3,864 matches
-
privit chipul palid al surorii ei mai mici care părea cu mult mai istovit decât ar fi trebuit să fie la vârsta ei. În lumina gălbuie, neclară ce se strecura de afară chipul Lui Zeliha devenise incandescent, ca și când alcoolul și supărarea i-ar fi conferit o strălucire destul de rar Întâlnită În natură. Mătușa Banu a sărutat-o ușor pe frunte, În timp ce ochii ei se umpleau de compasiune. Apoi s-a uitat În dreapta și-n stânga la cei doi djinni care Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
se interesă Barnes. Cred că atunci când tratăm cu el trebuie să ținem cont și de conținutul emoțional. Vrei să-l psihanalizezi? spuse Ted. Să-l Întinzi pe canapea și să afli dacă a avut o copilărie nefericită? Norman Își reprimă supărarea cu oarecare dificultate. „În spatele aspectului său băiețos se ascunde un copil“, Își zise el. — Nu, Ted. Dar dacă Jerry are emoții, atunci ar fi bine să nu neglijăm aspectele psihologice ale reacțiilor sale. — Nu intenționez să te ofensez, spuse Ted
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
romane interesante? Se creează o atmosferă de basm, de taină, o comuniune fără egal cu cele scrise și citite... Ce amprente au lăsat asupra mea acele timpuri? De tot felul. Și frumoase, de neuitat: descoperirea împrejurimilor satului meu. Și de supărare, de nemulțumire, de necaz. Nici nu mai știu cum să-ți explic. Sinăuții-de-Jos, satul în care m-am născut cu 70 de ani în urmă, în toamna lui 1945, este o localitate cu o istorie deosebită; e un sat răstignit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
oamenilor, de planurile diabolice ale dușmanilor noștri dintotdeauna. De aici, vine și necazul că nu reușesc întotdeauna să găsesc "cuvântul ce exprimă adevărul", vorba lui Eminescu. Or, viața mea e un amestec ciudat de împliniri și neîmpliniri, de bucurii și supărări. Un conglomerat de victorii și înfrângeri. Un joc de lumini și umbre, rostuindu-se tainic. Un câmp de flori împânzit cu spini. Un codru intrat în toamnă peste coroanele căruia se revarsă melodii ancestrale, de dor, de jale, de durere
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
pe păreți pentru cei mai mulți din logofeții noștri. OGLIND|: Steclă a căria credință adeseori se înjură de sine iubire. Totdeauna nepărtinitoare și adevărată, aruncă privitorului fără a minți florile tinerețelor și zbârcelile bătrânețelor. PAT: Un mobil prețios, în care scurtăm jumătatea supărărilor vieței noastre. SEVERITATE: Un secret a trupului care, dupre cum zice, Rochefoucauld, s-au iscodit spre a se ascunde smintelele minței. Asinul, zice Montesquieu, este vita cea mai serioasă. SFAD|: Este o greșală de te încarci de ea, nebunie de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
Ricardo s-a dus acasă la Miss Dollie Vavassour, alunecoasa comediantă de limbaj, pe care nimic nu o putea ține În frâu și despre care știu că a fost colată cu el. Domnia voastră, don Parodi, veți da rasol, trecând peste supărarea lui, dacă eu rămân de căruță și o iau razna, vorbind de jupânița asta de doi bani. Doar o tușă ajunge pentru a o zugrăvi În mărime naturală, căci am avut față de ea atenția de a-i trimite volumul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
-mi facă pă voie fără somație, care să-i alung pă bune bolnăvicioasele scălâmbăieli. Mi-am amintit pă loc dă tata, care m-a catapultat dân luntre, da nu m-am lăsat prostit la inemă. Ca să n-o mâhnesc la supărare, m-am dus cu ea până unde pornea scara ș-am bunghit-o cum cobora bățoasă și căpoasă cu spume, precum soldățelu-țintă dă la tragerile dă tir dân iarmaroc. Cobora jos cu ochii Închiși și s-a dus Întins În tutun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cu cîteva vedre de vin nou aduse pînă acasă, pe un plutonier din Comana nu atît să-i dea știre, cît să găsească o modalitate oarecare de a-l împiedica pe Șerban Pangratty de a lua calea Vladiei. Pentru plutonierul Supărare, Vasile Supărare din Comana, asta era floare la ureche, el fiind singurul îndreptățit, prin ordin de la minister, să declare epizootia în orice zonă ce ar părea nesigură pentru guvern. Chestia asta cu epizootia era singura moștenire pe care guvernul liberal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
vedre de vin nou aduse pînă acasă, pe un plutonier din Comana nu atît să-i dea știre, cît să găsească o modalitate oarecare de a-l împiedica pe Șerban Pangratty de a lua calea Vladiei. Pentru plutonierul Supărare, Vasile Supărare din Comana, asta era floare la ureche, el fiind singurul îndreptățit, prin ordin de la minister, să declare epizootia în orice zonă ce ar părea nesigură pentru guvern. Chestia asta cu epizootia era singura moștenire pe care guvernul liberal o preluase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Chestia asta cu epizootia era singura moștenire pe care guvernul liberal o preluase cu entuziasm de la General. Fusese folosită în cele mai neașteptate situații și întotdeauna dăduse rezultate excelente. Din fericire, la Comana nu se abuzase de ea, așa că plutonierul Supărare avea mînă liberă. Despre alte tertipuri și mici viclenii adjutantul Popianu nu discutase nici măcar cu domnișoara K.F. Cînd se plictisea, cînd avea un răgaz, se așeza la masa din lemn de brad cu dosarul "A" în față și adăuga cîte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
scosese cele mai mici pahare, oricînd ai nevoie de cîteva clipe de răgaz, să rupi ritmul, să iei inițiativa. Nici vorbă, încă au s-a atins măsuhra, domnule dihrector, nu s-a atins măsuhra cehrută." A clătinat din cap a supărare prefăcută, a încercat chiar să se îmbujoreze în obraz, dar nu i-a reușit. În treburile sale doar el este în măsură să stabilească măsura! Mihai Mihail a măturat o firimitură invizibilă de pe măsuța de mahon care se afla între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mă sfredelea, parcă îmi cetea în fundul sufletului; și de câteva ori, răsucindu-și mustața, mi-a dat a înțelege, zâmbind, că pentru un boier tânăr ca mine este leac la plictiseală. — De, s-ar putea... să nu vă fie cu supărare... Pe-aici, pe la noi, găsim așa o nevastă sprintenă, o fată frumoasă... Hm! și mă privea țintă. Dar mie logofătul nu-mi plăcea și n-aș fi vrut cu nici un preț să-mi știe tainele și slăbiciunile. Îl trimeteam la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
după ce dispărură cal și călăreț, auzii bătaia puștii, adânc răsunând, clocotind din poiană în poiană: am înțeles că a dat boierul peste ierunci; acesta era vânatul lui cel mai plăcut de-o bucată de vreme. Dar cum mă gândeam la supărarea nevestei pădurarului, îmi veni deodată în minte lămurirea lucrului. Ce căuta pe aici boierul? Iar Voinea de ce se repede așa de des pân’ acasă? Trebuie să fie ceva la mijloc. În amurg, după ce conteni picurarea depărtată a clopotelor în poieni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cea din urmă îmbucătură de pâne. Iar spre bariere, „spre porțile cetății“, se îndreaptă babe cu ochi ascuțiți și șireți, cu șaluri grele în spete. Așteaptă pe sătenii din împrejurimi și dezbat crâncen prețurile, din cinci în cinci bani, cu supărări, cu jurăminte, cu ochii bulbucați, cu gurile care nu-și mai contenesc melițatul. Acolo, în sfârșit, în jurul sinagogilor, cresc și pier acele vlăstare ale neamului care niciodată nu ies în ulițile largi: ologii și rătăciții la minte, cu fețele pururea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mirare; tu, măi băiete, nu ești de pe la noi... Eu pe tine nu te-am mai văzut... Ce vrei?... Apoi, moșule, răspunse drumețul, așa este, eu vin de departe, din jos... Te-a trimes cineva? Nu; dacă nu ți-i cu supărare, te-aș ruga să-mi spui cine-i boier pe moșia asta, și dac-oi putea să intru aici în slujbă. —Bine, băiete, grăi moșneagul cu glasu-i subțire. Aici dac-ai venit, ai să ai ce face, că asta-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
acel ceas, ar fi putut încă vedea împrejurimile. Acuma s-au cufundat cele curate și ies deasupra cele negre. Dacă nu bagă de samă, poate să rătăcească poteca. Culi Ursake se trezi mormăind ca ursul. Se tulburau într-însul veninurile supărării. Îl înghimpau întâmplările de ieri și de azi. Nu-i plăceau vorbele ce schimbase cu soții săi. Nu-i plăcea întâmplarea cu acel drac de urs - căci n-a fost urs cât a fost drac; nu-i plăcea mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
a adus aminte de locul cu bunătăți și s-a întors și în ist an. Aștepta, poate, să găsească și vin. Culi nu mai descoperea acuma nici o dușmănie și nici o drăcărie căci spaima lui de-atunci își avusese pricina în supărările lui proprii, clocite și înveninate; iar ursul se afla în pădurile și-n munții lui și nu avea cu el nimica. Încât, privindu-l acuma, Nicula simțea un fel de simpatie și puțină milă pentru acea ființă a lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
vadă dacă nu glumeam. Nu glumeam. Apoi s-a hotărât să mă lase în plata Domnului. Nu ținea să se certe. Avea grijile lui cu boala, cu atelierul. Nu-i ardea de țâfnele mele. Dar am simțit că la prima supărare va prefera să rămână singur. Uneori, mă apăsa viața mediocră, cenușie, pe care o duceam. Dar, vorba Emiliei, nu mai aveam energia necesară să renunț la ea, zbătîndu-mă. Reproșurile amorțiseră undeva în adâncul meu; la suprafață nu mai rămăsese decât
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
părul, gura i se strângea ca o pungă și slăbise. Nu m-a întrebat nimic, nici măcar cum o dusesem la închisoare; mi-am dat seama că boala, bătrânețea, egoismul său și Luchi înăbușiseră în el orice sentiment. Uitase până și supărările pe care i le pricinuisem. Venisem acolo cu gândul să-i cer scuze că mă înverșunasem ca un prost la proces împotriva lui, dar n-am mai adus vorba despre asta. Omul din fața mea îmi era complet străin. Se părea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
a înduioșat, încît în loc să plec am devenit tandru. Am strîns-o cu brațul teafăr și am stat lipiți unul de altul până ce mirosul ei m-a amețit. Atunci am pornit pe coridor, ținînd-o de mână, deși nu era nevoie; îi trecuse supărarea și mergea alături de mine. Numai după ce și-a dat seama că trecusem de ușa camerei mele m-a întrebat cu o voce voalată de emoție: "Unde mergem?" I-am spus doar atît: "Vei vedea". Francisc era ca de obicei la
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
în brațe și n-am mai vrut sămi răcesc gura degeaba. M-am întors la reședința regiunii, nu înainte de-a trece pe la o cramă din Podgoria Panciului și a lua un bidon de Fetească Regală pentru a-mi trece supărarea și oboseala după atâta drum. ÎMPREUNĂ CU VĂRUL TUDOREL Era prin toamna anului 1944 când au intrat trupele sovietice în țară, iar eu cu vărul meu Tudorel, cel mai mic din patru frați Ghivirigă, cu care mă înțelegeam cel mai bine
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
stăteam la pândă în aer liber și priveam cam de departe vânatul. Într-o dimineață retrăgându-mă singur din pândă am cules și o sacoșă mare de bureți venind cu ei bucuros să-mi gătească Tinca, dar spre mirarea și supărarea mea, pe toți mi i-a aruncat la gunoi zicând că sunt otrăvitori. Apoi m-am dus la vânatoare de porci mistreți și după instructajul de rigoare am fost în irați în linie unde trebuia săț apară vânatul mânat de
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
rele. Colectiva n-ar avea decât de câștigat, căci el se va îngriji, tot timpul de nutreț pentru iarnă și de altele, câte și mai câte... Nu se poate, nene Fănică, nu se poate așa ceva. Dacă nu vă e cu supărare - s-a auzit iar vocea timidă, dar înecată-n lacrimi a țăranului - dă ce să nu se poate? Nu se poate... și... gata, nu ne dă voie socialismul să facem așa ceva! “Măăă, ce domn foroscos o mai fi și socializmul
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
de tare Aleeeeeeeeeeeex Del Pieroooooooooo! Păi cum să nu știu? E la Juve. Și eu țin cu Juve. Tata îmi zâmbește și îi cere vânzătorului tricoul. Da, il numero dieci e al meu. Mă îmbrac pe loc cu el spre supărarea mamei care-mi spune că nu e frumos ce fac, să mă schimb așa, de față cu toată lumea. Și mai spune ea ceva, da’ cine o ascultă? Am tricoul cu Del Piero pe mine și deja simt cum îmi crește
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
de răsuna apartamentul, încât i-ar fi fost imposibil să nu-i spună din acel moment doar așa. Dar toate astea s-au adunat astfel târziu, doar după un timp el și-a dat drumul, ba chiar au existat și supărări, nu certuri, pentru că evita să se ia la harță, dar spunea un lucru și ea îl înțelegea pe dos și a doua zi își închidea ușile dormitorului, semn că nu-l poate suferi în acele clipe, sau el venea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]