38,669 matches
-
La cei zece ani ai ei, simțea că trece prin purgatoriul vieții sale, purgatoriu ce făcea cât un martiriu! Așa că, limpezindu-și, întrun final, mintea și lăsând gărgăunii (precum ajunsese chiar ea săi numească) la o parte, cu inima luată strâns în dinți, iată că îl dădu uitării. Fără ca aceasta să rostească vreun cuvânt, bărbatul își pricepu curând greau sentință, venită ca un aprig ciocan, ce te lovește în cel mai sensibil loc al corpului. Zi și noapte, tot se strădui
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
un gest de dărnicie, care vădește foarte bine compătimirea, înseamnă la fel de mult, ca a reda bastonul alb, care fusese furat orbului. Am scos o hârtie de zece lei și i-am așezat o în palmă - palma aceea tremura! I-am strâns apoi palma, făcându-i-o pumn și am sărutat-o pe obraz. Niciodată nu te va înălța mai mult în ochii tăi ceea ce te va coborî în ochii celorlalți! Apoi, m-am îndepărtat încet de ea, fără să aștept cumva
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
spatele și te lasă, iar tu, părăsită, suferi în sinea ta, și lacrimile mereu îți mocnesc sub pleoape, dar, de revărsat, nu se revarsă, pentru că ești o mamă puternică; măcar așa vrei tu să dai impresia. În timp, ajungi să strângi în tine tot prisosul de amărăciune și de deziluzii, care ar fi în stare să spintece și pe cel mai solid și mai de nespintecat suflet existent. Dar, ușor-ușor, începi să cedezi, căci lupta-i grea, iar tu nu posezi
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
de masivă ar fi, dacă știi cum să îi potrivești corect cheia în broască, ea tot ți se va deschide dinainte și te va lăsa să intri. Prin urmare, în minte cu această idee, care dă curaj, tânărului i se strânseseră la loc toate sevele puterilor sale, din care izvora voința sa de neclintit, cu care se simțea în stare să lase totul în urmă, numai și numai pentru împlinirea țelului său dinainte stabilit. În spatele unei voințe de oțel, stă întotdeauna
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
fleacuri dulci, dar goale pe dinăuntru, n-a scăpat de stigmatul sângeros și mult-temut al deziluziei amare. Uită-te la mine, privește-mă în ochi! Eu însumi sunt cea mai puternică dovadă a spuselor mele! A fi ținut cu forța strâns în hățuri de către aceste nebune invenții ale minții omenești este, de bună seamă, cea mai vitregă temniță, din care reușești să scapi numai prin puterea de invidiat a acelora deja răniți, măcar odată-n viață, din cauza lor. Numai astfel, poți
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
pe neașteptate și fără niciun indiciu premergător, Victoria, parcă pe loc transfigurată, căscă larg ochii și își roti repede capul în toate părțile, ca și cum n-ar fi știut defel ce anume se întâmplă cu ea. Părea mirată, uimită chiar. Mai strânse iarăși, de câteva ori, pleoapele și le deschise înapoi. Efectul, pentru dânsa, părea a fi același. Se uită țintă la Șerban și parcă nu-i venea să-și creadă ochilor. I se citea lesne în priviri nedumerirea. - Unde sunt?, întrebă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
asta, din ochii amândurora țâșniră și mai multe torente de lacrimi, ce li se rostogoleau peste obraji în jos, unele peste altele. Cu blândețe, Victoria își bătu părintește fiul pe creștet, în semn de reconciliere totală și definitivă. Ei se strânseră în brațe cu putere unul pe celălalt, rămânând nemișcați într-o stare mai mult decât minunată, cu trupurile strâns lipite, cu sufletele etern unite! „Și totuși, poate chiar există înger păzitor...”, mai gândi Șerban încrezător. august, 2013 POSTFAȚĂ: ÎN CĂUTAREA
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
de sunetul valurilor Înspumate ce se sparg de țărm și că ți-ai fi dorit măcar două-trei zile să te pierzi În mrejele “bătrânei vrăjitoare”, dar cineva trebuia să rămână acasă, să ne pregătească mult așteptata nuntă. Și Diana o strânse la piept cu brațele-i arămii , delicate, Într-o Îmbrățișare tandră și plină de iubire. Haideți În bucătărie! Tata supraveghează foarte atent bucatele ce se pregătesc pentru voi, ca nu cumva să aibă nici cel mai mic cusur. Știți cum
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
final a spus: „Bine, să vină!” Eu auzeam frânturi din toată această discuție, așezată fiind pe o băncuță din curtea bisericii, băncuță aflată În fața ferestrei , de unde o vedeam pe mătușa mea gesticulând. Inima Îmi bătea cu putere și emoția mă strângea de gât. Când am văzut-o ieșind din parohie am Început să tremur toată. S-a apropiat de mine, m-a luat În brațe și mi-a spus să mă liniștesc pentru că totul s-a rezolvat. Doamne, cât de fericită
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Pentru a ajunge la creație e nevoie de ardere, sfâșiere interioară, de zbucium sufletesc. Doar astfel, adâncurile necunoscute vor fi puse În mișcare, vor fi luminate de cuget și lava cuvintelor se va revărsa pe țărmurile “poemelor nescrise”. Antologia a strâns laolaltă poeți de o mare diversitate de exprimare, o mare varietate de stiluri, de temperamente, elemente novatoare... creația lor - deosebit meșteșugită - variind de la clasic la modernism și neomodernism, oferind șanse egale de exprimare...indiferent de afilierea sau nu la un
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
revelator, Înnălțător, necunoscut mie până În acel moment. Ce vis frumos! Poiana plină cu flori și ciripit de păsărele. Un timp solar și plin de promisiuni... M-am trezit brusc cu o anumită senzație de sufocare, ca și cum o mână nevăzută mă strângea cu putere de gât. Ceaiul de tei cu miere de albine și lămâie mi-a adus o oarecare stare de liniște. În jurul prânzului, am primit un telefon de la el... Inima Îmi bătea cu putere ori de câte ori vedeam pe ecranul telefonului acel
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
ardeau obrajii. Nu Înțeleg de ce plângi. Oare nu asta ți-ai dorit? Mă privea Într-un fel ciudat, știam că și În sufletul lui se ducea o luptă, se surpau vise, altare... S-a apropiat de mine și m-a strâns cu putere În brațe. Cea mai adevărată și mai Înflăcărată Îmbrățișare. Îmbrățișarea de „adio”! N-am să găsesc niciodată cuvinte suficiente pentru a descrie grandoarea acestei Îmbrățișări. Și niciodată nu voi putea descrie prăbușirea mea Într-o cumplită și agonică
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
vei descoperi.” Și mi-a promis că va fi alături de mine până la capătul drumului. Drumul s-a dovedit atât de minunat, mereu Înseninat de spiritu-i Înălțător, dar atât repede și fără milă curmat! Am rămas din nou În fața unei răscruci, strângând În pumni țărâna și neînțelegând de ce... de ce? Cu sufletul plini de răni, am pornit mai departe și iată cum “ Două lacrimi de cer” se rostogolesc din ochi-mi Îndurerați Întru amintire! Dintr-un suflet prea plin, s-a născut poezia
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
din măreția universului. După ce se mânca și felul doi, fiecare avea voie să se odihnească o oră, nu mai mult! Nu mai râde, Ano! Timpul a trecut și totul a devenit o amintire, dar atunci eram În stare s-o strâng de gât. Tanti Antoneta avea o fată șleampătă și greoaie de cap. Mai mult Își dădea cu sapa peste picioare și tăia porumbul cum Îi venea la Îndemână. La un moment dat, s-a terminat apa, Ano! Imposibil de stat
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
-ți văd ochii! Voiai să scapi basma curată, dar se pare că norocul te-a ocolit. Ca un automat s-a apropiat de milițian, hotărâtă să nu scoată niciun cuvânt. Cum te numești? O cunoști pe colega din fața ta? Hm! Strângea din dinți și ținea capul plecat În jos. Ce s-a Întâmplat! Răspunde! Cu tine vorbesc sau te pomenești că ți-ai Înghițit limba, frumușico! Încercă să glumească destul de stupid, prinzându-i bărbia cu o mână. În clipa următoare, fulgerător
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
de paisprezece ianuarie, seara târziu. Când am ajuns la liceu, elevii clasei a XII G mă așteptau În curte. Doi băieți Înalți și frumoși purtau pancarta și făceau repetiții. Alți doi băieți, la fel de simpatici, Îmbrăcați elegant, cu paltoane scurte, negre, strânse pe talie, fulare aruncate negjijent, tunsoare la modă, tocmai primeau pliantele de la d-na dirigintă, pliante pe care se afla bustul poetului ( În grafică) și câteva date esențiale privind viața și actul creator al acestuia. Începuse să ningă cu fulgi
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Vă rog să mă scuzați! eu am iubit-o mult pe mama mea. Îmi lipsește tare, tare, mult. De când v-am văzut, am tresărit, deoarece unele trăsături aduc cu ale mamei mele. Și, pe neașteptate, vine spre mine și mă strânge cu putere În brațe. M-a emoționat profund. Mă străduiam cu toată ființa să-mi ascund lacrimile. Gata! Gata! Încercam s-o liniștesc. Sunt sigură că-i este mult mai bine acolo unde se află acum. A scăpat de toate
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
parveniți care au nevoie de suflete nevinovate, oferite drept ofrandă pentru Împlinirea scopului lor machiavelic. Dar câte Înterpretări nu pot avea metaforele folosite de către autor În aceste povestiri. O infinitate! ... Ceva mai târziu, maica A. a venit să continuie de strâns petalele de trandafir, ofilite și căzute pe jos. Mereu petale, mereu același lucru de făcut. Asta este viața, dacă stai și chibzuiești mai bine. Un cerc Închis, fără șansa evadării. Nu există decât Întoarcerea spre celula din care lipsește lumina
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
în antrenamentul sportiv al gimnastelor se desprind următoarele recomandări: • pregătirea artistică se fie realizată de către un cadru specializat coregraf, într-un antrenament special, în fiecare zi de antrenament, cu o durată corespunzătoare etapei de pregătire; • să se stabilească o colaborare strânsă între antrenor și coregraf, antrenorul completând munca coregrafului; • fiecare grupă de mijloacele de pregătire artistică să fie programată pe etapele pregătirii gimnastelor cu un număr bine stabilit de antrenamente pe săptămână și cu un volum care să ducă la îndeplinirea
CONTRIBUŢII PERSONALE LA ELABORAREA UNUI PROGRAM DE PREGĂTIRE ARTISTICĂ PENTRU GIMNASTELE DE 9-10 ANI by Liușnea Diana Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1675_a_3097]
-
nu le-a spus cât de mult îi iubește pe toți și câtă bucurie simte când îi vede. Nici ei nu vorbesc despre aceasta. Dragostea se vede foarte bine în tot ce face unul pentru altul, este bine păstrată legătura strânsă de rudenie dintre ei. Deși este cu mulți ani mai mare ca ei, nepoții o numesc cu drag „Ionica”. Au încercat unii din ei să o numească „mătușica”, „lelica”, dar până la urmă revin la „Ionica”, nu li se primește, zic
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
casa buneilor. Era ceva despre care Ioana nu știa, auzea pentru prima dată. Simți acele cuvinte ca o lovitură de cuțit în inimă. Întrebă numai „când?” și „cui?”. Nu mai putu scoate niciun cuvânt. Lacrimile nemiloase îi sugrumau vocea, o strângeau de gât. Ea lupta din toate puterile pentru a-și ascunde emoțiile puternice, pentru a nu strica sărbătoarea, dar era prea slabă în acel moment. Ieși din salon. Ceilalți nu bănuiau ce se petrecea în sufletul ei. Ea nu mai
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
să-i bată tare în piept și imediat se îndreptă spre acolo. Se opri în ușa beciului și văzu urme multe. Când intră și văzu ce rămase din toate cele adunate de ei, începu a plânge. O durere nespusă îi strângea inima ca în clește. Cum putuse să se întâmple lucrul acesta? Credea în acel moment că Dumnezeu îi părăsise. Se simțea atât de vinovat, până la durere. Ce să facă acum? Nu știa cum să-i spună Anei despre cele întâmplate
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Mama!”. Au plâns toți de bucurie. Cel mai puternic și emotiv a fost momentul când Maria a vrut să se desprindă din brațele lor, pentru a le privi fața și ochișorii, dar nu a putut. Copila o ținea atât de strâns și plângea atât de puternic, încât a făcut-o să se sperie. Ea a mângâiat-o pe cap și i-a zis: - Ei, gata cu lacrimile! Sunt aici cu voi! Să ne bucurăm! Haideți să vedem ce v-am adus
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
potabile și vecinătăți sunt semnificative în privința posibilităților acestora din urmă, ca asociații de tip tradițional, de a juca un rol în soluționarea problemelor actuale de dezvoltare a comunității rurale. Analiza situației în patru dintre societățile care prezintă o relație mai strânsă cu vecinătățile (este vorba despre societățile nr. 6 din Axente Sever, nr. 1 din Agârbiciu, nr. 1 și 2 din Șeica Mică) relevă faptul că vecinătățile pot avea, în raport cu acțiunea voluntară la care ne referim, roluri de: - inițiator al acțiunii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
Ai intrat în rând cu lumea, săraca de tine, ai intrat în rând cu lumea". Tresare. Lângă ea a apărut, ca din pământ, doctorul. O ia de cot și o împinge spre ușa cabinetului. "Poftește". Începe să tremure, doctorul o strânge de cot și îi zâmbește cu dinții lui de aur. Se uită nedumerită la el, mai speră că e o greșeală. "Poftește, poftește", spune el ca unei vechi cunoștințe. Faraoana părăsește cabinetul. "Dezbracă-te". Se execută înecată. Merită altă soartă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]