6,493 matches
-
astup urechile cu ceară/ Și-mi port corabia-n prăpăd/ Și-mi duc iluzia să piară”), combustie, sete fără leac („Unde să strig de disperare?/ Din care lume să te-arăți?/ De sete mor între izvoare,/ De neînțelesuri între cărți”), strigăt fără ecou, prohodire după iubita dispărută sau după „pierduta mamă” („fântâna mea de plâns și poezie”), nota elegiacă fiind dominantă în ultimele cărți. Acum, B. încearcă forme prozodice noi, corespunzând aspirației sale, de tip clasic, la concizie (sonetul, rondelul, terțina
BRAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285850_a_287179]
-
orice situație, îi stabilește intensitatea. Există unele criterii ce au tangență cu acest scop: 1) criteriile comportamentale, ce reflectă modul în care pacientul reacționează la durere prin iritabilitate sau resemnare, prin poziții rigide sau mișcări dezordonate, repaus impus, lacrimi sau strigăte de durere (Swanson, 2002); 2) criteriile fiziologice exprimă modul în care organismul se manifestă atunci când este pus în situația de a suporta impactul cu stimulii dureroși; 3) criteriile fiziopatologice înmănunchează tulburările de sensibilitate, de la simpla hipostezie până la anestezie, asociind toată
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
esențială sau genuină, se caracterizează prin crize convulsive tonico-clonice însoțite de pierderea cunoștinței. Accesul de epilepsie se instalează brusc, precedat sau nu de aură (semne premergătoare de care bolnavul își amintește și care anunță de obicei criza), bolnavul scoate un strigăt, își pierde cunoștința și se prăbușește. Urmează faza tonică, în care bolnavul se află într-o stare de contractură generalizată, devine cianotic, respirația se oprește. Se instalează apoi faza clonică, ce se caracterizează prin contracții musculare bruște, cu deplasări de
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
și rapide pot modifica permanent configurația intersecției, etc. De asemenea, intersecția va avea pe ,,colțuri’’ semafoare, alte indicatoare specifice pietonale și stradale, școala, etc. În ,,polifonia sonoră’’ care scade în intensitate, se aud tot mai clar gemetele ,,manechinelor’’ accidentate, cu strigăte intermitente de ajutor. În scenă apare o persoană ( regizorul va stabili : bărbat, femeie, ținută ), care trece repede de la un ,,accidentat’’ la altul ,,consultându-le’’ starea în care se afla. Persoana : Vă rog, faceți loc, sunt medic ! Să nu mișcați accidentații
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
găleata asta, fire-ai tu al dracu’ cu târtița ta ! Hai, ad-o aciia. Nu mai da. Trage la tine. Așea. - Mă, Băgică ! Toarnă imediat o găleată cu apă și mestecă. Mă, s-aude ?! Cu cine vorbesc eu ? Deodată, răzbit, un strigăt : - Bă, firr-ar !... Ce faci, bă, acolo ? - ...Tache ! - Ei ? - Lețul unde e, mă ? Zidarii își șterg fețele stropite cu picăței și-și văd, fără pauză, de treabă. Cu aer epuizat și absent, un bărbat cu coif de jurnal lucrează lângă altul
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
de tun pe minut. Câte gloanțe pe minut s-au tras, nimeni nu a putut să numere. Au murit 60.000 de oameni. Dintre aceștia, 45.000 au fost ruși. 35.000 de răniți au umplut întinderile și noaptea cu strigătele lor de durere și de ajutor. 13.000 dintre răniții ruși nu au supraviețuit. Din armata franceză, alcătuită și din italieni, germani, spanioli, mai rămăseseră aproximativ 100.000 de oameni. Cu toate că cei doi își revendicau la fel de ferm victoria de la Borodino
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
mea se străduia să zâmbească. Nu voia un băiat. Avea deja unul. De fapt, era așa de sigură că o să fiu fată, Încât Îmi alesese deja un singur nume: Calliope. Dar când bunica mea a strigat În grecește „E băiat!“, strigătul a făcut Înconjurul camerei și a ieșit pe hol, străbătându-l până În camera de zi, unde bărbații discutau politică. Iar mama mea, auzindu-l repetat de atâtea ori, Începu să creadă că poate fi adevărat. Cu toate acestea, de Îndată ce strigătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
strigătul a făcut Înconjurul camerei și a ieșit pe hol, străbătându-l până În camera de zi, unde bărbații discutau politică. Iar mama mea, auzindu-l repetat de atâtea ori, Începu să creadă că poate fi adevărat. Cu toate acestea, de Îndată ce strigătul a ajuns la tatăl meu, acesta s-a și repezit În bucătărie ca să-i spună mamei sale că lingura ei greșise, cel puțin de data asta. ― Da’ de unde știi tu? Îl Întrebă Desdemona. La care acesta Îi zise ceea ce i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Într-un mic cerc a cărui orbită devenea din ce În ce mai eliptică, până când traiectoria s-a turtit și a devenit o linie dreaptă, arătând dinspre cuptor Înspre banchetă. De la nord la sud, cu alte cuvinte. Desdemona strigă: ― Koros! Și camera izbucni În strigăte: ― Koros, koros! În acea noapte tatăl meu spuse: ― Douăzeci și trei la rând Înseamnă că trebuie să Înceapă declinul. De data asta a greșit. Crede-mă. ― Nu-i nimic dacă e băiat, spuse mama. Chiar nu-i nimic. Câtă vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ei sări dintr-o dată, o bătaie. Era o senzație clară: simțise cum inima i se oprise și i se strânsese ghem. Apoi, când ea Înțepeni, inima Începu să bată nebunește, de să-i spargă pieptul. Lăsă să-i scape un strigăt scurt, de mirare. Cei douăzeci de mii de viermi de mătase ai ei, sensibili la emoțiile umane, se opriră din țesutul gogoșilor. Mijind ochii În lumina slabă, bunica mea se uită În jos și-și văzu pieptul bluzei fluturând vizibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
indepărtată aluzie la Criză declanșa la yia yia mea un ciclu complet de văicăreli și apucături de piept. (Chiar și o dată când era vorba despre „depresia maniacală.“) Se lăsa moale În scaun, apucându-se cu mâinile de cap ca În Strigătul lui Munch, și-apoi Începea: ― Mana! Criza! Așa de Îngrozitor de nu poți să crezi! Toți nu au avut servici. Aduc aminte marșurile pentru foame, toți oamenii au mers În stradă, un milion de oameni, unul după unul, unul după unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și șase de luni Îl părăsi, trimițându-i un ultim val de căldură prin piele, și dintr-o dată Întregul corp Începu să-i șiroiască de sudoare. Ștergându-și sprâncenele, Lefty ieși din bancă și se Îndreptă spre o bătrânețe săracă. Strigătul asurzitor pe care l-a scos bunica mea când a aflat de dezastru nu poate fi redat În scris. Țipătul a continuat, prelungindu-se parcă la nesfârșit, În timp ce ea Își smulgea părul din cap și-și sfâșia hainele și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
morții. Desdemona Îl găsise pe Lefty pe podeaua bucătăriei, Întins alături de ceașca de cafea, Întoarsă cu susul În jos. Îngenunchease lângă el și Își pusese urechea la pieptul lui. Când nu auzi nici o bătaie a inimii, Îl strigă pe nume. Strigătul ei Își găsi ecoul În suprafețele tari ale bucătăriei: prăjitorul de pâine, cuptorul, frigiderul. În cele din urmă se prăbuși pe pieptul lui. În tăcerea care urmă, Desdemona simți totuși cum crește În ea un sentiment ciudat. Se Întindea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
clădirile Învecinate, care ardeau, se Înălța fumul. Totuși, la lumina flăcărilor mi s-a părut că recunosc bereta neagră a prietenului meu Marius Wyxzewixard Challouehliczilczese Grimes Înainte ca silueta să o ia la fugă. ― Opa! Înăuntrul bufetului, tatăl meu auzi strigătul bine cunoscut al chelnerilor greci și, Înainte să-și dea seama ce se Întâmplă, tot localul se aprinse ca un aperitiv flambat. Casa Zebrei devenise un saganaki! Când se aprinseră și banchetele, Milton se repezi În spatele tejghelei ca să ia extinctorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pe-afară de bucurie. Veni noaptea. În pat am parcurs preliminariile, afânându-ne pernele și căscând. Ne-am fâțâit de colo colo, făcându-ne comode. Și apoi, după un timp corespunzător de tăcere, Obiectul făcu un zgomot. Era un murmur, un strigăt prins În gât, de parcă ar fi vorbit În somn. Apoi respirația Îi deveni mai adâncă. Și, luând asta drept Încuviințare, Calliope Își Începu lunga traversare a patului. Asta a fost, deci, legătura noastră amoroasă. Fără cuvinte, mascată, o treabă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
vinovată. ― Îmi pare rău. Nu-mi amintesc de tine, scumpo. ― Ți-am adus astea. I-am Întins sărurile Epsom și baclavaua. De ce nu venit Tessie? ― Trebuie să se-mbrace. ― Pentru de ce să se-mbrace? ― Pentru Înmormântare. Desdemona dădu drumul unui strigăt și se strânse din nou de piept. ― Cine-a murit? N-am răspuns. În schimb, am dat televizorul mai Încet. Apoi, arătând spre colivie, am spus: ― Îmi amintesc când aveai vreo douăzeci de păsări. Se uită și ea la colivie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
făcut Govar, într-un colț și își mânca unghiile în neliniștea și zbuciumul sufletului său. Credeam că am auzit greșit. Totuși, pe holuri nu era chiar liniște. Grupuri întregi de elevi conversau și discutau. Se auzeau chicoteli, glasuri ridicate, șoapte, strigăte, de toate. Am repetat: Mă numesc Corvium! Doresc să negociem și să aflu numele celui cu care vorbesc! Aceeași voce de dinainte îmi răspunse, dar mai calm ca înainte: Sunt directorul, Corvium, și te cunosc! Răspunsul meu l-ai auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
afară din cancelarie, începuse să se zvârcolească și să încerce să scape de cei doi, în cel mai animalic chip pe care am crezut vreodată că am să-l văd. Adio, Govar George. Fals prieten. Adio, zisei într-o șoaptă. Strigătele sale necontrolate și imposibil de înțeles au continuat pe măsură ce era "ajutat" să coboare scările, ele îndepărtându-se din ce în ce mai mult, până când fuseseră curmate de o bufnitură surdă. Sala era încremenită și cufundată în liniște. Luați-i pe cei care au susținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Amadeo, Corvium, zise intrând înapoi în cancelarie. Felix Amadeo... Împăratul. Și el iertase. Îi iertase pe cei din ultima luptă și îi răsplătise. La fel făcusem și eu, fără să vreau să mă compar cu el. Intrasem în cancelarie confuz. Strigătele și protestele celor care erau dați afară încă se mai auzeau. Velail era... detașat? Da. Constantin era cât se poate de comod cu scena la care a fost spectator. Vroiam să mă așez pe scaunul pe care am stat până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Mai puternic decât vrerea lor! Era mintea mea... și nimeni altcineva nu avea să mi-o conducă! Eu eram propriul meu tiran și dacă aveau de gând să stea cu chirie, atunci vor sta după bunul meu plac! DE AJUNS! Strigătul meu fulgeră întunericul și sfărâmă gratiile care nu le vedeam. Limitările mele dispărură! Liniștea cuprinse totul. Eram altcineva. Eram nou. Eram eu, dar totuși... ceva se schimbase. O parte din felul în care gândeam se schimbase radical, iar eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
conexiune. Revelația că Ana era fiica Ministrului, Ana era o Allston, Ana era fiica celui care l-a detronat pe Împărat, m-a lăsat ca trăsnit de fulger. Ochii ei m-au readus cu picioarele pe pământ... ochii ei și strigătele Sfetnicilor care mă îndemnau la precauție, ochii ei care mă implorau să n-o trimit de lângă mine. Ana, zisei calm Ministrului, deși în mine se dădea o bătălie de proporții inimaginabile între ceea ce știam, ceea ce simțeam și ceea ce eram sfătuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
pelerinei, apucă mânerele reci ale She'le'ri și le scoase pe amândouă. Văzând că ținta lor nu se prăbușește, cei doi TEG țipară la ceilalți. Încă cinci gloanțe fură prinse de mantie până trecu de a doua fereastră. La strigătele primilor răspunse atenția celorlalți patru, care adoptară poziții defensive față de cel care se apropia vertiginos de ei. "Oh, muritorilor! Sfârșitul vostru vine pe aripile vântului!" Dintr-o zvâcnire de încheietură, la vreo cinci metri înainte de baricadă, Corvium trimise un She
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
pământul, străzile și orașul într-o minunată plapumă albă de jumătate de metru. Dar acest paradis superficial fuse sfâșiat la câteva minute de la adormitul soarelui de câteva rafale trase în interiorul școlii, o explozie de grenadă la etajul doi și un strigăt de ajutor: CORVIUM!!! Diavolul își arăta colții! Am fugit imediat către etajul respectiv, în aripa C, unde cei care stăteau de gardă își părăsiseră posturile și se agitau fără rost pe hol. Ce e? am întrebat în stânga. Ce e? am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
loveau fie un copac, fie cum se prăbușeau în pătura zăpezii. Se auzi din nou bubuitura mai puternică și tirul din apropiere parcă se mai rărise. Împușcătura se auzi iarăși, mai aproape, mai tare! Se puteau auzi, pe aripile vântului, strigăte și urlete deznădăjduite. Erau ordine care nu puteau fi înfăptuite! Un zumzăit începu să se audă de pretutindeni. Se transformă rapid într-un țiuit gros care se subția pe măsură ce treceau secundele. Se opri! Vântul mai aduse la urechile lor niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Clipele deveneau secunde. 2... Un țipăt de durere se auzi din apropiere! Fu curmat un moment mai târziu. Apoi un altul izbucni și avu aceeași soartă. Secundele deveneau minute. 3... S-a auzit o încleștare de arme și imediat un strigăt scurt de agonie. În scurta liniște așternută s-a propagat clinchetul unei arme. Inimile lor parcă băteau mai încet. 4... Sunetul sec al unei arme care s-a descărcat ajunse până la urechile lor. Din nou același clinchet! O bufnitură grea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]