3,238 matches
-
obținut prin astfel de întrebări trebuie redus la un număr rezonabil de date cuantificabile, ceea ce poate conduce la asocierea răspunsurilor în categorii și diluarea caracterului personalizat al acestora. Codarea răspunsurilor la întrebări deschise este cronofagă și permite intruziuni suplimentare ale subiectivității cercetătorului. Întrebările închise pun respondentul în fața unor alternative prestabilite de răspuns, din care trebuie să aleagă una sau mai multe. În funcție de numărul de răspunsuri, acestea pot fi dihotomice sau cu alegere multiplă. În prezent se utilizează și alte tipuri de
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCATIEI. In: GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1743]
-
permite surprinderea unor atitudini, sentimente și experiențe care sînt greu de investigat prin intermediul altor metode sau tehnici (Agabrian, 2004). Cu toate acestea, generalizările trebuie lansate cu prudență în cazul utilizării interviului nestructurat și trebuie avută în permanență în vedere influența subiectivității celui care adresează întrebările (conștientă sau nu) asupra naturii răspunsurilor. Pentru a evita riscurile generate de analiza și interpretarea datelor obținute prin aplicarea de interviuri nestructurate, mulți dintre cercetători optează pentru interviul semistructurat care include atît întrebări deschise, care permit
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCATIEI. In: GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1743]
-
volum, Incidențe, adună și ordonează doar o parte din studiile, eseurile și „schițele” de critică și istorie literară de la începutul anilor ’70. Titlul rezumă exact intenția alcătuitoare, „metoda” criticului și o definiție a exercițiului critic înțeles ca „incidență” a unei subiectivități care pune în ecuație literatura, critica, istoria și teoria literară. Culegerea este doar aparent eclectică și atestă maturitatea unui critic format la școala clujeană postbelică, ilustrată de Iosif Pervain, Mircea Zaciu, Ion Vlad ș.a. T. abordează teoretic probleme ca „tradiție
TASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290093_a_291422]
-
o raționalizare a ei în „gramatica străzii” (a orașului, a țării, a lumii întregi), poetul este în permanență dublat de un reporter deloc blazat, ba chiar frenetic și, de multe ori, patetic. Versul său, mereu la persoana întâi, are o subiectivitate țâșnind prin toți porii și o alternare neobișnuită a ritmurilor și registrelor. „Marele bal” care e viața nu poate fi reflectat și esențializat artistic decât printr-un omolog „bal” textual, în care stau împreună, parcă în chipul cel mai firesc
TEODOSIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290148_a_291477]
-
terifiant al războiului. Versurile din volumul Focul din amnar (1946), intitulat inițial Vocile nopții, citite inițial în cenaclul Sburătorul, sunt dedicate memoriei lui E. Lovinescu. Și aici peisajul este apocaliptic, populat de strigoi, fantome, dar sentimentul amenințării se potențează, iar subiectivitatea eului poetic pare stimulată în acest context învălmășit. Macabrul, ciudatul se înscriu în aceeași manieră a unui simbolism ambiguu, rar explicitat, dar cu siguranță - în intenția autorului - conotat social: „Urechile îmi hăuie ca scoicile marine./ Vreau să dorm. Fără voi
THEODORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290159_a_291488]
-
în ultimă instanță, sinonim cu cel crocean de „idealitate” a artei. E o opinie discutabilă, de vreme ce ele pof fi corelative, dar nu identice. Adevărat că Georg Lukács înțelege prin „reflectarea realității” (mimesis) un proces antropomorfizant ce implică absorbția obiectivității în subiectivitate, proiecția realului în idealitate, așadar „viziunea”, „intuiția”, „expresia”, dar condiționarea valorii exemplare a oricărei opere de „reflectare”, raportarea la o realitate preexistentă îl despart nu doar de Croce și în genere de idealiști, ci - cum menționează T. - chiar de o
TERTULIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290157_a_291486]
-
ce i se aplică e valabilă, așadar, și pentru o categorie de mărturii nescrise - mărturiile orale Înregistrate 1. Cei care manifestă reticență față de acest tip de surse Își argumentează punctul de vedere prin limitele memoriei umane, lipsa de fiabilitate și subiectivitatea ei. Este recunoscut faptul că, pe măsură ce intervalul de timp care se scurge Între momentul desfășurării unui eveniment și cel al unei relatări despre acesta este mai mare, crește probabilitatea ca răspunsurile date să conțină unele lacune. În ceea ce privește subiectivitatea, nu se
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
fiabilitate și subiectivitatea ei. Este recunoscut faptul că, pe măsură ce intervalul de timp care se scurge Între momentul desfășurării unui eveniment și cel al unei relatări despre acesta este mai mare, crește probabilitatea ca răspunsurile date să conțină unele lacune. În ceea ce privește subiectivitatea, nu se poate nega faptul că același eveniment este perceput diferit de mai mulți indivizi, În funcție de diverși factori. Aceste argumente, evocate de istoricii tradiționaliști, sunt cunoscute, dar, În opinia noastră, nu sunt suficient de puternice pentru a exclude sursele orale
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Întruchipa lumea mare, liberă, conștientă de sine: frumusețe, pasiune, poezie și inteligență”, fusese și ea „unul dintre punctele nodale ale unei plase de prieteni și ei morți ca și ea Înainte de vreme”. „Fără prietenii mei - tinerii poeți germani din România -/ subiectivitatea și-ar mai fi supt și acum degetul/ În fața realității./ Ușor nătângă și Îngrozită de propria sa umbră,/ n-ar fi Înțeles niciodată de ce/ poezia a fost invadată de mirosul măcelăriilor și al sălilor de disecție”, scrisese Mariana Marin În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
sau o prietenie Între poeți.” Fusese mai mult, probabil, și fusese și „calea de acces” spre mai tinerii poeți germani din România și „poetologiile lor politice mai ferme, În raport cu cele ale colegilor ei de generație români”. Fără aceștia, recunoscuse Madi, „subiectivitatea și-ar mai fi supt și acum degetul În fața realității”. Nu doar despre subiectivitate era vorba, firește. Degetul supt trebuia mai Întâi smuls din „tocănița” realității locale care fierbea la foc mic vanitățile, la mijlocul ludic Între bine și rău, În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
acces” spre mai tinerii poeți germani din România și „poetologiile lor politice mai ferme, În raport cu cele ale colegilor ei de generație români”. Fără aceștia, recunoscuse Madi, „subiectivitatea și-ar mai fi supt și acum degetul În fața realității”. Nu doar despre subiectivitate era vorba, firește. Degetul supt trebuia mai Întâi smuls din „tocănița” realității locale care fierbea la foc mic vanitățile, la mijlocul ludic Între bine și rău, În fumul de tămâie vandabilă. Aveam să ajung, În orele următoare, la ultimele versuri: „Mă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Din unele formulări ale referatului se puteau deduce și obiecțiile cenzorilor. Unele dintre acestea păreau a nu fi deloc străine de nemulțumirea scriitorilor naționalist-securiști din jurul Săptămânii, care mă onoraseră, lungă vreme, cu atenția lor. Se menționa așadar, cu Înțelegere, inevitabila „subiectivitate” a autorului care ignorase lista oficială de valori; nu erau trecute cu vederea nici elitismul „aleșilor” săi, „accentele polemice”, mai ales În susținerea „generației ’80”, critica pe care o Încercasem Împotriva „unilateralităților” din viața literară și chiar, culmea!, „refuzul a
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
renunță la pretenția de a ști simultan ce gândesc toate personajele. Autorul renunță la supremația sa omniscientă, se recunoaște mai modest și se pretinde, astfel, cu un orgoliu inversat, mai credibil și mai profund. Lumea se transferă asupra eului, asupra subiectivității și a conștiinței de a fi. Persoana, eul, conștiința, plasate În centrul existenței și al creației, ca singura realitate. Timpul concentrat În prezent, intuiția reală și coerența semnificațiilor se dezvăluie precipitat, fără o ordine prestabilită. Romanul lui Blecher răspunde acestor
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
divinizat ca atoateștiutor, se corelează cu punerea sub semnul Îndoielii și a posibilităților de autocunoaștere. Idolatrizarea eului este suspectată de Blecher cu aceeași violență critică și cu argumente fortificate de extraordinara sa percepție a realității sufletești, fluide, aproximative. Blecher acceptă subiectivitatea și o asumă, dar ca temă de cercetare și Îndoială, ca oricare alta, nu mai puțin decât așa-zisa obiectivitate arogantă și falsificatoare În simplismul și exterioritatea ei. Regăsim aici o corespondență cu ceea ce avea să afirme fizica lui Heisenberg
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
mă tot Întreb de ce s-ar fi măritat cu unul ca mine.” Ne putem Întreba și noi, desigur, de câtă obiectivitate dispune un soț părăsit și care nu izbutește să-și uite rana, dar stimulentele creatoare vin mai curând din subiectivitate, cum bine știm, restabilind doar apoi, În epica literară, obiectivitatea de cu totul alt tip, care Îi este proprie. „Allan avea dreptate. Alexandra era adânc implicată În istoria cărții. Deși nu era emoțional apropiată de maică-sa și nu mai
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
bine funcția /activitatea/procesul. În continuare, pentru fiecare dintre riscurile identificate se va realiza și evaluarea lor, pentru a stabili nivelul riscului, respectiv: grav (G), mediu (M) sau slab (S). Această evaluare, cu toate eforturile noastre, prezintă un grad de subiectivitate și de aproximare cu excepția situațiilor când riscurile pot fi cuantificate. Exemplu privind activitatea - plata salariilor la instituțiile publice i) la subactivitatea întocmirea documentelor pentru angajare stabilim următoarele riscuri: înscrierea eronată sau incompletă a datelor privind numele și prenumele, funcția, baza
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/229_a_184]
-
un climat ideologic încă apăsător, tinerii poeți ai acelor ani trebuiau mai întâi să citească foarte atent, cu creionul în mână, operele unor „înaintași” mai îndepărtați, dar substanțiali. Chiar și poezia neomodernistă de „cunoaștere”, în care eul liric își amplifică subiectivitatea până la a cuprinde - și a modifica - întreaga lume „obiectivă”, se supune, benevol, acestui proces în doi timpi. Cunoașterea este „deschisă”, făcută posibilă printr-o preliminară recunoaștere. Iată un „simptom” care, în condiții normale, ar fi fost interpretabil cu totul altfel
DIMOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
sensibilizat față de cele două influențe copleșitoare din filosofia germană, cea kantiană de la începutul secolului al XIX-lea și cea a lui Ed. Husserl (1859-1938) de la începutul secolului al XX-lea. D. Gusti a descoperit în filosofia germană o teorie a subiectivității, opusă „determinismelor” exterioare, populare în epocă, ce susținea că ordinea colectivă, „sensul realității”, sensul structurii” sunt construite cu ajutorul intenției și al experienței individului; în viziunea fenomenologică, percepția individului, puterea conștiinței sale structurează realitatea, creează axe de referință spațiale și temporale
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
prin transfigurație, iar de simbol prin participare semnificativă. Perspectiva propusă e unitară, conceptele centrale, cu adevărat organice, indică principii operative în artă. Și când se afirmă ca scriitor, H., „umanist cu sensibilitate de poet” (Const. Ciopraga), oscilează, prins între o subiectivitate acută (manifestată indirect) și fascinația în fața ideilor generale. Memoriile sale sunt ale unui martor, autorul ferindu-se să se dezvăluie prea mult. Însă ele vorbesc despre trăirea adâncă a istoriei și a credinței, despre cultul închinat cărții și prieteniei (a
HUSAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287472_a_288801]
-
pe care, dacă îl folosim, trebuie să-l înțelegem și să-l distingem, atât cât se poate, de altele, apropiate ca sens. Conceptul de personalitate e distinct de cel de conștiință, în sens de vigilitate conștientă, are unele corelații cu subiectivitatea conștientă, fiind mai apropiat însă de conștiința morală. Față de noțiunea psihologică de „eu” se apropie prin tema identității, dar se îndepărtează prin implicarea manifestărilor sociale. Între conceptul de personalitate și cele de temperament, caracter și sine (selfă există o corelație
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
individuală, se mai folosesc însă și alți termeni. Ca mai apropiat de persoană e termenul de fire sau caracter, de care se leagă și temperamentul. Dar din această clasă mai fac parte noțiuni ca: individ (umană, conștiință, eu, sine, subiect, subiectivitate. Deși se folosesc deseori ca sinonimi, acești termeni au cel puțin conotații proprii, ce se cer a nu fi ignorate. Toți se referă însă la polul individual al umanului. Acest pol nu epuizează realitatea umană. În cursul întregii istorii și
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
hipokaimenon în greacă, subiectum în latină -, de unde și utilizarea sa gramaticală, ca ceva ce poate fi supus acțiunilor. În Europa postmedievală, sub influența creștinismului s-a dezvoltat un sens specific uman al noțiunii de subiect, ce a migrat în direcția subiectivității conștiente și reflexive prin raportarea acesteia la „obiect” (objectă, la ceea ce se află în afară și în fața sa. Treptat, s-a ajuns ca termenul de obiectivitate să însemne ceva real, independent și chiar indiferent de opinia „subiectivă” a unor indivizi
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
reflexivă și conștientă. Astfel, sunt subiective durerea, sentimentele, intenția de act, gândirea prin care rezolvăm probleme sau reflectăm asupra poziției noastre în lume, felul în care ne autoevaluăm, vinovăția și, în general, cugetarea (cogitatioă. Acest sens modern al subiectului și subiectivității apare ca atare în doctrina lui Popper unde constituie lumea a doua, fiind intens speculat în cognitivismul actual, în cadrul teoriei mind-body. Mintea omului ar fi o zonă prin excelență subiectivă. La acest înțeles a contribuit din plin filosofia lui Descartes
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
cu a sa metodă a îndoielii ontologice, care consideră că, dovada certitudinii existenței se găsește la limita cugetării subiective; omul nu se poate îndoi de existența sa, de vreme ce cugetă. În secolul XX Husserl a dezvoltat amplu o teorie filosofică a „subiectivității transcedentale” (Husserl, 1994Ă. Wittgenstein (2004Ă susține că perspectiva trăirii subiective nu e primară, ci secundară, fiind mediată de limbaj și de „formele de viață” sau cel puțin intens modelate de acestea. Sensul tradițional al noțiunii de subiect se păstrează însă
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
și a psihologiei interpersonale. Eul este și pronume personal: eu, tu, el definesc trei ipostaze ale persoanei în cadrul limbajului. Există trei ipostaze antropologice pe care le comentează cognitivismul contemporan: - perspectiva persoanei întâi (euă, care este cea a trăirii intimității și subiectivității conștiente, reflexive; - perspectiva persoanei a treia, care este una a abordării obiective, științifice. În măsura în care referința e la un alt om, acesta se plasează acum în poziția de „el” și poate fi studiat științific, dar mai ales poate fi caracterizat, de
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]