4,883 matches
-
principalul protagonist. Numele comun baal ("Stăpân") a devenit numele său personal. El are, de asemenea, un nume propriu, Haddu, adică Hadad. El este numit "Cel care călărește pe Nori", "Prinț, Stăpân al Pământului". Unul din epitetele sale este Aliyan, "Puternicul", "Suveranul". El este sursă și principiu al fertilității, dar și războinic, totodată, după cum sora și soția sa 'Anat este în același timp zeița dragostei și a războiului. Alături de ei, cele mai importante personaje mitologice sunt Yam, " Prințul Mării, Fluviul Regent", și
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
haotice și sterile a "Mării" și a inundațiilor catastrofale. O dată cu victoria lui Baal, triumfă încrederea în ordinea și stabilitatea anotimpurilor. Pe de altă parte, lupta împotriva Dragonului acvatic ilustrează emergența unui zeu tânăr în calitate de învingător și, în consecință, de nou suveran al 28 El se adresează lui Așerat: "Dă-mi unul din feciorii tăi ca să-1 fac rege" (Cynis Cordon, Ugaritic Manual, 49:1: 16-18; Ulf Oldenburg, op. Cit., p. 112). 29 Deoarece Muntele este un simbol celest, pierderea lui echivalează, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
întrevedere cu Iahve, și a primit "cele două table ale Legii, table de piatră, scrise cu degetul lui Dumnezeu" (31: 18; cf. o altă versiune, 34: l, 28). Mendenhall a remarcat 31 că forma stilistică a Legii alianței amintește tratatele suveranilor hittiți din mileniul al II-lea cu vasalii lor din Asia Mică. Dar analogiile între acestea, deși reale, nu par decisive. Nu se știe nimic precis asupra cultului celebrat de către israeliți în timpul celor patruzeci de ani petrecuți în pustiu. Ieșirea
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
în viziunile lor. Acești ăpilum și muhhum corespund nâbâim-ilor. Ca și profeții lui Israel, ei foloseau fraze oraculare mai degrabă scurte și își trimiteau mesajele regilor, chiar când era vorba de vești rele sau de critici împotriva anumitor acțiuni ale suveranului 38. Încă în primele secole ale cuceririi și colonizării se remarcă o influență canaaneană în același timp profundă și multiformă, într-adevăr, se împrumută de la canaaneeni sistemul ritual, locurile sacre și sanctuarele; clasa sacerdotală se organizează după modele canaaneene. În
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
protejat de Jupiter; etruscul Lucumon, tehnician al războiului; Tatius și sabinii care aduc femeile și bogățiile. Triada capitolină - Jupiter, Marș, Quirinus - constituie întrucâtva modelul divin, celest al societății romane, în sfârșit, o triadă analoagă domină religia și mitologia scandinavă: zeul suveran Othin, Thorr, luptătorul și Freyr, patronul fecundității. 9 Gruparea dialectală originară hittită-slavă-baltică-armeană (-germanică?) atestă forme înrudite cu hittitul maltai - "a se ruga", în timp ce iraniana, celta, greaca prezintă termeni derivați din rădăcina +ghwedh - "a se ruga, a dori"; Benveniste, ibid., p.
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
în două părți sau tendințe complementare - suveranitate magică și suveranitate juridică - este clar ilustrată în cazul cuplului Varuna și Mitra. Pentru vechii indieni, Mitra este, într-adevăr, zeul suveran "sub aspectul său rațional, clar, ordonat, calm, binevoitor, sacerdotal - și Varuna, suveranul sub aspectul său agresiv, sumbru, inspirat, violent, teribil, războinic"10. Or, același diptic se regăsește mai cu seamă la Roma, cu aceleași opoziții și aceleași alternanțe: pe de o parte opoziția între Luperci - tineri alergând goi de-a lungul orașului
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
ocazia sa apreciem numărul și importanța lor studiind separat diferitele religii indo-euro-pene. Sunt motive să credem că ideologia tripartită, deși elaborată într-o epocă comună, îndepărtase sau reinterpretase radical concepții de asemenea venerabile, de exemplu aceea a zeului Cerului, creator, suveran și Tată. Deposedarea lui Dyauspitar în folosul lui Varuna, ale cărei urme se găsesc în Rig Veda, pare să reflecte, sau să prelungească, un proces mult mai vechi. 64. Arienii în India în perioada lor comună, triburile indo-europene se desemnau
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
72,1) și că au fost asimilați cu sudra, nu înseamnă că ei reprezintă pe zeii populațiilor autohtone preariene. În Vede, titlul asura constituie un epitet întrebuințat pentru oricare zeu, chiar pentru Dyaus și Indra (acesta din urmă e numit "Suveranul Asurilor", AV, VI, 83,3). Altfel spus, termenul asura se referă la puterile sacre specifice unei situații primordiale, în speță aceleia care exista înainte de alcătuirea prezentă a lumii. "Zeii cei tineri", Deva, n-au pierdut ocazia să-și însușească aceste
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
El are "o mie de ochi" (RV, VII, 34,10), formulă mitică pentru stele, întrucât "vede tot" și nu-i scapă nici un păcat, oricât de ascuns ar fi, oamenii se simt "ca sclavii" în prezența lui (RV, 1,25,1). "Suveran teribil", adevărat "maestru al legăturilor", el are puterea magică de a lega de la distanță victimele sale precum și de a le dezlega. Numeroase imnuri și ritualuri au ca obiect ocrotirea ori eliberarea omului de "capcanele lui Varuna"21. El este înfățișat
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
alterare demonică a ordinii cosmice, ci și creativitate divină, totodată. Mai târziu, Cosmosul însuși va deveni, în Vedănta, o "transformare" iluzorie, altfel spus un sistem de schimbări lipsit de realitate. Revenind la Varuna, să precizăm că modalitatea sa de existență - suveran teribil, magician și maestru al capcanelor - permite o apropiere surprinzătoare cu dragonul Vrtra. Orice am crede despre înrudirea etimologică a numelor lor26, e de remarcat că ambii zei sunt în relație cu Apele, și în primul rând cu "Apele prizoniere
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
în sistemul sacrificial somic. Și în acest caz întâlnim episoade foarte dinamice (simulacrul unei razii întreprinse de rege împotriva unei turme de vaci; regele joacă zaruri cu unul din preoți și câștigă etc.), dar, esențialmente, ritualul vizează renașterea mistică a Suveranului (§ 74). Un alt sistem ceremonial a fost asociat, însă facultativ, sacrificiului soma: e vorba de agnicayana, "stivuirea (cărămizilor pentru altarul) focului". Textele precizează că, "pe vremuri", erau jertfite cinci victime, între care și un bărbat. Capetele lor erau încastrate apoi
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
construcția altarului simboliza crearea Universului (§ 75). 73. Sacrificiile supreme: "asvamedha" și "purușamedha" Cel mai important și cel mai celebru ritual vedic este "sacrificiul calului", asvamedha. El nu putea fi îndeplinit decât de către un rege victorios, care câștiga totodată demnitatea de "Suveran universal". Dar roadele sacrificiului iradiau asupra întregii țări; într-adevăr, asvamedha e considerată purificatoare și aducătoare de belșug și prosperitate în întregul regat. Ceremoniile preliminare se întind pe parcursul unui an, timp în care armăsarul este lăsat în libertate împreună 4
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
identificat, în egală măsură, și cu Prâjăpati și cu Cosmosul. "Perioada embrionară" a viitorului suveran corespundea unui proces de maturizare a Universului si, foarte probabil, era, inițial, în legătură cu maturarea recoltelor. A doua fază a ritualului desăvârșea formarea noului trup al suveranului: un corp simbolic, obținut fie ca urmare a unirii mistice a regelui cu casta brahmanilor sau cu poporul (unire care îi permitea să se nască din matricea lor), fie ca urmare a împreunării apelor masculine cu apele feminine sau a
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
feminine sau a împreunării aurului - semnificând focul - cu apa. A treia faza consta dintr-o serie de rituri, grație cărora regele câștiga suveranitate asupra celor trei lumi; altfel spus, el incarna Cosmosul și se instaura totodată ca un Cosmocrator. Când Suveranul ridică brațul, acest gest are o semnificație cosmogonică: el simbolizează înălțarea unui axis muncii. Când primește oncțiunea, regele rămâne în picioare, pe tron, cu brațele ridicate: el încarnează axa cosmică fixată în ombilicul Terrei - adică tronul, Centru al Lumii - și
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
răspunde că nu va pune piciorul în Olymp și nu va mai. Lăsa nimic să mai crească pe lume până când nu-și va revedea fiica. Zeus se vede silit să-i ceară lui Pluton s-o înapoieze pe Persephone și suveranul Infernului se supune. El reușește totuși să-i vâre Persephonei în gură o sămânță de rodie și o silește să o înghită; acest fapt va determina reîntoarcerea timp de patru luni în fiecare an a Persephonei lângă soțul ei'. Regăsindu
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
bogată în xvarenah, fluid sacru, arzător, luminos, vivifiant și spermatic, totodată. Ahurâ Mazda este posesorul, prin excelență, de xvarenah; dar această "flacără" divină țâșnește și din fruntea lui Mithra (Yast, X, 127) și emană, ca o lumină solară, din creștetul suveranilor 23. Totuși orice ființă omenească are un xvarenah al său, și în ziua transfigurării, i.e. a Reînnoirii finale, "lumina cea mare părând că emană din corpuri va străluci tot timpul pe acest pământ"24. Bând ritualic haoma, sacrificatorul își depășește
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
care a creat fericirea omului, care 1-a făcut pe Darius rege, acest om unic, rege peste mulți, acest om unic, stăpânul multora"30. Inscripția insistă asupra creativității lui Ahură Măzdâ și, aproape ca o consecință, asupra responsabilității religioase a suveranului. Darius a fost făcut rege pentru ca să păstreze creația lui Ahură Măzdă și ca să "asigure fericirea omului'". Această situație religioasă privilegiată a fost justificată de mitul întemeierii dinastiei Ahemenizilor. După Herodot (1,107-117), ca urmare a două vise pe care magii
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
la care face aluzie Avesta (Yast, 9: 145; 5: 34; 19: 92 sq.) este povestit de Firdusi ca lupta regelui Farâdun (<Freton <Thraetona) împotriva unui uzurpator străin, dragonul Azdăhăk, care le răpise și se căsătorise cu cele două surori ale suveranului legitim Jamsed (<Yima Xsaeta). Farâdun - precum Thraetona - iese învingător, îl ucide pe dragon, eliberează (și ia în căsătorie la rândul său) pe cele două prințese captive. Or, tradițiile târzii precizează că regele 1-ar fi învins pe Azdăhăk în ziua
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
apropie un necredincios. 112. Învierea corpurilor Și mai superficial atinse de zoroastrism sunt miturile și credințele eshatologice cristalizate în jurul lui Yima. În vreme ce în India Yama inspira mai ales mitologia Celui dintâi Mort, în Iran, Yima devine întâiul Rege și modelul suveranului perfect. Pentru problema înfățișată în acest capitol, e de ajuns să reamintim că tradiția iraniană asociază paradisul originar cu domnia lui Yima: timp de mii de ani moartea și suferința nu au existat și oamenii rămâneau veșnic tineri 63. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Iahve, el nu e decât recunoscut, "legitimat" printr-o declarație specială 1. Iahve îi acorda dominația universală (Psalmul 11: 8) și regele stă pe un tron alături de Dumnezeu (Ps. 109: l și 5; I. Cronici, 28: 5; 29: 23 etc.). Suveranul este reprezentantul lui Iahve; prin urmare, el aparține sferei divine. Dar poziția unică a lui Iahve face imposibilă "divinizarea" regelui 2: acesta e prin excelență "servitorul" lui Iahve (cuvântul e aplicat de 60 de ori lui David). Ceremonia încoronării comportă
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
acesta e prin excelență "servitorul" lui Iahve (cuvântul e aplicat de 60 de ori lui David). Ceremonia încoronării comportă, alături de alte rituri, oncțiunea, proclamarea regalității și întronarea 3. Ca reprezentant al lui Iahve, regele lui Israel, la fel ca și suveranii Orientului antic, trebuie să mențină ordinea cosmică (Ps. 2: 10-12), să impună dreptatea, să-i ocrotească pe cei slabi (Ps. 72: l sq.), să asigure fertilitatea țării: "Ca să se pogoare dreptatea ca ploaia peste câmpul cosit. În țară va fi
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Totuși, conștiința precarității nu exclude încrederea în Iahve, nici bucuria născută de binecuvântarea divină. Dar raporturile Dumnezeu-om nu depășesc acest stadiu: unio mystica a sufletului cu Creatorul lui este de neconceput de teologia Vechiului Testament. Recunoscându-1 drept creator și suveran absolut, omul ajunge să cunoască cel puțin anumite atribute ale lui Dumnezeu. Deoarece Legea (Torăh) proclamă cu precizie voința divină, esențialul este de a urma Comandamentele, adică de a se comporta în conformitate cu dreptatea sau justiția (sedhek). Idealul religios al omului
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
politicii lui Ahab. Acesta voia să-i integreze pe israeliți și pe canaaneeni acordându-le drepturi egale și încurajând sincretismul religios cu cultul lui Baal sau Malkart, cult protejat de regina Izabel, originară din Tyr. Ilie îl proclamă pe Iahve suveran unic în Israel. Iahve, și nu Baal, este cel care dă ploaia și asigură belșugul țării, în faimosul episod de pe muntele Cârmei, când Ilie se angajează în duel cu profeții lui Baal ca să pună capăt unei secete de trei ani
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
potențialii parteneri pe tema apărării antirachetă. În ceea ce privește existența, sau nu, a unor consultări cu UE, având în vedere că proiectul, este (cel puțin în această etapă) unul bilateral, româno-american, un proiect de securitate națională, pe care statele îl pot decide suveran, consultarea prealabilă a statelor membre UE nu este necesară, potrivit stadiului actual al Politicii de Securitate și Apărare Comună noua denumire a Politicii Europene de Securitate și Apărare după intrarea în vigoare a Tratatului Lisabona. În ceea ce privește statele membre NATO, țările
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
Un alt aspect al dinamicii politice în creștere de acum, de această dată în defavoarea FPÖ, s-a putut observa în alegerile generale din 2002, atunci când partidul a devenit victima unei "concurențe dure" (Bale, 2003: 85) din partea partenerului său de coaliție. "Suveranul" a pedepsit prestația dezastruoasă a partidului, care dusese la prăbușirea cabinetului Schüssel I, astfel că aproape jumătate din votanții FPÖ din 1999 s-au orientat spre ÖVP. Aceasta a părut să indice că, mai întâi, nu o strategie de excludere
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]