13,648 matches
-
-nțeles să îi șoptesc e tot ce pot rămâne doar un vânt în trecere murind pe aripa lui călătorii ne regăsim ca semeni nu m-am pierdut ascuns de îmbrățișări hidoase mi-a ignorat ființa aleargă un năluc eu zbor străbat durerea respir acum îmi cânt iubirea așa mai tare mă aprind sunt briza mării viu tu dincolo de departe atingere fierbinte ce frânge chiar realul nebunia-i calmă eu suflet pur pustiu pe plaje amurg ce mă topesc privesc către carmin
SE AŞAZĂ UN PARFUM AMAR de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349493_a_350822]
-
și a venit să-i asculte incantația celestă, că tot privindu-i fruntea lată de poet, am înțeles vorbele sale care se împleteau cu melodioasa doină de jale: „De la Nistru pân' la Tisa/ Tot românul plânsu-mi-s-a, / Că nu mai poate străbate/ De-atâta străinătate”. Deodată, ca pe un imens ecran se văd mii de oameni care cer să li se îndeplinească ultima dorință, să mai atingă cu talpa picioarelor scumpul pământ al patriei iubite. Doamne, ce-i minunea aceasta? Prin fața scenei
GHEORGHE ZAMFIR PREAMĂRIND PE EMINESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349438_a_350767]
-
în continuare țeapănă. Lipsa de curaj era evidentă. În schimb a ajutat ambiția. Când au sosit pe gheață alte câteva fetițe de vârsta ei, Gabi n-a vrut să rămână de rușine și și-a dat drumul. După o oră străbătea patinoarul fără probleme, cu mișcări cam scurte dar corecte. După câte o piruetă mai reușită ne arunca o privire mândră și bucuroasă. În timpul ăsta, Teo nu pierdea vremea. A avut câteva tentative eșuate să intre și el pe patinoar, după
ŞAIA PIPENU de DAN NOREA în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349485_a_350814]
-
suprafață considerabilă de teren muntos, mirific peisaj ce-i aparține Uniunii Artiștilor Plastici. Ultimul obiectiv era Mânăstirea Ciolanu, care se află în apropierea Taberei de Creație. Traseul se știa că va fi lung și complex, mai ales că aveam de străbătut o bună bucată din zona muntoasă a Subcarpaților de Curbură, cu drumuri secundare, păduri, serpentine. Timpul stabilit pentru vizitarea Casei memoriale Vasile Voiculescu, se scursese, parcă, prea repede. Autocarul aștepta cu motorul pornit și ușile deschise, chiar în dreptul porții. Trebuia
VULCANII NOROIOŞI , DE IOANA STUPARU de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349498_a_350827]
-
culorile lor mi se păreau mai aprinse, mai concentrate, mai vii. Parcă erau menite tocmai pentru a alunga tristețea, apăsarea adusă de cenușiul norilor apăruți pe neașteptate și prea aproape de pământ. Ne apropiam vertiginos de locul în care, Vulcanii noroioși străbătuseră timpul doar de ei știut. Peisajul prin care treceam mi se părea fantastic, miraculos. Vegetația puțină, pitică, predominând pășunea, dădea posibilitatea ca formațiunile muntoase să-și arate cu claritate formele, pentru mine nemaiântâlnite, și care-mi lăsau semne de întrebare
VULCANII NOROIOŞI , DE IOANA STUPARU de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349498_a_350827]
-
avea culoarea norilor groși, purtători de zăpadă, când acoperă cerul pe timp de iarnă. De jur împrejur, cât vedeai cu ochii, străjuiau formațiuni muntoase, ce-mi dădeau de gândit și-mi stârneau întrebări. O pantă alungită, dulceagă, ne îndemna să străbatem vastul teritoriu cenușiu, fiindcă numai în felul acela vom putea afla ce căutăm. Din cauza vântului ce bătea cu putere, ne deplasam încetul cu încetul, pe suprafața de pământ tainic, ce părea, mai degrabă, nepământesc. Asemenea eroilor din basme, păream a
VULCANII NOROIOŞI , DE IOANA STUPARU de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349498_a_350827]
-
să țină cât mai mult ținea ochii închiși. Simțea că dacă i-ar deschide s-ar risipi mirajul ce o învăluia. Cristian coborî cu sărutările printre sânii fetei aco-perindu-i cu furnicături ca o trecere a mii de ace subțiri ce străbat sensibilitatea pielii sale fine. Încet, încet cobora spre ombilic lăsând pecete lângă pecete pe pielea catifelată acoperind-o cu senzații ce-i aprindeau nu numai imaginația cât mai ales pofte de nestăpânit pe care în alte împrejurări nici nu ar
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1299 din 22 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349459_a_350788]
-
în aburi argintii, până la profilul negru al orașului desenat pe norii alburii și nemișcați, ca niște blocuri de metal, părea cufundat într-un vis fantastic. De la fereastra trenului deslușesc amănunte pe care mai înainte nu le-am observat, deși am străbătut de nenumărate ori acest traseu. Dincolo de casele pe lângă care trece calea ferată, pe fondul albastru al munților din zare, văd înălțându-se din vale o stâncă și agățat de ea un copac asemenea unui visător aplecat să asculte glasurile peisajului
VACANŢE, VACANŢE...ROMÂNIE, PLAI DE DOR... de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349516_a_350845]
-
să măpoarte departe în timp, la evoluția căilor ferate. Glasul roților de tren e o șoaptă cu suspine pe care gândurile ce mă inundă o acopere încetul cu încetul. Acest drum de fier atât de lung pe care l-am străbătut de atâtea ori, mă face să-mi aduc aminte de primele lui începuturi. Și, cred că ar fi bine să le cunoașteți și voi cititorii mei. Astfel, la 14 februarie 1842, știați că: Primul proiect de construire a unei căi
VACANŢE, VACANŢE...ROMÂNIE, PLAI DE DOR... de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349516_a_350845]
-
doar când are ceva de spus. Poate doar tristețea absenței spațiului familial care oferă siguranță, echilibru și armonie interioară, așa cum sugera Virgil CARIANOPOL într-una din poeziile sale: ” Când vrei să vezi prin timpul ce desparte/ Și nu mai poți străbate de desiș/ Închide ochii și-ai să vezi departe/ Ce nu mai poți vedea cu ei deschiși”. Idealul reprezintă o valoare morală, înaltă, în jurul căreia se desfășoară multă pasiune, este o condiție a echilibrului psihic, care ne dă impulsul de
VASILE BURLUI-UN AUTOR PRECUM ORACOLUL:VORBEŞTE DOAR CÂND ARE CEVA DE SPUS de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349550_a_350879]
-
și a venit să-i asculte incantația celestă, că tot privindu-i fruntea lată de poet, am înțeles vorbele sale care se împleteau cu melodioasa doină de jale: „De la Nistru pân' la Tissa/ Tot românul plânsu-mi-s-a, / Că nu mai poate străbate/ De-atâta străinătate”. Deodată, ca pe un imens ecran se văd mii de oameni care cer să li se îndeplinească ultima dorință, să mai atingă cu talpa picioarelor scumpul pământ al patriei iubite. Doamne, ce-i minunea aceasta? Prin fața scenei
„DOINA DE JALE” DE GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349514_a_350843]
-
Toate Articolele Autorului În timpul limitat din ziua de astăzi ne grăbim să aflăm cât mai multe informații și ar fi păcat să nu trecem și peste cele două volume ale Dorinei Neculce, Lumea din oglindă, poezii și Dacă aș putea străbate timpul, proză; volumele au fost publicate sub egida Asociației Universul Prieteniei din Iași însoțite de o grafică impecabilă. Privitor la lumea onirică a poeziei îți dai seama de disponibilitatea autoarei de a visa alături de un cititor atent, îndemnându-l la
DORINA NECULCE. TIMP LIMITAT de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349608_a_350937]
-
copilăriei, reveriile amăgitoare amestecate câteodată cu Sfinți, cu excepția parodiei Amicul de pe Internet, și al câtorva proze scurte și poezii, cu tentă vag religioasă sau mitologică și de analiză a amintirilor proprii. Impresionant episodul din Îmbrățișarea înecatului, cu ideile ce au străbătut-o atunci, cu senzațiile ce au cuprins-o și nu au lăsat-o o bucată de vreme. Scriitoarea nu e cuprinsă de remușcările tinereții în întâmplările narate ci doar le spune cu intenția clară de a deconecta cititorul, cu gândurile
DORINA NECULCE. TIMP LIMITAT de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349608_a_350937]
-
și a venit să-i asculte incantația celestă, că tot privindu-i fruntea lată de poet, am înțeles vorbele sale care se împleteau cu melodioasa doină de jale: „De la Nistru pân' la Tissa/ Tot românul plânsu-mi-s-a, / Că nu mai poate străbate/ De-atâta străinătate”. Deodată, ca pe un imens ecran se văd mii de oameni care cer să li se îndeplinească ultima dorință, să mai atingă cu talpa picioarelor scumpul pământ al patriei iubite. Doamne, ce-i minunea aceasta? Prin fața scenei
GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349563_a_350892]
-
ni se întâmplă frecvent. Avem o țară, „presărată” cu destine geniale, cu oameni al căror suflet abundă de talent, dar despre care nici măcar nu avem îndrăzneala de a cerceta. Există, în proximitatea noastră, adevărați „monștri sacri”, care de multe decade străbat calea plină de sacrificii a scrisului, a artelor frumoase, încărcații de vibrații onirice și construind cărămidă cu cărămidă panteonul valorilor acestui neam, binecuvântat de Dumnezeu. Trăim într-o mare ignoranță, frământați poate prea mult de grijile cotidiene, care ne-au
ÎNGEMĂNAREA SCLIPIRILOR DIVINE ALE UNUI DESTIN PUS ÎN SLUJBA ARTEI de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 104 din 14 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349593_a_350922]
-
el este foarte încântat de ce se întâmplă aici, urmează că de la anul viitor să fie student în Anglia la Universitatea din Cambridge. Mă consider o norocoasă căci fac ceea ce îmi place, și atunci consider că am reușit în viața sa străbat și să ajung acolo unde mi-am dorit. Poate puțini dintre dvs. știu că eu am locuit o perioadă de trei ani în Grecia unde am lucrat că baby-sitter, am gustat și eu din pâinea emigrantului și știu ce înseamnă
NU POT SA REZIST FARA ROMANIA...FIECARE DINTRE NOI AVEM UN DESTIN de MARA CIRCIU în ediţia nr. 102 din 12 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349623_a_350952]
-
în special imaginea negativă pe care noi românii o avem în lume, de fapt o viziunea îngustă și limitată de idei preconcepute. Pentru a ieși din această așa-zisă situație de criză indentitară, mai avem, poate, multe cărări grele de străbătut cu umilință. Trebuie să înfăptuim o „corectare” a propriei noastre mentalității actuale, să ne recâștigăm credibilitatea și să ieșim la lumină cu adevăratele noastre valori naționale, cu talentul nostru, cu aptitudinile noastre, cu tradițiile și cu bagajul folcloric pe care
INTERVIU CU PĂRINTELE ANTONIU PETRESCU ALIAS DON ELVIS de GEORGE ROCA în ediţia nr. 52 din 21 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349606_a_350935]
-
și El a suferit atât de mult din cauza fățărniciei cărturarilor și a fariseilor (fără a avea aici pretenția vreunei comparații între personae și situații) - cu nădejdea învierii și a răsplatei, pe măsura eforturilor noastre ascetice. Este calea pe care au străbătut-o toți cei iubitori de frumusețe spirituală, dar care au suferit și ei cât se poate de mult, urmând pilda Mântuitorului, adică: - Sfinții apostoli, mucenicii, mărturisitorii, cuvioșii, monahii și nu în ultimul rând creștinii obișnuiți. La aceasta ne îndeamnă Hristos
IPOCRIZIA – INFATISAREA SI PURTAREA NOASTRA CEA DE TOATE ZILELE?!... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 79 din 20 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349671_a_351000]
-
departe, autorul pune o întrebare retorică: „Ce s-ar fi întâmplat în istoria noastră, dacă nu se respingea șansa divină de pregătire prin trezirea Oastei Domnului pentru marea confruntare cu ateismul militant comunist?” În orice caz, cuvintele lui Iosif Trifa străbat peste timp, prin salutul ostășesc „Slăvit să fie Domnul! Amin.” Rusia, octombrie 1988 În caleidoscopul subiectelor din cartea „Pași spre lumină” se distinge evocarea unei călătorii a autorului, în Rusia lui Gorbaciov, într-o perioadă de avânt a perestroikăi, care
O CARTE DESPRE SFINTENIE SI RENASTERE SPIRITUALA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349649_a_350978]
-
da va veni - curând - din nou/vremea - când vei privi - deodată - cu/toate cele patru/fețe ale/ nașterii tale - în mistica/țară din nori - cum/numai Dumnezeu - acum/mai poate/” - Cu toate cele patru fețe Poemul este dens, simbolistica profundă, străbate istoria credinței și istoria lumii, văzătorul devine desăvârșit, cum numai Hristos ESTE. Vederea aceasta în patru dimensiuni este de natură divină, poetul o prinde în cuvinte, atrage atenția asupra viziunii, e posibil ca omul să vadă până la urmă, dacă își
CÂND DIAMANTELE SE FISUREAZĂ ... de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349657_a_350986]
-
Berdiaev analiza, un fel de mentor - a învățat călcând pe urmele lui Hristos, să reverse lumina în întuneric, să-i descopere chipul lui Dumnezeu în omul decăzut, a învățtat iubirea de oameni, respectându-le libertatea. Lumina lui Hristos biruiește lumea, străbate orice întuneric. Cu alte cuvinte, Creștinismul lui Dostoievski nu este unul întunecat, ci luminos, este creștinismul Sfântului Apostol și Evanghelist Ioan. El a dăruit multe pentru viitorul creștinismului, pentru triumful Evangheliei , al religiei libertății și iubirii. A reușit să comunice
DESPRE METAFIZICA CUVÂNTULUI ÎN ROMANUL FRAŢII KARAMAZOV DE F.M.DOSTOIEVSKI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349611_a_350940]
-
cei doi frați: „furtunile cele mai dramatice nu în sufletul lor se dezlănțuie, ci pe axa mediană, „orizontală”, a însemnului creștin.”( 25) Karamazovismul apare evident și din replicile și relațiile fraților cu celelalte personaje. Este o notă aparte, distinctă ce străbate întreaga societate rusă ce asistă la proces. „sunt un Karamazov!” exclamă Dimitri; „obraz de toval și suflet de Karamazov!”, gândește Miusov; „și eu sunt un Karamazov ... ”, recunoaște Ivan; „ Karamazovii nu sunt niște netrebnici, orice ai zice tu, ci niște filosofi
DESPRE METAFIZICA CUVÂNTULUI ÎN ROMANUL FRAŢII KARAMAZOV DE F.M.DOSTOIEVSKI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349611_a_350940]
-
se concepe, ca propovăduind adevărul să nu mustri păcatul. Glasul ei este aidoma cuvintelor scripturii: „Iată Eu stau la ușă și bat”... Chemarea ei se îndreaptă către toți, și face acest lucru din ziua Cincizecimii, prin vicisitudinile istoriei. Glasul ei străbate veacurile, căci mărturisirea credinței creștine îi aparține doar Ei, în acest fel ajungându-se la o relație simfonică dintre Biserica luptătoare și cea triumfătoare. În încheiere, ajungând în actualitate și în contemporaneitate, voi susține că demersul misionar al Bisericii trebuie
VORBIREA DESPRE BISERICA INTRE CURS SI DISCURS de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 79 din 20 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349670_a_350999]
-
pentru a cunoaște cu adevărat invidia”, am auzit o voce deasupra mea, venită de nicăieri. Am privit trist către lampadar, apoi spre o icoană a lui Crist răstignit pe cruce pe care o aveam pe perete. Un fior m-a străbătut pe șira spinării și am închis ochii, rugându-mă să fiu suficient de tare pentru a rezista. * Dimineți pierdute, reci, înecate în solitudine. Zile în care încerc să uit de coșmaruri și să încetez a mai număra anii care au
GUSTUL ÎNVENINAT AL INVIDIEI de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/350232_a_351561]
-
doar plutesc pe aripi de vis prin ea. Pustiurile sale misterioase, cu ierburi înalte și cu mirajul depărtărilor vaste, creat de netezimea câmpiei, au provocat și fascinat pe toți cei care s-au încumetat să-i pătrundă și să-i străbată sălbăticia. Darnicul Timp a fost generos cu Bărăganul, ascunzându-i prin tufișuri atâtea vietăți, fapt care l-a determinat pe Alexandru Odobescu să-l numească „Arcadia românească a vânătorilor”. În vremea lui, acele animale și păsări sălbatice atrăgeau cetele de
FÂNTÂNA BĂRĂGANULUI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350318_a_351647]