3,677 matches
-
Și îngerii albi cântau pe sus Cu flori de măr în mână. Și-auzi” Răsar cântând acum, Frânturi dintr-o colindă, Și vin mereu, s-opresc în drum, S-aud acum în tindă Noi stăm cu ochii pironiți și fără de suflare: Sunt îngerii din cer veniți, Cu ler, la Domnul mare! Ei cântă-nălțător și rar Cântări de biruință, Apoi se-ntorc și plâng amar De-a Iudei necredință, De spini, de-ostași, și c-a murit... Dar s-a deschis mormântul
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
mai mult tulburarea de emitere a codului lingvistic specific. Apar astfel următoarele categorii de erori: omisiuni, înlocuiri, suflu nasal, sigmatisme. - Fenomenul de omisiune se manifestă prin absența totală a unei consoane dintr-un anume cuvânt fără vreo încercare de simulare, suflare nasală sau laringeală, astfel: cuvântul apă este pronunțat a-a, cuvântul tata este pronunțat -a-a, cuvântul cană este pronunțat -ană, cuvântul sanie este pronunțat -anie, ș.a.m.d. - În fenomenul de înlocuire se substituie o realizare fonetică imposibilă printr-o
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
minoră. Pentru aceasta, Ungaria a avut la dispoziție instrumente abia din 1938, când "programul de la Győr", anunțat de Darányi Kálmán, a insuflat un uriaș avânt modernizării armatei, iar mica Antantă din august 1938, de la Bled, a contribuit cu o ultimă suflare la acordarea de drepturi egale Ungariei. Din păcate, acest plan de înarmare era departe de a aduce rezultate importante, deși, odată cu introducerea înrolării obligatorii, armata devenise din nou o armată națională, realizând, în ciuda greutăților, anumite performanțe (de pildă, în martie
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
cea teologică, privind creația omului. Interpretarea pornește de la sintagma biblică "după chipul și asemănarea Sa"109 pe care încearcă să o explice punctând fiecare dintre elementele creației: "a făcut corpul din pământ, iar suflet rațional și gânditor îi dădu prin suflare sa proprie. Aceasta numim chip "dumnezeiesc", căci cuvintele "după chipul" indică rațiunea și liberul arbitru, iar cuvintele "după asemănare" arată asemănarea cu Dumnezeu în virtute, atât cât este posibil"110. Această separație permite perfecțiunea omului la nivel axiologic regăsită și
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
aceleași tare atunci și acum: Cînd epoca patriotismului de porunceală va dispărea în întunericul veacului, precum se cuvine să ne așteptăm, cînd ramura bătută de unde a ilustrului poet va prinde adînci rădăcini și la umbra ei s-o adăposti numai suflarea senină a țării legale, atunci generația timpului, deschizînd cronica neamului la pagina veștejită consacrată individualităților politice de neagră memorie, va citi cu-n sentiment amestecat de indignare și amărăciune cam cele ce urmează: În primăvara anului, de la Hristos, 1881 se
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
acele vremuri, îndrăzneală devenită curentă peste aproape un secol. Și pentru ilustrare și amuzament îl voi cita întocmai din Dimineața poeților: "Aleargă, suflet, aleargă,/ La soția ta cea dragă,/ Căci te-așteaptă cu dor mare,/ Ca să-i duci a mea suflare./ Gîndule, mergi și-i vestește/ Că iubitul ei sosăște,/ Spune-i să se descernească/ Și să nu mă mai bocească./ Du ochilor drept vestire/ A plînsului contenire,/ Du guriței bucurie/ De sărutări cu trufie./ Sînul, peptul dezvălește,/ Țîțîșoare rumenește,/ Rădică
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
șarpe cam flămând Care și-a cam pus în gând Repejor să-l răsplătească Cu o moarte nefirească. Asta ți-e dreptatea, șarpe? Spuse omul întristat.) Că doar eu te-am ajutat, Iar acum tu drept răsplată Mi-ai luat suflarea toată. Haidem dar la judecată! Coana vulpe cea roșcată, S-a gândit ea ziua toată: - Mergem dar la văgăună Ca să văd faptele toate, Și să judec,de se poate Cine, cum are dreptate. - Nu, nu cred c-ai încăput! Spune
Caleidoscop by Gabriela Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Science/91784_a_93490]
-
șarpe cam flămând Care și-a cam pus în gând Repejor să-l răsplătească Cu o moarte nefirească. Asta ți-e dreptatea, șarpe? Spuse omul întristat.) Că doar eu te-am ajutat, Iar acum tu drept răsplată Mi-ai luat suflarea toată. Haidem dar la judecată! Coana vulpe cea roșcată, S-a gândit ea ziua toată: - Mergem dar la văgăună Ca să văd faptele toate, Și să judec,de se poate Cine, cum are dreptate. - Nu, nu cred c-ai încăput! Spune
Caleidoscop by Gabriela Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Science/91784_a_93491]
-
la vremea lui. Căci taina fărădelegii a și început să lucreze; trebuie numai ca cel ce o oprește acum să fie luat din drumul ei. Și atunci se va arăta acel Nelegiuit, pe care Domnul Iisus îl va nimic cu suflarea gurii sale, și-l va prăpădi cu arătarea venirii sale. Arătarea lui se va face prin puterea Sa-tanei, cu tot felul de minuni, de semne și puteri miraculoase, și cu toate amăgirile nelegiuirii pentru cei ce sînt pe Calea pierzării
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
prooroc mincinos și slujitor al fiarei. Și nașterea luminii venită din ceruri ca un semn divin pentru renașterea vieții era pentru înțelepciunea căpățînoasă a lui Ioan tot o șmecherie a Satanei. ,,13,15 I s-a dat putere să dea suflare icoanei fiarei, ca icoana fiarei să vorbească și să fa- că să fie omorîți toți cei ce nu se vor închina icoanei fiarei. 13,16 Și a făcut ca toți, mici și mari, bogați și săraci, slobozi și robi să
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
Dar știm că în rugăciune suntem chemați să ne lepădăm de tot ce este rău, de tot ce este păcat și fragmentează sufletul nostru fragil și vulnerabil. Prin rugăciune, îl apropiem de noi pe Dumnezeu, care „dă tuturor viață și suflare și este aproape de fiecare dintre noi.” . Cămara tainică în care trebuie să ne rugăm este inima, iar simțurile sunt poarta; deci ele trebuie bine zăvorâte, că prin ele vine sminteala și ne tulbură rugăciunea. în sfârșit, la rugăciune să ne
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
acest dialog cu Creatorul nostru prin rugăciune. Prin rugăciune ne exprimăm adorația, pocăința și cererile de zi cu zi, ceea ce face ca relația noastră cu Dumnezeu să fie asemănătoare celei dintre Tată și fiu. Să ne gândim la cântarea: „Toată suflarea să laude pe Domnul. Suflarea toată și toată făptura să laude Sfânt numele Lui, pe Domnul”, ce o auzim cântată în fiecare Duminică la Utrenie, în Sfânta Biserică. îngerii în ceruri slăvesc pe Dumnezeu, „Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Savaot, plin
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
prin rugăciune. Prin rugăciune ne exprimăm adorația, pocăința și cererile de zi cu zi, ceea ce face ca relația noastră cu Dumnezeu să fie asemănătoare celei dintre Tată și fiu. Să ne gândim la cântarea: „Toată suflarea să laude pe Domnul. Suflarea toată și toată făptura să laude Sfânt numele Lui, pe Domnul”, ce o auzim cântată în fiecare Duminică la Utrenie, în Sfânta Biserică. îngerii în ceruri slăvesc pe Dumnezeu, „Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Savaot, plin e cerul și pământul de
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Sfânt numele Lui, pe Domnul”, ce o auzim cântată în fiecare Duminică la Utrenie, în Sfânta Biserică. îngerii în ceruri slăvesc pe Dumnezeu, „Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Savaot, plin e cerul și pământul de mărirea Lui”; iar pe pământ toată suflarea îl laudă pe Domnul, adică toți oamenii și toate vietățile aduc slavă lui Dumnezeu, în felul lor. De cele mai multe ori, noi oamenii uităm că rugăciunea este o datorie și o necesitate. De obicei ne rugăm lui Dumnezeu atunci când avem nevoie
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
este veșnic, nu este supus timpului, ci este supratemporal, după cum nu este supus spațiului, căci atât timpul, cât și spațiul sunt în dependență de El. Dumnezeu creează timpul si-L umple, fiind veșnic prezent în el și deasupra lui. „Toată suflarea să laude pe Domnul”, nu la anumite răstimpuri, soroace, vârste sau în anume condiții, ci fără încetare, imitând pe îngerii din ceruri, cum și psalmistul ne-o cere: „Lăuda-voi pe Domnul în viața mea, cânta-voi Dumnezeului meu cât
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
-L preamăresc îngerii în cântările lor neîncetate. „Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Savaot” sau „Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu”. O astfel de rugăciune e desăvârșită și are un caracter veșnic, pentru că pe Dumnezeu îl laudă permanent toată făptura, toată suflarea. „Lăudați pe Domnul întru Sfinții Lui; lăudați-L pe El întru tăria puterii Lui; Lăudați-L pe El întru puterile Lui; lăudațil pe El după mulțimea slavei Lui.... Toată suflarea să laude pe Domnul”. Așadar, să mulțumim Lui Dumnezeu pentru
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
veșnic, pentru că pe Dumnezeu îl laudă permanent toată făptura, toată suflarea. „Lăudați pe Domnul întru Sfinții Lui; lăudați-L pe El întru tăria puterii Lui; Lăudați-L pe El întru puterile Lui; lăudațil pe El după mulțimea slavei Lui.... Toată suflarea să laude pe Domnul”. Așadar, să mulțumim Lui Dumnezeu pentru toate binefacerile dăruite nouă. Să ne aducem aminte de toate darurile pe care le primim, de viața care ni s-a dat, de talanții cu care am fost înzestrați, de
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
cerută și de firea noastră omenească, a credinciosului care în acest chip e mai convins de împărtășirea cu adevărat a darului nevăzut al Duhului Sfânt. Mântuitorul însuși, când insufla un dar, săvârșea o vindecare, adeseori se folosea de mâini, de suflare și de alte forme externe văzute, spre a întări convingerea în împărtășirea cu adevărat a acelui dar sau a acelei vindecări. Harul lui Dumnezeu se invocă, se cere și în Sfintele Taine prin rugăciune. Harul lui Dumnezeu este bogăția nesfârșită
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
stăruință în pocăință va primi condiția de fiu și Dumnezeu se va sălășlui în adâncul inimii lui, rămânând acolo pentru totdeauna. Dumnezeu este Tatăl nostru și în ordine naturală, deoarece, făcându-l pe om, i-a suflat în față, din Sine, suflare de viață. O suflare care nu este trupească, ci duhovnicească, și care nu încetează să dea viață tuturor oamenilor. Suntem înrudiți cu Dumnezeu prin asemănare. Sf. Ap. Pavel n-a pregetat să apeleze la ea pentru a-i lămuri pe
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
primi condiția de fiu și Dumnezeu se va sălășlui în adâncul inimii lui, rămânând acolo pentru totdeauna. Dumnezeu este Tatăl nostru și în ordine naturală, deoarece, făcându-l pe om, i-a suflat în față, din Sine, suflare de viață. O suflare care nu este trupească, ci duhovnicească, și care nu încetează să dea viață tuturor oamenilor. Suntem înrudiți cu Dumnezeu prin asemănare. Sf. Ap. Pavel n-a pregetat să apeleze la ea pentru a-i lămuri pe atenieni, reamintindu-le spusele
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
să vorbesc. Și dacă voia Ta este ca să tac, inspiră-mă să păzesc tăcerea într-un duh de pace care să nu pricinuiască nici o întristare și nici o pagubă aproapelui meu. întărește-mă pe calea poruncilor Tale, și până la ultima suflare, nu îngădui să mă depărtez de la lumina cuvintelor Tale, astfel ca poruncile Tale să devină unica lege a ființei mele atât în lumea aceasta, cât și în viața veșnică. Da, Doamne, Te rog, ai milă de mine, cruță-mă în
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
poate că asta e una din ultimele scrisori pe care ți le pot scrie. Draga mea, fii vitează și puternică. Am să te iubesc toată viața, am să mă gândesc la tine în fiecare clipă a vieții mele, la fiecare suflare, la fiecare respirație. N-am să trăiesc decât ca să te văd.” (op.cit., p.159) Toate apelativele sunt capsule pline de dragoste dar și de adevăr. Imaginația nu mai contenește să izvorască noi formule mângâietoare, tandre. Tinerețea Monicăi, frumusețea ei, inteligența
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
-a inimii fertile", "până-n fund la sacra origină"40, echivalează cu străbaterea - în amonte - a curgerii spre izvoare, în ritmul biunitar al inspirației și expirației, laolaltă cu lumina care intră în noaptea nemanifestării și iese în explozia frumuseții iradiante 41. Suflare și răsuflare - fenomenologie pulsatorie - prin care se coboară "din alba-ntâietate", la fel cum se urcă prin "albastre zboruri peste-un noroi bătrân"42. Începutul e locul nedeterminării; tot ce vine la început revine într-o nouă viață, se dă
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ta" (Matei 6, 21). Inima consimte acestei răpiri, resimțită ca o smulgere; este "străpungerea salvatoare a inimii", potrivit lui Hugues de Saint-Victor. Abia atunci ea strălucește ca icoană, precum "aurul de minuni și lumină": "un istm de frumusețe"63. Atinsă de suflarea mângâietoare a increatului, "inima s-aprinde îndată cu o rază", arde în focul ce nu o mistuie, devine ea însăși scânteie a slavei, "scânteia inimii", synderesis (scintilla animae sau apex mentis)64, fiind expresia fondului increat al sufletului: "Ce inimă
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
mi-e dragostea cer" și pentru "o clipă, inima mi se făcuse cer"73, aceasta în virtutea formei transparente a inimii strălucind în lumina frumosului care îi imprimă suflul, ducând cerul mai departe 74. Diafana povară e acum izbăvire, ritm al suflării și orientare a vederii spre orientul inaparent; ochiul care vede iubind și ceea ce el vede în iubire ard împreună "de-același foc ceresc"75, răsfrânt în inima prin care se vede cerul. În numele iubirii: căderea în forma de sus Sonetul
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]