6,881 matches
-
din livezi. Trec poștași abătând foste vremuri prin gări Un bătrân ațipit trece mâna prin nori Plouă dor sfâșiat din arcuș de viori Calcă talpa nisip pe adâncuri de mări Și pe umbra ce sunt, un oraș osândit la prăpădul tăcut al atâtor iubiri Uit pe umerii lor și acum trandafiri și pe buze le scriu un oftat de cuțit Vin în liniștea mea patru scânduri de pom Despre viață citesc ochii mei într-un zar Despre moarte învăț dintr-un
DAR NICI EU, DE MĂ STRIG... de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378110_a_379439]
-
1697 din 24 august 2015 Toate Articolele Autorului Poarta veche, și tu, pași ascunși, ușa grea Eu și viața, pe scări, asfințit vinețiu Scârția sub picior lemnul vechi, a pustiu Și un zid de ferigi umbre lungi desena Pe obrazul tăcut, scutul altei iubiri Trecătoare și ea, ca și pașii din drum Speriind porumbei de iluzii și fum Călători tot mai rari, străzi cu umeri subțiri Și-acel vis de absint, mângâieri ca de nea Înflorind iasomii pe deșertul din noi
ÎNTR-O CAMERĂ BEJ… de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1697 din 24 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/378109_a_379438]
-
Acasa > Poezie > Credinta > ICOANELE MUTE Autor: Elena Buldum Publicat în: Ediția nr. 1647 din 05 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Icoanele mute ne plâng în biserici Cu lacrimi tăcute și ochii himerici, Un preot oricât încearcă s-arate, Această lumină, prea mică, nu poate... Pe umbre de oameni tăvălite pe jos Să-i facă mai demni și cuminți, nu prejos- Ce-ncearcă să sfâșie, oricând, pe oricine, Uitând de
ICOANELE MUTE de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376437_a_377766]
-
e real, Dar nu am simțit dulceața iubirii, Fiidcă era un episod banal. Privirea ta n-a fost mereu senină, Căci minciuna se ascundea în ea. Nici inima de dor nu-ți era plină, Necunoscând niciodată iubirea. Din nou admir tăcută mândra lună Și bolta înstelată o privesc, Dar nu mai sunt cu tine împreună. Nici visele nu mă mai amăgesc. Gabriela Amzulescu-Zidaru Referință Bibliografică: VISUL AMĂGITOR / Gabriela Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2071, Anul VI, 01 septembrie 2016
VISUL AMĂGITOR de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376450_a_377779]
-
nopții orbiți de-atâta întuneric, săpând gropi în sufletele inocente mi-a scăpat din rezervația cuvintelor poemul taie fulgere prin necunoscut printre cirezile de nori te caută să-ți spună că s-a dospit timpul de când nu te-am văzut- tăcuta vioară s-a spart în patru zări- e doliu între noi ca-n catedrala sfântă unde se cântă psalmi de-ngropăciune peste-un bolnav de ciumă și îngeri triști cădelnițează finalul serii nupțiale un vis înmormântat pe veci într-un poem
REZERVAŢIA CUVINTELOR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1331 din 23 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376481_a_377810]
-
pentru totdeauna ! * Poți să speri cât vrei, morții nu renasc ! * Sfântă Treime, iartă-mă întreit : cuvintele mele înmulțitu-s-au foarte ! Nu tac nici când visez : mă preocupă jilțurile de aur din față, și nu adevărul care merge pe jos ! Tăcut. * Cu cinstea mă șterg la fund, că nu mă costă nimic ! * Băutură și femei : acesta-i meniul meu ! * Dragostea ! E prea ieftină pentru mine : o las celor săraci cu duhul . * BASTA ! Tăcut-am foarte. Costel Zăgan, PREDICI ERETICE (4) Referință
A TREIA PREDICĂ ERETICĂ de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1310 din 02 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376493_a_377822]
-
față, și nu adevărul care merge pe jos ! Tăcut. * Cu cinstea mă șterg la fund, că nu mă costă nimic ! * Băutură și femei : acesta-i meniul meu ! * Dragostea ! E prea ieftină pentru mine : o las celor săraci cu duhul . * BASTA ! Tăcut-am foarte. Costel Zăgan, PREDICI ERETICE (4) Referință Bibliografică: A TREIA PREDICĂ ERETICĂ / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1310, Anul IV, 02 august 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Costel Zăgan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
A TREIA PREDICĂ ERETICĂ de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1310 din 02 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376493_a_377822]
-
prin mâna ta, ca și o stea căzătoare. Am plâns, dureri și decăderi Și m-ai mințit fără remușcări, Acum trăiesc refugiul prin căderi, Epuizări dintr-un registru-nsângerat Din primăveri trecute-n veri, De toamne însemnate ca și ieri. Tăcute zile pline de iubire, Mă las purtat de aceea orbire, Care plutește-n neștire. Un glas, ce glas? Rupând și zidul de tăcere, M-am atârnat cu viața de plăcere. MAMĂ, UN GLAS ATINGE INIMA TA... Mamă, un glas atinge
POEME DE SUFLET (1) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376521_a_377850]
-
E glasul dintru-nalt pentru-a te chema. Nimic din viață nu mai poate rezista. Acum eu mă alătur să-ți caut respirația, Chiar dacă căldura inimii s-a ridicat, Mâna mi-o întinzi, fiind cazută, Spre tine, acum, mă-ndrept tăcută. Pe pământ, prea senină, Prin pântec mă leg prin cămăși divine. Cer năpustit, cu atâtea suspine, Un cântec de afecțiune, îngerii cântă din harfe. Prin beznă, lumina ta persistă, Doar inima, în toamna grea, ți se mai zbate, Te-nalți
POEME DE SUFLET (1) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376521_a_377850]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > OASPETELE Autor: Alexandru Mărchidan Publicat în: Ediția nr. 2089 din 19 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului tăcută toamnă te primesc și pe tine cu gânduri ca mărgele risipite pe podea ar fi prea ușor să le adun să fac din ele un candelabru de cristal ar fi prea ușor să le așez în fața ușii așa cum aș pune
OASPETELE de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376572_a_377901]
-
Iar visul meu să fie viața, Tu ramura ce-mi bate-n geam Și mă-nsenină‘ dimineața. Să fiu ca roua-n palma ta Ascunsă, dincolo de soare Și raza ce mă căuta Să fie-ntâia sărutare. Să mă privești în ochi, tăcut, În semn de binecuvântare, Căci pe vecie a ta sunt Și ce-i al tău în veci nu moare. IUBIREA Iubirea este-o artă când știi s-o dăruiești. E însăși dăruirea și-atunci când n-o primești, E leagănul de-
VISÂND IUBIREA (POEME) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376555_a_377884]
-
atât de plăcută... Era minunat să te știu acolo în semiîntuneric, doar pentru mine. Prin vene trecea fiorul care străbătea inima cu un sentiment pe care nu l-am mai simțit până atunci, revărsând peste trupul meu valuri de dorințe. Tăcuți, ascultam cu respirația întretăiată, cum inima, fredonând o melodie în ritmul bătăilor, ne anunța că suntem singuri. Eram conștientă și speriată în același timp de gândul că trebuia să mă desprind din elixirul care pusese stăpânire pe întreaga mea ființă
ÎNCEPUTUL IUBIRII (POEM CELEST) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376568_a_377897]
-
dar din păcate, erau prea departe. Acolo era „acasă”, dar aici avea familia pe care o iubea și la care nici în ruptul capului nu ar fi putut să renunțe. Astfel a ajuns să trăiască în două lumi diferite. Privea tăcută, gânditoare... „Oare, când s-a produs ruptura?” Tresări surprinsă. „A existat vreodată cu adevărat? Ruptură? Am lăsat să se destrame o relație pe care mă bazam?” Întrebări peste întrebări... „Voi afla vreodată răspuns la ele?” ...Și cu aceste gânduri, fusese
ANDREEA (PARTEA INTÂIA) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376575_a_377904]
-
-nconjoară. În serile de mai, cu lună și cu stele Te pierzi în ochii mei la fel ca prima oară. Cum aș putea să uit acum a tale șoapte ?! Pe tine să te uit ?! ... Nu aș putea nicicum ! În nopțile tăcute strângeam perna în brațe Gândindu-mă la tine și ce aveam să-ți spun. De-ai ști de câte ori am încetat să sper ! Dar nu am reușit ! ... Eu m-am întors mereu ! Fiindcă gândind, prea des, numai la adevăr Eu m-
APELATIVUL DRAGOSTEI de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2014 din 06 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375819_a_377148]
-
Acasa > Versuri > Visare > MAI NINGE-M TĂCUT Autor: Cornelia Neaga Publicat în: Ediția nr. 2313 din 01 mai 2017 Toate Articolele Autorului Mai ninge-mă tăcut Ileana Cornelia Neaga Mai ninge-mă tăcut, cu flori de măr în Mai Tu, anotimp frivol și capricios Și mă-nfioară-n Mai
MAI NINGE-M TĂCUT de CORNELIA NEAGA în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375840_a_377169]
-
Acasa > Versuri > Visare > MAI NINGE-M TĂCUT Autor: Cornelia Neaga Publicat în: Ediția nr. 2313 din 01 mai 2017 Toate Articolele Autorului Mai ninge-mă tăcut Ileana Cornelia Neaga Mai ninge-mă tăcut, cu flori de măr în Mai Tu, anotimp frivol și capricios Și mă-nfioară-n Mai, că n-o fi bai Cu adieri mai reci, tu, timp misterios. Explozie-i de culori, miresmi, un colț de rai... Iubește-mă în Mai și
MAI NINGE-M TĂCUT de CORNELIA NEAGA în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375840_a_377169]
-
Tu, anotimp frivol și capricios Și mă-nfioară-n Mai, că n-o fi bai Cu adieri mai reci, tu, timp misterios. Explozie-i de culori, miresmi, un colț de rai... Iubește-mă în Mai și minte-mă frumos Mai ninge-mă tăcut, cu flori de măr în Mai Tu, anotimp frivol și capricios. De plouă-n Mai, mai mult, anu-i mănos, Pe florile de măr, în susur de la nai. Tu, anotimp străvechi, ce glăsuiești duios; Mai ninge-mă tăcut, cu flori
MAI NINGE-M TĂCUT de CORNELIA NEAGA în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375840_a_377169]
-
ninge-mă tăcut, cu flori de măr în Mai Tu, anotimp frivol și capricios. De plouă-n Mai, mai mult, anu-i mănos, Pe florile de măr, în susur de la nai. Tu, anotimp străvechi, ce glăsuiești duios; Mai ninge-mă tăcut, cu flori de măr în Mai. Referință Bibliografică: Mai ninge-m tăcut / Cornelia Neaga : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2313, Anul VII, 01 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Cornelia Neaga : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
MAI NINGE-M TĂCUT de CORNELIA NEAGA în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375840_a_377169]
-
s-o noapce,Si la puiu” cu oci umezi, lins ge mama lui pa space!Sura vece, sura vece, a ta soartă-i hotărâtăIar în veacul ce-o să vie, cu uitări pecetluita.... Mai ninge-mă tăcutIleana Cornelia NeagaMai ninge-mă tăcut, cu flori de măr în MaiTu, anotimp frivol și capriciosși mă-nfioară-n Mai, că n-o fi baiCu adieri mai reci, tu, timp misterios.Explozie-i de culori, miresmi, un colț de răi...Iubește-mă în Mai și minte-mă frumosMai
CORNELIA NEAGA [Corola-blog/BlogPost/375843_a_377172]
-
de măr în MaiTu, anotimp frivol și capriciosși mă-nfioară-n Mai, că n-o fi baiCu adieri mai reci, tu, timp misterios.Explozie-i de culori, miresmi, un colț de răi...Iubește-mă în Mai și minte-mă frumosMai ninge-mă tăcut, cu flori de măr în MaiTu, anotimp frivol și capricios.De plouă-n Mai, mai mult, anu-i mănos,Pe florile de măr, în susur de la nai.Tu, anotimp străvechi, ce glăsuiești duios;Mai ninge-mă tăcut, cu flori de
CORNELIA NEAGA [Corola-blog/BlogPost/375843_a_377172]
-
frumosMai ninge-mă tăcut, cu flori de măr în MaiTu, anotimp frivol și capricios.De plouă-n Mai, mai mult, anu-i mănos,Pe florile de măr, în susur de la nai.Tu, anotimp străvechi, ce glăsuiești duios;Mai ninge-mă tăcut, cu flori de măr în Mai.... MOSORELUL DE CATIFEALa marginea drumului, în fața unei căsuțe era o grădinuța, cu flori în toate culorile curcubeului, frumos mirositoare.În fiecare dimineață, o fetiță durdulie cu ochii că viorelele, udă florile cu apă dintr-
CORNELIA NEAGA [Corola-blog/BlogPost/375843_a_377172]
-
2017. O primăvară mult așteptată bătea discret la ferestrele ascunse enigmatic de draperiile grele și întunecate ale camerei, unde tăcerea domnea peste chipurile obosite și triste ale familiei. Trei copii apropiați ca vârstă ședeau cuminți pe canapeaua înflorată din odaie tăcuți și posomorâți, strecurând uneori priviri furișe și speriate către patul imens, în care un trup firav și minuscul se pierdea printre cearceafurile imaculate de bumbac. Deși nu înțelegeau ei mare lucru despre ce puteau să însemne cuvintele ,, boală” și ,,moarte
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
mult O primăvară mult așteptată bătea discret la ferestrele ascunse enigmatic de draperiile grele și întunecate ale camerei, unde tăcerea domnea peste chipurile obosite și triste ale familiei. Trei copii apropiați ca vârstă ședeau cuminți pe canapeaua înflorată din odaie tăcuți și posomorâți, strecurând uneori priviri furișe și speriate către patul imens, în care un trup firav și minuscul se pierdea printre cearceafurile imaculate de bumbac.Deși nu înțelegeau ei mare lucru despre ce puteau să însemne cuvintele ,, boală” și ,,moarte
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
nu spuse nimic fetelor dar nu puse geană pe geană toată noaptea. Cum se lumină de ziuă, de teama stăpânului, se prefăcu că e bolnavă și nu se duse la lucru. Văzând pe mama lor atât de palidă și de tăcută, fetele începură a se agita în jurul ei nemaiștiind care ce să facă pentru a-i fi mai bine. - Dragele mele, le spuse mama într-un târziu, eu gândesc că a venit vremea să plecați în lumea mare ca să vă găsiți
CELE DOUĂ SURORI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375816_a_377145]
-
ea, Să împletim troiene de bucurii, în doi, Să protejăm omătul, cu dragostea din noi. Să-ntoarcem la origini trăiri ce-au înghețat! Nu spune: Nu se poate!" Nu-i timpul de-abdicat! E vremea sa renaștem un țipăt surd, tăcut. Pe care niciodată, voit, nu l-am pierdut. Topi-se-vor iluzii, rămână adevăruri, Pe răni prea supurânde, să nu mai punem săruri! În gara dintre clipe, cu degetele goale Să nu mai poposească trăirile duale! Să nu deschidem temple
E VREMEA! de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1473 din 12 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375933_a_377262]