3,370 matches
-
aibă părul roșu sau pe copii care se întâmpla să fie gemeni. Plângeam pentru un paradis pe care am încercat să îl recreez pentru soția mea, pentru copiii mei, pentru mine și pentru nereușita mea. În timp ce lacrimile tăcute făceau loc suspinelor și oamenii se întorceau să se uite, pentru că asta era mai mult decât ceea ce erau obișnuiți să vadă, am plâns pentru a doua moarte a părinților mei, cea pe care o cauzasem prin tăcere. Este amuzant felul diferit în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
dar până la urmă nu l-ar refuza. În definitiv, erau singuri cel puțin până la ora patru. I-ar putea oferi plăceri pe care, ghici, nu le cunoscuse niciodată În viață. Ar putea să scoată de la ea hohote de râs, rugăminți, suspine, dorințe șoptite, ușoare gemete de surpriză, sunete care i-ar produce și lui cea mai dulce plăcere pe care o cunoștea: bucuria dăruirii. Și ce dacă nu era frumoasă? Femeile foarte frumoase trezeau În el un sentiment de umilință, amestecată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
I-am cântat în strună. — Ah, dar crezi că eu aș fi ajuns la concluzia că tu meriți sacrificiul? Kieran suspină teatral. —Probabil că nu. Dar poate că acum douăzeci de ani dacă te-aș fi întrebat... I-am imitat suspinul. Un pic cam târziu că să-ți pui astfel de întrebări... Ciudat. Nu-mi aduceam aminte cum a continuat discuția. Dar la puțin timp după aceea, am început să-l presez pe Mark să facem un copil și l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
le explică el. Tata s-a convertit la Învățăturile lui Swedenborg când abia Împlinisem șase luni. — Și În ce cred swedenborgienii, domnule? Îl Întrebă Charles Millar cu sinceritate. — Băiete dragă, dar În ce nu cred?! Îi răspunse Henry cu un suspin. William tocmai redactase și publicase, În semn de pietate filială, Rămășițele literare ale lui Henry James senior, un volum frumos tipărit și legat, Întâmpinat cu o tăcere răsunătoare de publicul larg. Citindu-l (sau, pentru mai multă acuratețe, citind În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
obține o consonanță perfectă Între cititor, text și context. — Mă tem că nu am prea multă literatură pentru cei mici, spuse el, parcurgând neliniștit cu privirea rafturile de cărți, scoțând câte un volum și punându-l la loc, cu un suspin și un clătinat din cap. Poveștile lui Andrew Land mi s-au părut Întotdeauna cam insipide... Robert Louis Stevenson s-ar putea să fie cam avansat... — Stevenson e foarte bun, domnule James, zise Compton puțin nerăbdător. Nu vreau să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
un eșec sigur. Nu era nevoie să le ceară explicit actorilor să Își citească prost rolurile. Era suficient dacă le refuza orice sfat sau indicație care i-ar fi ajutat să le citească bine, dacă sugera prin zâmbete ironice sau suspine, Încă de la primele lecturi, că nu aveau nici o șansă și, mai presus de orice altceva, dacă Îl ținea pe dramaturg la distanță. Henry asistă la Întreaga reprezentație cu o expresie Împietrită, impasibilă, deși În sinea lui mocnea de furie. Repetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
să Îmi pozeze și Emma nu ar fi fost de acord. — Serios? — Da. Pem e o ființă foarte pudică, Domnul s-o aibă În pază, continuă Du Maurier și scoase un mic sunet nearticulat, o expirație care era pe jumătate suspin melancolic, pe jumătate mormăit amuzat, În timp ce o amintire se ridica la suprafață din trecut. Nu eram căsătoriți de mult, când am Întrebat-o, Într-o zi, dacă vrea să Îmi pozeze - pour l’ensemble, tu as compris? Dar nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Toate aceste economii ale mele s-au transformat într-un fond de credit interior: tați violenți, fie treji, fie la beție, mame care zbierau pe tonul cel mai înalt cu putință, copii amuțiți sau bâlbâindu-se, tuse sufocată sau permanentă, suspine și înjurături, lacrimi de mărimi diferite, ura față de oameni și dragostea față de câini sau canari, povestea fără sfârșit despre fiul pierdut, povești din familii de proletari sau mic-burghezi, unele rostite în dialect și condimentate cu înjurături în polonă, celelalte într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
se părea că aud, chiar dacă doar atenuate, zgomote pe care le aveam în ureche încă din copilărie și pe care le purtam așadar în cap ca pe un ritual monstruos: șușoteli ce anunțau ceva, plescăituri, trosnetul făcut de scheletul patului, suspinele saltelei din păr de cal, oftaturi, icnete, toate zgomote specifice actului sexual și care, trăite pe întuneric, se impregnează deosebit de adânc. Copil fiind, am recepționat vânzoleala aceea apropiată cu o curiozitate multă vreme nevinovată. De acum înainte, însă, pentru ajutorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
inapt“, nu a trebuit să plece pe front și, din această cauză, nu aveam cum să-l evit. Dar tatăl mi-a făcut cadou de ziua mea un ceas de mână marca Kienzle. Mama abia dacă mai cânta la pian. Suspinele ei legate de situația generală se adunau în propoziția: „Dacă s-o termina cu bine“. Odată am auzit-o spunând: „Păcat că Heß s-a dus. Îmi plăcea de el mai mult ca de Führer...“ Altă dată a spus: „Habar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
treabă. Astfel, pentru a ne opri la un singur exemplu, vom arăta că jabuneh denumește „melancolicul pelerinaj la locurile de care altădată se bucurase Împreună cu infidela“ și că grugnó, luat În sensul cel mai larg, echivalează cu „a scoate un suspin, un irepresibil vaier de iubire“. Vom trece ca peste jăratec prin ñll, unde bunul-gust al cărui portdrapel a fost Ginzberg pare să-l fi trădat deaceastă dată. Scrupulele ne Îmboldesc să copiem notița care urmează și care, după ce ne-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Pe fiecare cub - unul mai mic, cu grătar, și, sub acesta - fanta unei cutii poștale. Dacă priveai grătarul cu mare atenție, observai alarmat că din interior te privea ceva ca niște ochi. Crăpăturile emiteau, la intervale neregulate, un cor de suspine sau glăscioare, de nici Dumnezeu nu pricepea ce spuneau. Erau distribuite astfel, Încât fiecare stătea În fața celuilalt și câte două pe fiecare parte, formând un cenaclu. Nu știu câte minute au trecut. Atunci a intrat doctorul și mi-a zis: — Iartă-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
de cuțit. Se strecură pe sub pilonii mari de susținere a habitatului. — Așadar, te-ai Întors, Norman, o auzi pe Beth prin intercom. — Da, Beth. — Slavă Domnului, spuse ea și Începu să plângă. Se afla sub Cilindrul A și-i auzea suspinele prin intercom. Găsi capacul tambuchiului și Învârti maneta pentru a-l deschide. Era blocat. — Beth, deschide trapa. Dar ea continua să plângă. Nu-i răspunse. — Beth, mă auzi? Deschide trapa. Plângând ca un copil, suspinând isteric, ea Îi zise: — Norman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
meu înspre bine. Tu, cu brațele-ntinse îmi cuprinzi efemerul Și-ntr-o clipă măreață, mă acoperi cu cerul. Cu buchet de lumină și balsam de speranță, Simt privirea-Ți divină, cum mă-ndeamnă la viață. Cotropită-n iubire, printre suspine aștept, Să-ți aud șoapta caldă: Nu mai plânge, te iert! Într-o clipă seninul îmi aprinde speranța Și mă-nalț printre stele, braț la braț cu Viața.
Vis printre stele by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83265_a_84590]
-
să pot să ajung cu brațele mele, ce încearcă, să facă un gol de ceruri, în care numai odată putem să fim desfrunzirea încărunțită a undelor. FUGA EULUI MEU Simt, atâta emoție în visul acesta ce-mi tremură-n timp, suspinul adânc al stelelor. Simt, inima cum palpită în focul unei iubiri ce străbate mistuitoarea stăruință a trecutului în care rubinul m-a făcut să pot străluci până la cer, acolo unde un vânt umed mi a vrăjit trupul înfometat de atâtea
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
e acest refren al înnoptării. Visurile m-au făcut să trăiesc înainte de a simți această ruină întâmplătoare a nopților. Și pentru ce toate acestea de parcă au murit legile sufletului? De acum n-am să mai răspund chemărilor în care toate suspinele dragostei au apăsat peste tâmplele dureroase ale tăcerii prin mine și tainele oarbe ce mi-au schingiuit groaza singurătății. Acum totul pare sfârșit. Nu-mi amintesc decât de fuga eului meu. CELULA ORBITĂ A DRAGOSTEI Nu pot împiedica noaptea să
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
a fost atunci când te-am regăsit, la capătul viabil al așteptărilor când obosită fiind de propriile mele speranțe mi-am atașat sufletul de propria-ți singurătate, astfel încât înlățuite nu puteau să sugereze decât iubirea dureroasă a liniștii alungite pe trupul suspinelor izgonite parcă pe pletele unui cer răvășit și stingher... Așa m-am trezit alergând pe străzile unui paradis încolțit de mahalagismele orașului în care îmi trăisem un secol din nădușeala gonită spre mine ca un lătrat de lupi, având șansa
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
anotimp ce-ți poartă liniștea dezmorțită a secundelor peste alt anotimp... CORABIA ÎNTINSĂ DE MOARTE ROMÂNIE AMARĂ Dimineți de soare, dimineți de vis, dimineți de ape, prin sufletul pământului ucis... Oameni răcnind în potopuri de ape Cerul aplecând brațele prin suspine de sorți Dimineți de sărăcie prin câmpile înghițite de jale. Amiezi adormite prin pătuluri de nori, pătuluri de zare Cuvinte plânse prin Ochi de bătrâni speriați În această țară prea-plânsă de-un trecut devorat Și iarăși răcnește-n durere aceiași
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
de iubire, uitate-n veșmânt Mă sărută în treacăt, alintul de zor și-mi lasă prin zile, fărâme de vânt. Timpul lungit pe-o șoaptă flămândă așteaptă mirifice unde-n cuvânt și-n zări devorate sunt ochiul de de umbră, suspinul de cer prin brațe de sfânt. IUBIRI DIVINE Te iubesc, iubire, și-n durerea înnoptărilor din noi te iubesc, iubire, și-n plânsul surd al dragostei pierdute Te iubesc, iubire, că noaptea s-a desprins din noi Pe-o trecătoare
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
AER IUBIREA DE AER în memoria Eugeniei Moldoveanu Chiar de e primăvară, să știi doamnă că-n azi a nins cu flori mari asemeni lacrimilor mele, sunt fulgi de durere și chin, sunt fulgi de stele din cerul meu de suspin. Voi fi și eu un fulg peste un timp, poate acel timp al neprevăzutelor iubiri când nu va mai însemăna nimic pentru mine, nici doar viața din liniști sfărâmate. Voințele imposibilului au obosit și au rămas în iluzia arsă a
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
c-un copil În brațe. Care chiar pare orfan acolo. Na o bombonică pentru tăticul tău pe care l-a călcat tancul. Eu eram acasă, Îi scriam Eroului. În nr. 77, Bălăeț se distinge din corul urletelor patriotice printr-un suspin abia auzit: „Macaralele par stoluri de berze cu aripile frînte”. Era și-un cîntec, macaraua se-nvîrtește, țac, țac, țac, plopul face pere și răchita ioc. Din Zig-Zag, aflăm că Lucian Cornescu s-a Întreținut profitabil cu Ilie Verdeț. (Lucian Cornescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
s-a dus iubirea. Bărbații trebuie să Învețe să cîștige din ce În ce mai mulți bani, iar femeile să-i cucerească eventual pe cîștigătorii economiei de piață”. Aflăm lucruri triste, eventuale, chiar tragice. Totuși: de ce să-i cucerească eventual? Unde e nădejdea, sutienul? Suspin. Mai ales că „de la o zi la alta se Întîlnesc tot mai rar”. Bănuiesc că-i vorba de femei și bărbați. Nu e bine că se Întîlnesc tot mai rar. Face rău la reîncarnare. CÎntă Doinița, ciupind tandru coarda afumată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Alexe Licăr de stele bolta revarsă Noapte de toamnă pură frumoasă Șoapta fierbinte în tainic fior Plânsă de nouri pășește ușor Iar doare cumplit omul din mine Setos de firesc și prea plin de sine Se-așterne umbra de jalnic suspin Plânge povara pe umăr divin Inima poartă poem de nescris Dor printre stele pe aripi de vis Noapte senină tu sfetnic sfios Poartă-mi iubirea spre cer luminos Și-n liniștea nopții ruga îmi duce Obolul iubirii la poale de
Ascunsa durere by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83270_a_84595]
-
Elena Marin Alexe Plâng ca roua, deznădăjduită în zori și-mi împart suspinurile pe tăcute cu ploaia... Nu împrumut nimic de la vânt de multă vreme nu mai are nimic al lui risipitorul... Când amiaza cade în genunchi, incendiată și zace la pământ moleșită, implor răcoarea teiului înalt... Încă mă doare plânsul ierbii fragile
O zi cu mine by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83287_a_84612]
-
-ți dau eu niște bani dacă... — Duke nu a fost niciodată atît de zgîrcit cu mine! — Kathy, liniștește-te și lasă-mă să-ți pun niște Întrebări! Poate Îi prindem pe tipii care l-au omorît pe Duke. Ce zici? Suspin de copil. — Bine, Întreabă-mă. Bud, cu voce suavă: — Cindy a spus că Duke i-a zis să aibă grijă de tine dacă i se Întîmplă ceva. Crezi că se gîndea că o să i se Întîmple ceva? — Nu știu. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]