4,066 matches
-
unei noi zile perfecte din lumini și umbre, dar și ca fumul care, dus de briza de pe pământ, târa după sine duhoarea de moarte dintr-un oraș devastat - smell of war, obișnuia să spună Olvido, atingându-și hainele cu un surâs Îngrozit: duhoarea asta va muri odată cu mine. La fel, vâlvătăile roșii, portocalii și galbene, ca fundal al campanilei din piața San Marco la prima izbucnire a zilei, erau, pentru o retină pe care se imprimaseră În prealabil alte vâlvătăi asemănătoare
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
etajele patru și cinci și spusese; aici mă aducea tata când eram mică, să-i vizitez pa bătrânul don Giorogio și pe Isabella. Să urcăm. Casa, tutelată de o fundație, Încă nu devenise muzeu; dar portarul se arătase sensibil la surâsul lui Olvido și la un bacșiș, și vreo jumătate de oră putuseră să se plimbe pe sub tavanele Înalte cu pete de igrasie, pe parchetul care le scârțâia sub picioare, pe lângă căruciorul cu sticle prăfuite de grappa și chianti, prin sufrageria
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
care avea să intre curând pe fereastră, bărbatul care aștepta afară ca pictorul de război să-și Încheia munca. Mai era un singur lucru de făcut. Pe neașteptate, părea atât de evident, că gura i s-a strâmbat Într-un surâs. Dacă ar fi fost acolo, Olvido Ferrara ar fi râs În hohote de tot: și-a Închipuit-o dându-și pe spate capul blond, privindu-l batjocoritor cu ochii ei lichizi și verzi. Mai curând o chestiune de imaginație decât
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
bucuros (14); hohote (10); frumos (9); mult (9); amuza (6); amuzament (5); glumește (5); gură (5); buze (4); comedie (4); copilul (4); glume (4); cu lacrimi (4); surîde (4); bunăstare (3); dulce (3); hohot (3); în hohote (3); stare (3); surîs (3); zgomot (3); zgomotos (3); amuză (2); se amuză (2); banc (2); bine (2); a se bucura (2); se bucură (2); chicotește (2); comic (2); dispoziție (2); dispoziție bună (2); distracție (2); duios (2); glumeț (2); împlinire (2); mulțumire (2
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
cromatică; ochi; om rău; om; orange; orhidee; panseluță; parașută; partid; păr; perfect; pix; ploaie; portocaliu; pozitiv; problemă; provocare; pumn; purple; raze UV; reacție; repulsie; Rogvaiv; scurta; sintetică; smarald; somn; stacojiu; steag; stele; stînjenei; stînjeniu; strălucire; strălucit; strugure; suav; sumbru; superb; surîs; tărie; Timișoara; toporaș; toporași; tren; tricou; tristețe; ultra; unghii; vesel; viață; vînătăi; vioi; viziune; vopsea; vrăjitoare; vulgar; zîmbet (1); 708/185/56/129/0 vis: somn (105); frumos (72); dorință (64); coșmar (55); noapte (38); speranță (27); realitate (26); iluzie
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
faci creditul pentru casă?” Ce se petrece? Cuvintele pot răni, pot fi răniți îngrozitor de aceste cuvinte, chiar dacă nu e implicată nici măcar o jignire sau o ridicare a vocii. De fapt, agresiunea verbală din acest caz a fost servită cu un surâs. Lincoln, al cărui bonus depindea de rezultatele vânzărilor trimestriale, avea un motiv serios, așa cum a și spus, „ca toată lumea să dea ce-i mai bun”. Formal, el nu fusese informat cu privire la nici o „decizie” de a face disponibilizări. Dar era cu
Gestionarea conflictelor în organizații. Tehnici de neutralizare a agresivității verbale by Arthur H. Bell () [Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
singură entitate. Or, poate Ă cine știe? Ă furia se transformase pentru o vreme în indiferență. Doar că indiferența ascunde ea însăși, la Cioran, mâhnire. Iată: „Rare sunt reușitele tribului nostru: două sau trei și care, atunci când sunt etalate, stârnesc surâsul. Seminție fără rost. A trecut de mult vremea când o astfel de constatare mă făcea să sufăr. Nu știu ce s-a rupt în mine, însă am pierdut orice legătură secretă cu neamul nostru” (5 ianuarie 1976 Ă 608). Oricum, nu-i
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
nu sunt izolate și, uneori, în ele mai apare tristețea că ele nu mai sunt nici măcar consecința disprețului. Referindu-se într-un loc la Brâncuși, conchide: „Rare sunt reușitele tribului nostru: două sau trei și care, atunci când sunt etalate, stârnesc surâsul: Seminție fără rost. A trecut de mult vremea când o astfel de constatare mă făcea să sufăr. Nu știu ce s-a rupt în mine, însă am pierdut orice legătură secretă cu neamul nostru” (5 ianuarie 1976 Ă 608). Să fie liniștea
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
în locul lumii concrete, el vede, asemenea lui Caragiale, fantasme sau mecanisme: „După o noapte albă, am ieșit în stradă. Toți trecătorii semănau cu niște automate; nici unul nu părea viu, toți păreau împinși de un resort nevăzut; mișcări geometrice; nimic spontan; surâsuri mecanice; gesticulări de fantome; Ă totul era încremenit...” (I, 19). Lumea lipsită de viață (iată de ce a o elimina exclude orice sentiment uman) răspunde situării propriei ființe în ireal: „Nu e prima dată când, după insomnie, notează Cioran, am această
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
poezie sobră, reținută, a alunecărilor și încetinirilor de ritm, cu o mimică de ciudată, uneori, elocvență, în rolul femeii care, prin evoluția ei, pare că dezvoltă și un subțire comentar de subtext acțiunii din piesă. Acordat ambianței, cu abordarea unui surîs al suficienței, Florin Mircea joacă cu aplomb rolul inginerului Ștefan, cumnatul lui Ilie, iar Liana Mărgineanu, prezentă, ca totdeauna, cu vioiciune, împlinește în caricatural o schiță reușită a Verei, sora Minei, contrastînd față de aceasta, prin banalitatea simțului comun. În acest
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
într-un registru dual guvernat de "rîsu'plînsu' ". După ce te destinde cu o primă parte generatoare de hohote, te lovește în plin cu o filosofie a îndoielii și suferinței. Hohotul se crispează tot mai mult pînă se face lacrimă sau surîs amar. Deranjul este mare pentru toate categoriile de public: pentru cei de generația a treia sau chiar a doua, se umblă la conștiință; pentru cei tineri se umblă la curiozitatea pentru ceva ce apare astăzi sub forma unui exotism, a
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
sunt deschideri spre opera poetică permanentă a poetului Mihai Beniuc. Eugen Jebeleanu "În satul lui Sahia" E. S. P. L. A., 1952, "Bălcescu" E. S. P. L. A., 1952, "Cântecele pădurii tinere", Editura Tineretului, 1953, "Versuri alese" E. S. P. L. A., 1954, "Surâsul Hiroșimei" Editura Tineretului,1959, "Cântece împotriva morții" Editura Tineretului, 1963, "Elegie pentru floarea secerată", Editura Tineretului, 1967, "Hannibal", Cartea Românească, 1973. Ceea ce dă originalitate creației lui Eugen Jebeleanu este motivul morții, desfășurat într-o amplă elegie de-a lungul întregii
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
zâmbetul tău de sabie/ totuși un pic tăiată.../ Cu buzele tale de fecioară/ căutând să-mi aspire fluturele răsuflării". Sentimentul morții este surprins în ipostaza luptei dintre viață și moarte, indiferent dacă gesticulația liniilor de acțiune cuprinde universul, ca în "Surâsul Hiroșimei" sau coboară în interiorul eului luptând cu deznădejde teribilă și solemnă ca în "Elegia pentru floarea secerată" 1 Din dialogul lăuntric proiectat pe cele două coordonate, cel general al umanității și cel biografic, se desprinde "Surâsul peste noapte", care poartă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
cuprinde universul, ca în "Surâsul Hiroșimei" sau coboară în interiorul eului luptând cu deznădejde teribilă și solemnă ca în "Elegia pentru floarea secerată" 1 Din dialogul lăuntric proiectat pe cele două coordonate, cel general al umanității și cel biografic, se desprinde "Surâsul peste noapte", care poartă în el mesajul de lumină, în numele căruia poetul întreține cultul renașterii din propria-i cenușă, în sensul descoperirii unor resurse tonice care să dea echilibru existenței. Conceptul de moarte implică, în poezia lui, nu numai accepția de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
dezvăluie o lume de metafore simbol, de metafore rare, de comparații și epitete personificatoare, ajutate de o muzică amplă de oratoriu, de bocet metafizic, de voci ale obsesiilor devenite alegorii ale unor stări reale sau onirice (vocile și visele din "Surâsul Hiroșimei"). Lanțul de procedee, ce țin de sintaxa poetică, sporesc dimensiunile spre fabulos, sau subliniază prezența poetului în lupta pentru cauza păcii în lume. Eugen Jebeleanu este un poet autentic, un poet tragic, un poet al iubirii, un poet al
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
încât cu mare greutate îi dibuim motivul și simbolistica. Astfel, în versurile citate de Ion Chițimia 6, nunta înseamnă moarte: "Și de nunta ta te gătim/ Fata mea te mărităm/ Cu pustiul negru lut". La Păunescu, strămoșii vor încerca un "Surâs de nuntă", frângând nunta. De aici și titlul explicabil "Ezitare": "Nunta pe care am avut-o noi/ Cade-n pământ, vâslind din rame roșii,/ pierzând din pitoresc și din văpăi/ și-ajunge acolo unde sunt strămoșii." Pentru poet, actul nunții
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
-n față" 1954). Îi mai putem cita în acest sens pe Dan Deșliu, N. Tăutu, Mihu Dragomir ("Tudor din Vladimiri" 1954) etc. 2 Eugen Jebeleanu: "Scutul păcii" 1949), " Poem de pace și de luptă" (1950), "Ceea ce nu se uită"(1945), "Surâsul Hiroșimei" (1958); M. Beniuc: "Umbra de la Hiroșima","Azimă (1956); M. Banuș: "Bucurie" (1949), "Cântec sub tancuri" stă sub semnul războiului "Vis cu Transnistria", "Teroare", " La masa verde", "Ție îți vorbesc, Americă" (1955). Evocarea războiului mai apare la A. E. Baconsky
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
noua ediție din "Blănurile oceanelor" revine la suprarealism (1969). 5 În "Cartea cu oglinzi" (1962), "Să ne iubim visele"(1967), C. Nisipeanu dedică poeme unor confrați suprarealiști ca Ștefan Roll, Geo Bogza, V. Teodorescu etc. Motivul obsesiv este visul. Astfel surâsul iubitei poartă lumini de vis, înserarea coboară ca un vis, singurătatea este alungată, fiindcă, odaia se umple cu vis: "E o vioară pe care am plăsmuit-o/ în atelierul meu din țara viselor". 6 Și Ion Caraion se apropie de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
când în când ziarele cu o logică aparte, de semidocți, într-o lume de cameleoni, șacali și tigri care fac politică în loc de deparazitare. Alexa Visarion nu-și mai scuză, nu-și mai iartă personajele, nu-și mai mângâie cu un surâs dulce și condescendent eroii, ci îi lasă goi, diformi, păroși, urduroși în fața publicului, condamnându-i cu cruzime. Gagurile trec pe planul doi, deși ele există din abundență, dar cu adresă mai exactă ca altădată, chiar și atunci când nu sunt bine
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
climatul nostru teatral, cam stagnat, are nevoie. Răspunsuri clare și ferme n-am primit. "Mai degrabă m-aș mărturisi", mi-a spus, cu un soi de rezervată melancolie. "Am să-ți spun ce gândesc și-o să alegi ceea ce te interesează". Surâsul stenic cu care m-a întâmpinat în ziua și la ora fixată m-a derutat iarăși, astfel că ne-am instalat pentru un interviu. "încearcă să te situezi față de..."am apucat să spun, când s-a produs declicul. Privindu-mă
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Alexa vorbea cu sine însuși, făcând tocmai ce-l rugasem: încerca să se situeze. Reperele, însă, și le stabilise la un nivel care depășea conjuncturalul. A încheiat brusc, de parcă ar fi răsucit un comutator, revenind pe pământ cu un alt surâs, parcă sfios, jenat. întotdeauna o fi fostașa, sau această încordare de arc răsucit până la limită în strădania de a realiza comunicarea cea mai densă, mai concentrată, este rezultatul numeroaselor experiențe de punere în scenă și interviuri în străinătate? m-am
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
care știa să descumpănească printr-o frază mușcătoare și să destindă atmosfera imediat după aceea printr-o vorbă de duh al cărei secret îl avea numai el. Fără îndoială că avea adversari, ca orice om politic, însă foarte puțini dușmani, surîsul său legendar și generozitatea sa dezarmîndu-i pe cei mai ostili din-tre ei. Activitatea lui Robert Buron în sprijinul țărilor subdezvoltate, pe care le ajuta cu sfaturi, în calitatea sa de economist, prietenia sa pentru oameni precum Părintele Lebret sau abatele
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
o căuta pe a lui. Trecu drumul, chemat parcă, și descoperi întro vitrină de fotograf, între mai multe portrete de femei frumoase, o fotografie a lui Ann. [...] Era prima fotografie, din câte văzuse el, în care Ann nu râdea. Un surâs aproape stins îi deschidea foarte ușor buzele. Capul era puțin înclinat, cu un gest de atenție și de întrebare. Își spunea că nu era deloc exclus ca în preziua plecării Ann să fi făcut această fotografie anume pentru el și
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
o fi lăsat ca să fie expusă, poate cu gândul secret că el va trece pe acolo și o va zări, atât de mult regăsea în acea fotografie o Ann din alte vremuri, atât de mult i se părea că acel surâs descurajat e pentru el. Dar refuză să se lase cucerit de acest gând, care îl învăluia, și își întrerupse brutal reveria. [...] Totuși, revenise în zilele următoare să o vadă. Ceva se schimbase de când știa că fotografia aceea din vitrină e
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
între timp fotografia a fost scoasă din vitrină și înlocuită cu o fotografie străină, și era aceeași teamă, aceeași emoție cu care, când Ann era la București, urca scările spre apartamentul ei, întrebânduse dacă o va găsi sau nu acasă. Surâsul din vitrină îl chema însă de departe, liniștitor, neschimbat. Era o Ann care îl privea cu o clătinare obosită din cap, cu o ridicare descurajată din umeri, parcă iar fi spus: „La ce bun săți spun: tot nai să crezi
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]