite avânturi prăbușite. Bătrânul orb cântă dintr-o muzicuță de demult, cehească, „Harmonia“, cu două rânduri de bași, masivă, cu sunete grave, profunde. Am avut și eu una asemănătoare, în copilărie. Cântam din ea când mergeam, în alai, cu steagul unității de pionieri, cu toba și goarna, să ducem salutul nostru pionieresc la adunările de bilanț de la gospodăria colectivă sau când se premiau mulgătoarele fruntașe ori se încheia anul de învățământ politic. De la școală până la sediul gospodăriei mărșăluiau toți, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
clipă. Povara ei nu există. Există doar bucuria înaintării, a descoperirii, îmbucurarea fiecărei clipe cu astfel de întâmplări, alinătoare. O femeie, o floare, un surâs, un măr, o șoaptă, o pierdere de nori, jocul luminii într-o fereastră, fluturarea unor steaguri pe un acoperiș, o bătrânică scotocind în poșeta ei ponosită și câte alte și alte astfel de sclipiri din minunea Lumii nu ne sunt date, tocmai spre a nu fi niciodată singuri. Femeia celor o sută de pași face parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
bine plătite șleahta specialiștilor în tocat bani și armia lihnită de profitori ai osanalelor. În spatele paravanului patriotic, s-au tocat și se toacă sume fabuloase, justificabile oricând prin cele mai imponderabile și inefabile mânării. N-or fi fost ele toate steagurile puse, dar tot s-a defilat. N-or fi fost toate pomenile cu tacâm complet, dar tot s-a mâncat și s-a băut în numele patriotismului. Acum s-a găsit tricolorul. Specialiști în pomana tricolorului. Am fost cu o echipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
casa, ca într-un fel de ritual. În 21 decembrie 1989, pe seară, când am căpătat curaj să plec spre casă, de la noi, de la Arhivă, unde mă prinseseră evenimentele, am coborât pe Bulevard. Nea Dumi era în fața cinematografului, cu un steag tricolor găurit și cu un portret al lui Ceaușescu, împroșcat cu smoală. Agita steagul și părea că dirijează circulația. Erau puțini trecători, zoriți, speriați. Nea Dumi m-a recunoscut. Oprit pentru o clipă în fața lui, îl priveam intrigat, studiindu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
am căpătat curaj să plec spre casă, de la noi, de la Arhivă, unde mă prinseseră evenimentele, am coborât pe Bulevard. Nea Dumi era în fața cinematografului, cu un steag tricolor găurit și cu un portret al lui Ceaușescu, împroșcat cu smoală. Agita steagul și părea că dirijează circulația. Erau puțini trecători, zoriți, speriați. Nea Dumi m-a recunoscut. Oprit pentru o clipă în fața lui, îl priveam intrigat, studiindu-l ușor amuzat. „Șterge-o!“, mi-a șoptit. „E de jale!“ Îl urmăream cum agita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și părea că dirijează circulația. Erau puțini trecători, zoriți, speriați. Nea Dumi m-a recunoscut. Oprit pentru o clipă în fața lui, îl priveam intrigat, studiindu-l ușor amuzat. „Șterge-o!“, mi-a șoptit. „E de jale!“ Îl urmăream cum agita steagul acela. „Or să tragă, dom’le!“, aproape că mi-a strigat. „A ieșit mișcarea întoarsă! S-a ascuns aci, la mine-n casă. Două plotoane, cu aruncătoare, de-alea de le ții pă umăr și tragi de găurești tancu’. Fugi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
liberal și franțuzit, prin îndeletniciri. La Hasdeu se remarcă și prezența unor procedee comice utilizate mai târziu de Caragiale. Bătrâna Trandafira, recomandându-l ca ginere pe profesorul latinoman Numa Consule, enumeră cele zece limbi știute de acesta, așa cum numără Pristanda steagurile: „Lătinești, spănești, tălienește, lătinește, franțuzește, lătinește...”. Efecte comice au fost obținute de Hasdeu înaintea lui Caragiale prin reproducerea textuală a cuvintelor cuiva de către o altă persoană (Marița recită frazele lui Jorj în fața lui Hagi-Pană, așa cum Chiriac va spune frazele Vetei
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
Tipătescu către Zoe și pierdută din neglijența acesteia. Respingerea pretențiilor lui Cațavencu înseamnă compromiterea Zoei și pierderea poziției în politica locală, iar satisfacerea lor - ratarea ascensiunii politice. Ținuta morală nu-l împiedică însă să tolereze generos calculul lui Pristanda cu steagurile și nu-l oprește nici de la adulterul cu soția lui Trahanache. Dacă în bilețelul Miței, Mache Răzăchescu este numit depreciativ „mangafaua”, Tipătescu păstrează pentru amicul încornorat stimă prevenitoare prin apelativul „venerabilul”, ce conține și o ironie subtilă. În O scrisoare
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
bot și-i papă tot”. Pristanda e slujbașul mizer plătit și de aceea incorect. Intră și el în „capcana comică” prin disimulare și naivitatea mijloacelor realizării acesteia. Aspectul acesta este ilustrat prin replica dată de Tipătescu după celebra socoteală a steagurilor: „Ghiță... apoi nu mă orbi de la obraz așa”. Apoi slujbașul umil și credincios ascunde în suflet trădarea, fiind gata să-l vândă pe Tipătescu adversarilor crezând într-un posibil succes al lui Cațavencu. Caracterul comic al lui Pristanda reclamă să
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
Braic, de femeia-șarpe și femeia-ou, de oameni-mâini și oameni-degete, de românopitecusul John Smith, multiplicat În mii de exemplare, de femeia-scaun și femeia-ușă, intră, șuierând pe nări, omul-locomotivă, trăgând În urma lui un număr de douăzeci și patru de vagoane, acoperite de panglici și steaguri tricolore, cu roțile mânjite de macaroane și compot... PAGINĂ NOUĂ Larghetto e piano ... Și totuși, urmele unui oarecare Bikinski se vedeau prin Încăpere. Cineva călcase pe ici-colo, purtându-și adidașii murdari de noroi sau vomă de la masă la pat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
devenea din ce În ce mai greu de suportat. Noimann reușea totuși să se mențină În orișicare echilibru. Nasturii și insignele de la uniforma „amiralului armatei moarte” continuau să-l fascineze. Pe una din ele văzu Întipărit cuvântul MARTINI. Pe tunică străluceau un șir de steaguri, de cruci, scuturi și coroane, sub care se afla Înscris un număr: 1863... Dedesubtul lui, Într-un arc de cerc, Noimann citi: ROSSO 1876-1882-1873 - Premiati con 40 medaglie. LICENZA No. 1. Și iar: MARTINI, PRODUTTO SECUNDO LA TRADIZINALE RICETTA DELLA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
facă tot posibilul ca să evite astfel de discuții. Însă Bikinski și ceilalți nu se lăsau până nu aduceau la masă tot Fanarul... Pe pieptul arătării apăru o coroană aurie, deasupra căreia se Înălța un leu cu coada solzoasă, ținând un steag de cruciat În labe. Pride of WEMBLEY. 100 cle. London Dry Gin. 40% vol. „Va să zică am ajuns și la gin. Atunci se și explică de ce mi-a fost așa de rău...” Acum, nasturele pe care-l ținea În mână purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cu mulți epoleți lepădați fie pe traverse, fie pe peron. Duhoarea pe care o degajă „epoleții” e atât de consistentă, Încât trece mult dincolo de perimetrul gării, ajungând la Râpa Galbenă, Piața Sfântul Spiridon, unde, Înconjurând măreața statuie a Independenței, cu steagul de bronz desfășurat În vânt, În valuri tulburi, amestecându-se cu alte izuri, urcă În Copou. Cele mai infestate linii, trebuie să mărturisim, sunt cele ce duc spre sudul țării. Acolo, din cincizeci În cincizeci de centimetri, alături de dopurile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
bete, dar și chicotelile celor câteva manechine ale fabricilor de confecții din toată țara venite la „contractări“ Împreună cu directorii și șefii lor contabili care râdeau gros, din guși. La una din mesele lungi, timp „fileu“ se vorbea franțuzește, era expus steagul „bleublancrouge“ și se degustau mere Crețești cu cașcaval Dobrogea și Cabernet - Sauvignon de Murfatlar. Aceasta era o masă festivă (nu tovărășească) În jurul căreia se Învârteau vreo opt chelneri și privirile vag jinduitoare ale multor altor clienți. În clipa În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
primejdie. Nu pactiza cu cei ce te lovesc fățiș și vor dezmembrarea statului român unitar, național și creștin! Ține ochii deschiși pentru a nu deveni iar victimă ca în anul 1940. Nu dezerta. Propaganda dezlănțuită acum de maghiari, inclusiv arborarea steagului secuiesc pe instituțiile românești, nu se va opri nicicând. Agresiunea lor continuă pentru a-și împlini scopul final, dezmembrarea statului român. Maghiarii, prin ei înșiși, fățiș, s-au dovedit neloiali chiar atunci când au jurat loialitate și indivizibilitate statului roman, când
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
țărâna sfântă, Fruntea voastră lină Ca o diademă, Arde de lumină. Obosit de toate, Câte-au fost să fie, Aștept săvârșirea Ceasului ce-nvie. Întristarea piară Plânsul din răscruce Legene frăția Și vecia dulce. (autorul, vol. Cine, pag. 66) Sub steagul Legiunii, morții noștri au apărat toate comorile Neamului, materiale și spirituale, au apărat credința în Hristos. Lupta aprigă s-a dat între a fi sau a nu mai fi român și creștin. Călcând cu pași de foc pe urmele strămoșilor
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
luat această țărână de lângă comuna Căutălănești (Podul Înalt), jud. Vaslui, locul unde a fost bătălia lui Ștefan cel Mare cu turcii.” Plutonier Rotaru, Reg. 26 , Infanterie Ce scria istoria: „Ștefan avea o armată mare, cum n-a mai strâns sub steag românesc, până la Regele Carol, 40.000 de moldoveni, mai toți țărani. Armata turcească de 120.000. Locul luptelor a fost județul Vaslui. Ziua luptei, după unele izvoare, ar fi fost 6 ianuarie 1475. Ștefan nu o precizează, ci o scrie
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]