4,810 matches
-
nefiindu nice o milă de săraca de țară... Cum s-au îndurat a da țara în pradă, fără nice o nevoie! Numai pentru frica ce blăstămățască și chivernisala lui au socotit, de au iernat tătarîi în țară până-n primăvară!” . Dar tătarii nu au fost singurii năvălitori, căci prea adeseori prădau aici și oștile leșești, și cele căzăcești ori turcești, iar mai târziu cele austriece sau ruse. 2. Campania polonă în zona hușeană (1686) La sfârșitul veacului al XVII-lea, turcii înaintaseră
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Moldova și trecerea lor prin zona Hușilor, la sfârșitul secolului al XVII-lea, avem detalii semnificative în Jurnalul principelui Iacob Sobieski, fiul regelui polon Jan (Ioan) Sobieski. Vom urmări deplasarea armatelor polone, care avansau cu mare dificultate, hărțuite fiind de tătari și turci pe ambele maluri ale Prutului. Înaintarea a avut loc pe malul stâng al Prutului, de-a lungul râului, la început în liniște. La sfârșitul lunii iulie (26 iulie 1686), oștile polone se aflau în nordul Moldovei pe Prut
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
pe următorul traseu: din Sniatin, prin Lujeni (Lențești), Jujca (Boian), Murzonți, Vancicăuți, Pererita, Bogdănești, Racovăț (râu), Ciugur (râu și sat dispărut, lângă localitatea Ștefănești), Avrămeni, Giuleșteni (dispărut), Coiciaii, Iepureni (dispărut) și Zagarancea. Trecând prin Țuțora, unde și-au făcut apariția tătarii, marșul devenea din ce în ce mai dificil. Necontenit hărțuiți de tătarii lui Nuradin, care distrugeau totul în cale - hrana pentru trupe și nutrețul pentru animale -, polonii au străbătut, cu mari greutăți și multe pierderi, regiunile deluroase. La 15 august 1686, escadroanele polone au
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Jujca (Boian), Murzonți, Vancicăuți, Pererita, Bogdănești, Racovăț (râu), Ciugur (râu și sat dispărut, lângă localitatea Ștefănești), Avrămeni, Giuleșteni (dispărut), Coiciaii, Iepureni (dispărut) și Zagarancea. Trecând prin Țuțora, unde și-au făcut apariția tătarii, marșul devenea din ce în ce mai dificil. Necontenit hărțuiți de tătarii lui Nuradin, care distrugeau totul în cale - hrana pentru trupe și nutrețul pentru animale -, polonii au străbătut, cu mari greutăți și multe pierderi, regiunile deluroase. La 15 august 1686, escadroanele polone au trecut Prutul, iar în dimineața zilei de 16
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
gotică din palatul lui Vasile Lupu, lângă biserica Trei Ierarhi. A doua zi, dimineața, la 17 august, alaiul regal s-a întors la Țuțora, în mijlocul oastei polone. La 22 august, armata polonă și-a continuat drumul, dar fiind hărțuite de tătari, au înaintat foarte greu și cu pierderi, pe valea Lăpușnei. Ajunși la Gura Văii (Gura Sărății), polonii au hotărât să se retragă din fața oștilor turcești care, în număr mare, înaintau dinspre sud, sub comanda seraskierului Mustafa Pașa. Grandiosul plan polonez
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
încheiat cu retragerea regelui polon Jan Sobieski din țările române, chiar înainte de a ajunge la Dunăre. Iacob Sobieski menționa în Jurnal (duminică, 25 august): „S-a dat ordin dragonilor, să construiască un pod pe Prut lângă Sărata și Valea Sărații [...]. Tătarii au capturat boii și caii noștri. În timpul zilei (27 august), au hărțuit pe ai noștri și au ucis mai mulți oameni cu tunurile”. Odată terminat podul, trupele au trecut pe malul celălalt al Prutului: „Regele a trecut el însuși pe
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
și caii noștri. În timpul zilei (27 august), au hărțuit pe ai noștri și au ucis mai mulți oameni cu tunurile”. Odată terminat podul, trupele au trecut pe malul celălalt al Prutului: „Regele a trecut el însuși pe pod cu cavaleria [...]. Tătarii au trecut și ei podul. Regele era într-o situație foarte grea. Armata a stat toată noaptea în ordine de bătaie. Regele s-a culcat pe pământul gol, lângă dragoni.” (joi, 29 august). În cadrul excursului nostru, importantă este prezența oastei
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
își manifesta îngrijorarea pentru mersul nesatisfăcător al campaniei. Astfel, în ziua de vineri, 30 august, nota: „Toată ziua a fost ocupată cu trecerea carelor. Dinspre locul ocupat de trupele lituaniene s-a tras de mai multe ori cu tunul, căci tătarii s-au apropiat și au capturat mai mulți rândași de oaste. Un tun lituanian a făcut explozie lângă Huși” (subl. ns.). Atacați în dese rânduri de tătari, armata polonă s-a oprit la Vetrișoaia („Weritza”) pe Prut. Acesta a fost
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
de trupele lituaniene s-a tras de mai multe ori cu tunul, căci tătarii s-au apropiat și au capturat mai mulți rândași de oaste. Un tun lituanian a făcut explozie lângă Huși” (subl. ns.). Atacați în dese rânduri de tătari, armata polonă s-a oprit la Vetrișoaia („Weritza”) pe Prut. Acesta a fost punctul maxim al înaintării în campania antiotomană, căci s-a hotărât întoarcerea în direcția Iași. Marți, 3 septembrie, cronicarul nota: „tătarii ardeau totul în calea noastră și
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
ns.). Atacați în dese rânduri de tătari, armata polonă s-a oprit la Vetrișoaia („Weritza”) pe Prut. Acesta a fost punctul maxim al înaintării în campania antiotomană, căci s-a hotărât întoarcerea în direcția Iași. Marți, 3 septembrie, cronicarul nota: „tătarii ardeau totul în calea noastră și ei au capturat pe părintele dominican și pe un lt. din Lipka”. „Ne-am oprit - continuă autorul - chiar lângă Huși (subl. ns.), înainte de locul unde se afla podul nostru.”. Atacați de tătari și de
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
cronicarul nota: „tătarii ardeau totul în calea noastră și ei au capturat pe părintele dominican și pe un lt. din Lipka”. „Ne-am oprit - continuă autorul - chiar lângă Huși (subl. ns.), înainte de locul unde se afla podul nostru.”. Atacați de tătari și de turci, polonii au ajuns la Movila Răbâia. Aici, regele s-a oprit, a descălecat și s-a urcat în locul cel mai înalt, de unde a văzut corturile turcești ce se ridicau sub ochii săi, pe celălalt mal al Prutului
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
au oprit între Prut și Jijia, apoi au continuat deplasarea prin Bohotin, Chiperești, Măcărești. La 10 septembrie, regele se întorsese la Țuțora. Încercările polonilor de a trece pe un pod de pe Jijia au eșuat, din cauza deselor atacuri ale turcilor și tătarilor. Armata polonă s-a oprit lângă Iași, iar regele a intrat din nou în oraș și a vizitat Palatul Domnesc. Capitala Moldovei era pustiită, case și mânăstiri au fost cuprinse de flăcări. Atunci a ars și mănăstirea Trei Ierarhi. Tătarii
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
tătarilor. Armata polonă s-a oprit lângă Iași, iar regele a intrat din nou în oraș și a vizitat Palatul Domnesc. Capitala Moldovei era pustiită, case și mânăstiri au fost cuprinse de flăcări. Atunci a ars și mănăstirea Trei Ierarhi. Tătarii atacau și prădau peste tot. Dimitrie Cantemir îi va acuza pe poloni, considerând că, deși ar fi putut, nu au oprit incendiul devastator. Armatele polone se fac vinovate acum de spolierea bisericilor, de luarea moaștelor Sf. Ion cel Nou, de
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Ion cel Nou, de luarea în captivitate a mitropolitului Dosoftei, ca și de distrugerea unor sate și curți domnești. Faptele au fost cu atât mai condamnabile cu cât veneau din partea unei armate creștine, venită să elibereze Moldova de sub stăpânirea otomană. Tătarii au intrat în palat, iar turcii au prădat, în continuare, orașul. Ocolind orașul Iașul, ars și prădat, prin Tomești, Podul Jijiei, Stânca, Găureni, Prigoreni, oștile polone s-au îndreptat spre Tg. Frumos, de unde, prin Crivești, Movileni, Heleșteni, au ajuns pe
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
luptase cu eroism sub zidurile Vienei, în 1683, de unde se întorsese acoperit de glorie în fața întregii Europe creștine, revenea din campania din Moldova, chiar fără a fi ajuns la Dunăre, în 1686, eliberând doar propriile oști din capcana turcilor și tătarilor din zona Huși. Oastea îi fusese istovită, micșorată și înfrântă, iar gloria de eliberator se risipise. Misiunea lui, de a elibera creștinii robiți Semilunei, va fi înlocuită la întoarcere de jafuri, dureri și suferințe aduse creștinilor. Jurnalul lui Iacob Sobieski
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
oferă informații prețioase cu privire la dezastruoasa campanie polonă din Moldova. Constatăm relațiile bune între domnul Moldovei, Constantin Cantemir (1685-1693), fondatorul dinastiei Cantemireștilor, tatăl lui Dimitrie și al lui Antioh, și regele Poloniei. Domnul Moldovei promisese regelui să-l informeze în legătură cu deplasarea tătarilor (să nu treacă nici în Ungaria, nici în Polonia). Pot fi privite cu interes și informațiile referitoare la contextul internațional, dintre care victoria venețienilor, asediul Vienei (1683), asediul Budei (1686) și căderea ei, sunt revelatorii. Documentul la care ne referim
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
trecerea lor prin Iași, în vara anului 1689, notau aversiunea moldovenilor față de poloni și nemulțumirea pentru distrugerea bisericilor și mânăstirilor ortodoxe „di nobilissima struttura”. Deși partea de est a Moldovei (îndeosebi ținutul Fălciu) fusese prădată în numeroase rânduri de turci, tătari, poloni, cazaci, procesul de populare și viața cotidiană au continuat în ritmul lor firesc. 3. Dimitrie Cantemir și campania ruso-moldoveană de la Prut (1711) În secolul al XVIII-lea, Marile Puteri - Imperiul Habsburgic, Imperiul Rus și Prusia - își disputau întâietatea asupra
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
rusești încercuite cu dibăcie de regele suedezilor și care s-a predat, per acord, în ziua de 15 iulie marelui vizir. Relatarea cuprinde și un raport amănunțit, intitulat Traseul adevărat și reproducerea întocmai a taberei moscovite împresurată de turci și tătari împreună cu harturile ce au avut loc acolo și în urma cărora oastea moschicească, după o mare foamete a fost nevoită să părăsească spre o pace neprielnică: toate, cum s-au petrecut pe câte s-au putut afla, pe scurt și nepărtinitor
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Constantinopolul”. Informațiile referitoare la forțele beligerante sunt contradictorii, uneori exagerate, în timp ce datele cronologice sunt, în mare parte, exacte. Din Jurnalul lui Petru cel Mare rezultă că armata turcă era formată din 100.000 de ieniceri, 120.000 spahii, 50.000 tătari; în total: 270.000 de combatanți, 444 tunuri mari și de campanie, 25 mortiere. Armata rusă era mult mai redusă din punct de vedere numeric: 31.554 infanteriști, 6.692 cavaleriști; în total: 38.246 combatanți, 28 de tunuri de
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
bronz, 23 mortiere de bronz. În Jurnalul de campanie pe mai-august 1711, cifrele relative la efectivele armate otomane redate de feldmareșalul Boris Petrovici Șeremetev (1652-1719) sunt mai aproape de adevăr: 60.000 de ieniceri, 40.000 de spahii, 40.000 de tătari; în total: 140.000 de combatanți. Datele statistice referitoare la cele două armate - otomană și tătară - consemnate de cancelarul Gavril Ivanovici Golovkin (1660-1734), în Jurnalul său, sunt exagerate: 61.803 - infanteria otomană (20.000 ieniceri, 10.000 gebegii și cuirasieri
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
000 bosnieci și arnăuți); 20.000 - cavaleria otomană și slujitorii pașalelor, 17.873 ziameturi și timare, 17.773 reprezentau patru corpuri de spahii, 2.046 o unitate de gardă; total cavalerie: 57.862. Deci, total infanteria și cavaleria otomană cu tătarii: 189.665. Artileria turcă era înzestrată cu 84 tunuri, 360 piese de câmp, 25 mortiere. Mai aproape de realitate era situația statistică privind armata rusă dintr-o altă sursă: 38.246 combatanți (31.554 - infanterie și 6.692 - cavalerie), 18 tunuri
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
combatanți (31.554 - infanterie și 6.692 - cavalerie), 18 tunuri, 69 tunuri care erau la regimente, 13 mortiere. În Raport către regele Stanislaw Leszczynski, generalul Stanislaw Poniatowski considera că armata turcă era alcătuită din 120.000 ieniceri și spahii, în afară de tătari și poloni, iar armata rusă era de numai 50.000-60.000 de oameni, fiind dotați cu 44 de tunuri. Moreau de Brasey susținea că armata rusă, la trecerea Nistrului, avea un efectiv de 79.800 de combatanți, din care Regimentele
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
și de dragoni aveau patru tunuri mici. La această campanie au mai participat 10.000 de cazaci și 6.000 de moldoveni, care „nu sunt potriviți - conform părerii a lui Moreau de Brasey - decât să devasteze un ținut ca și tătarii”. (Oare, despre ce teritorii devastate de moldoveni este vorba?, n.a.). Amiralul Just Juel (1664-1715) semnala participarea în această campanie a unui număr de 36.000 ruși, armata rusă fiind lipsită aproape cu totul de cavalerie (eroare!). Autorul acestor însemnări considera
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
totul de cavalerie (eroare!). Autorul acestor însemnări considera că pe Valea Prutului au luptat peste 100.000 de turci. El îl citează pe țar, care ar fi afirmat că armata otomană era formată din 119.665 combatanți, plus 70.000 tătari, iar armata rusă avea 38.246 de oameni. Baronul Frederic-Ernest von Fabrice (1683-1750), în Scrisoare către același din Bender (baronul de Göertz) din 31 ianuarie 1713, face cunoscute efectivele militare în această campanie: armata rusă („moscovită”) avea cel mult 60
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
infanteria (din care 40.000 ieniceri, 10.000 gebegii?, 8.000 topcii (artileriști), 20.000 arnăuți) și 62.000 turci, 10.000 bosnieci, turcmeni sau turci; au mai participat 30.000 steaguri arabe, 100.000 arabi, circazieni, 40.000 de tătari. Un anonim francez din tabăra turcă semnala participarea pe câmpul de luptă a unui număr de 180.000 de combatanți turci și 12.000 de călăreți ruși. Alte informații cu privire la efectivele forțelor combatante provin de la căpitanul James Jeffries, în Depeșe
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]