4,124 matches
-
spaima noastră e acum aici și demoralizarea noastră crește când ne dăm seama că n-avem nimic de dat, suntem doar pasivi. Capul lui se izbește de noi, iar nasul ne explodează mult mai nasol decât În mașină pentru că trosnește strivit de fața noastră, iar noi ne Înecăm cu propriul nostru sânge și nu putem respira, apoi vin și mai multe lovituri care scobesc În noi și ne simțim brațele atât de grele, nici măcar nu le putem ridica pula mea ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Pernițe Mișcătoare”, număr ce avea în prim plan o femeie care era aparent străpunsă de 84 de țepușe. O altă creație a sa este „A Patra Dimensiune”, în audiența poate vedea cu groază cum o femeie este pur și simplu strivită de o cutie imensă. Una din preferatele mele este cea pe care Selbit a efectuat-o prima dată în 1922. Titlul este foarte sugestiv: „Idolul Sângelui” sau „Cum Distrugi o Fată?”. Astăzi, sunt foarte încântat să vă prezint o variantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
calului se clătinau pe pietrele ce se iveau din pământ. Simți mușchii acestuia tremurând și panica pe care o simțea la rândul lui pe măsură ce își pierdea echilibrul. Necheză puternic. Știa că o așteaptă fracturi multiple la picioare. Eventual își va strivi pieptul. Aproape simți durerea sa, dar și pe a lui. - O, Donny... Apoi un bărbat în trening apăru de nicăieri. Privi către cal, sări către el și apucă frâul. - Nu, fugi înapoi, țipă Marston. Nu-l poți controla! Va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
apăsa pe gât cu un picior având greutatea tuturor păcatelor orașului. Fața îi fu turtită de asfalt și simți o durere ascuțită în încheieturi și umeri de la cătușele care se închiseră cu zgomot, în timp ce buzunarele îi erau întoarse pe dos. Strivit de caldarâm, pastorul Swensen putu vedea cum ușa mașinii lui Grady se deschide și ies trei polițiși cu căști și veste antiglonț. - Nu te mișca, capul jos, jos, jos! Lăudat fie numele Domnului Iisus Hristos... Văzu apoi o pereche de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
respirând cu greutate. - Știi ce trece prin mintea oamenilor veniți să asiste la un spectacol de magie? O parte a lor speră ca iluzionistul să nu scape la timp, să se înece, să cadă în țepi, să ardă, să fie strivit și să moară. Există un truc numit „Oglinda în Flăcări”. E printre preferatele mele. Începe cu un iluzionist foarte înfumurat care privește într-o oglindă, unde zărește o femeie frumoasă. Aceasta face tot posibilul să îl ademenească; într-un final
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
distanța care despărțea casa lui Rhyme de cortul Cirque Fantastique, se gândea că, datorită noilor reglementări și a materialelor folosite, chiar și cele mai aprige incendii înaintau destul de încet. Nu, pericolul real era panica, tonele de mușchi uman, învălmășeala care strivește, sfâșie, zdrobește și sufocă. Oase rupte, plămâni distruși, asfixiere... Să salvezi oamenii dintr-un astfel de dezastru presupune să îi evacuezi din incinta cortului fără să se panicheze. În mod tradițional, primii anunțați trebuiau să fie clovnii, acrobații și ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
de repedeă. Fluxul a fost modificat o dată cu trecerea timpului, apărând noi proceduri de evacuare din cort. Dar dacă ar exploda o bombă care ar împrăștia lichid inflamabil peste tot? Spectatorii ar lua-o la goană spre ieșiri și ar muri striviți cu sutele. Edward Kadersky intră grăbit în cort și văzu 2500 de oameni așteptând nerăbdători începerea spectacolului. Spectacolul său. La asta se gândea el acum. La propria lui creație. Kadesky fusese pe rând vânzător ambulant, responsabil cu cortina în teatre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Sachs își eliberă brațul dintre doi adolescenți, ale căror fețe erau roșii de spaimă și efort. Capul îi fu smucit în față și zări o bucată de carne terciuită pe pământul din cort. Suspină, gândindu-se că un copil fusese strivit. Dar nu, era doar o fâșie de balon spart. Un biberon, o bucată verde de material, provenind probabil din hainele cuiva, popcorn, o mască Arlecchino suvenir, o jucărie - toate fuseseră strivite de greutatea mulțimii. Dacă cineva ar cădea, ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
din cort. Suspină, gândindu-se că un copil fusese strivit. Dar nu, era doar o fâșie de balon spart. Un biberon, o bucată verde de material, provenind probabil din hainele cuiva, popcorn, o mască Arlecchino suvenir, o jucărie - toate fuseseră strivite de greutatea mulțimii. Dacă cineva ar cădea, ar fi omorât în câteva secunde. Sachs însăși avea probleme în a-și menține echilibrul și controlul mișcărilor; i se părea că în orice moment ar putea cădea pe pământ, sub picioarele mulțimii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
cu gaz, care, credeau ei, putea să explodeze dintr-un moment în altul. Numai că nu era nicio bombă, niciun pericol pentru cele două mii de oameni de la Cirque Fantastique; niciun pericol în afara aceluia ca o parte din ei să fie striviți în panica lor nebună. La capătul coridorului, Malerick privi înapoi și văzu cu satisfacție că era singur. Așeză repede tava pe podea, în fața unei uși, și înlătură capacul platoului. Înșfăcă iute pistolul, făcându-l nevăzut într-un buzunar al uniformei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
de deasupra ei, pocnind la fel de tare din cauza vântului. I se păruse sinistru cu o zi în urmă; acum, după panica din cort - pe care chiar el o cauzase - părea respingător și grotesc. Reușise să evite în ultima clipă să fie strivită. Genunchiul și bocancul de care se lovise aparțineau unui bărbat care depusese toate eforturile pentru a îndruma publicul spre ieșire. Cu toate acestea, spatele, coastele și fața îi fuseseră afectate. Stătea pe iarbă de un sfert de oră deja, sleită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
fiecare om poate muri cu credința că s-a jertfit pentru binele tuturor. La noi însă niște stăpâni urâți au trimis robii să moară ferecîndu-și lanțurile!... Atunci? în mijlocul vălmășagului de crime, ce mai poate cumpăni o crimă micuță, care-ți strivește ție sufletul? Cui îi mai pasă aici de sufletele noastre? ― Atunci urmează să...? întrebă repede Bologa, care începuse să asculte și n-avea puterea să aștepte. ― Să mergi unde vom merge toți, zise Klapka grav, cu o resemnare îndurerată. Să
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Criminale!... O, o!... Vasăzică asta ți-e vitejia?... Uite pe cine am propus eu pentru medalia de aur! Poftim!... Medalie de aur!... Glonte, nu medalie... Îl împroșcă cu o privire grea de ură și dispreț, apoi deodată îi întoarse spatele, strivind între dinți o înjurătură și smucindu-și mustața cu mâna dreaptă mică, grasă, încărcată de inele, ca o mână de femeie cochetă. Bologa rămase senin, nemișcat și cu gândul mereu că trebuie să-l convingă. Furia generalului îi făcea bine
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
și-și goli buzunarele. Un soldat îi luă mărunțișurile din mâini și le puse pe masă. Varga se uita pe sub sprâncene. Liniștea prizonierului îl supăra. Vru să ordone soldatului să controleze dacă... Pe urmă își mulcomi mânia printr-o înjurătură strivită în dinți, se așeză și cercetă pe rând toate lucrușoarele. Când dădu peste harta cu pozițiile, nu se mai putu stăpâni. Sări în picioare și, arătînd-o lui Bologa, strigă: ― Dar asta? În ochi îi fulgera dispreț și ură și triumf
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
care i se legăna în dreptul șoldului într-un fel vesel și plăcut. Se îndrepta către câmpuri. Era în dimineața de 4 august. Soarele urca pe cer ca o săgeată, uscând roua dimineții. Urma să dea o căldură care avea să strivească toate dorințele. Nu se mai auzeau tunurile. Nu le mai auzeai nici măcar dacă ciuleai urechile. Lysia o coti pe lângă ferma lui Mureau și ajunse în câmp, unde mirosul fânului și al grânelor coapte te făcea să crezi că pământul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
vârful cizmei de trei ori, mici lovituri în spate și în burtă, așa cum faci pentru a vedea dacă un câine a crăpat de-a binelea. Țâncul încercă să prindă cizma, pentru a cerși îndurare, fără îndoială, însă Matziev îl împinse strivindu-i fața cu cizma. Micul breton gemu, apoi scoase alte urlete, când colonelul îi vărsă pe piept conținutul unei găleți cu apă pe care o avea în mână. Vocea, trebuia să-i auziți vocea, care nici nu mai era cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ochii lui care-i erau atât de dragi, si simțea că are o adevărată slăbiciune pentru el, ca o ironie a sorții. Îi spuse categorica: -Tot te mai iubesc! -Dovedește-o, zise el. Se auzi un murmur ușor, apoi el îi strivi din nou buzele în sărutări fierbinți, vrând parcă să pecetluiască pe veci legătură strânsă dintre ei. Nu avea argumente căƒ Lăură îl înșelase. Putea elimina cu ușurință bănuielile unor legături amoroase ,,de ocazie" ale Laurei, dar nu putea să nu
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
dorim să asigurăm bunăstarea copilului, nu avem nimic împotriva ta, dar ea mă fixa cu ochii injectați, eu și copilul meu suntem de aceeași parte a baricadei, facem trup comun, suntem un singur corp, și îl lipea imediat de ea, strivindu-l de trupul ei cu oasele la vedere, să nu-mi mai spuneți voi mie cum trebuie să îmi cresc băiatul, iar eu ieșeam de acolo fără ca sfaturile mele să fie de vreun folos, două posibilități îmi vâjâie prin cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
viața aceasta în care credeam că nu se va mai schimba nimic, dar niște pumni dezaprobatori mă izbesc în coaste, tavanul se lasă peste mine certându-mă cu furie, peste câteva clipe ne va acoperi ca o pătură de beton, strivindu-ne, îmi ridic mâinile, încerc să-l împiedic, să nu se prăbușească, Noga murmură, ce faci, mami, iar eu mă cutremur, privesc tavanul și îl văd ridicându-se la locul lui, apoi mă scufund iar, în fața ochilor mei tulburați se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ei, câteva halate albe, cu fețe rigide, ea îmi spune, ieșiți, vă rog, dar eu mă opun, vreau să știu ce se întâmplă aici, de ce nu îmi explică nimeni, este soțul meu, sunt soția lui, adaug eu, iar cuvintele se strivesc de podea, țopăie la picioarele medicilor ca niște puișori abia ieșiți din găoace, fără să fie încă în stare să zboare, ei se adună în jurul lui ignorându-mă, doar cel mai tânăr dintre ei, cel care a intrat ultimul, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
timp, a mai fost cineva, vocea lui se răcește, iar trupul său se îndepărtează deodată de mine, eu îl trag înapoi, Udi, nu strica totul, dar el gâjâie, eu stric totul? Tu ești aceea care strică totul, dar eu îi strivesc umărul, gata, abține-te, am greșit și eu o dată, tu greșești tot timpul, Udighi, acum trebuie să te însănătoșești, încearcă să te gândești doar la lucrurile bune, amărăciunea aceasta te otrăvește, ne distrugi în felul acesta viața tuturor. Încerc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
parte în alta, unul după altul, semnele de circulație se încing în fața noastră, asaltându-ne cu semne de exclamații agresive, iar dedesubtul nostru respiră cu dificultate o prăpastie adâncă, înfometată. O ploaie întunecată se pornește deodată din gurile norilor joși, strivindu-ne capota ca niște urși uriași, biciuindu-ne parbrizul, îmi ating încordată tălpile, mi se părea că funii nevăzute mi se încolăcesc în jurul lor, trăgându-mă în prăpastie, iar de deasupra capului mă atrage magnetul cerului melancolic, încă un suflu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
o lămâie, mâinile mele pipăie de jur-împrejur, până ce tot corpul îmi este cuprins de o amețeală puternică, dându-mi peste cap toate organele, încerc să mă sprijin de perete, dar mă lovesc de un obiect dur, mă prăbușesc împreună cu el, strivindu-ne unul de celălalt, eu și termometrul gigantic. Mercurul misterios s-a risipit dintr-odată în mii de biluțe întunecate, vesele ca niște prizonieri eliberați, se rostogolesc pe sub paturi, întreg aspectul lor serios se schimbase într-o clipă, acum nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
la el nu este un lucru oarecare, trebuie să înțelegi ce presupune acest lucru, însă ea gâjâie, asta presupune că mâine la ora asta voi fi un om liber, dar eu nu renunț, îi citesc cuvintele tare, cu aplomb, se strivesc de pielea ei nelăsând acolo nici un fel de cicatrice, apoi îmi smulge pixul din mână și semnează, aproape cu ochii închiși, un ghem de firișoare de cerneală albastră în josul paginii, treaba a fost făcută, este greu chiar și când este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
noastre familii, neștiind că o profeție mincinoasă îl așteaptă la ușa casei noastre, cu părul ei asemenea unui șarpe veninos, cu vorbe încurajatoare și liniștitoare despre necesitatea unei schimbări, te agăți mult prea mult de el, îmi spusese ea, îl strivești ca pe un bulgăre de pământ, trebuie să slăbești strânsoarea, dar, în clipa în care o slăbisem, îl prinsese ea, trăgându-l în urma ei, strivindu-ne pe toți ca pe niște bulgări întunecați de pământ. Ating cearșaful de pe partea patului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]