8,384 matches
-
poporului”, imaginând turneul unei orchestre simfonice dirijate de un muzician notoriu, se înscrie în direcția literaturizărilor anticosmopolite: ispitit de o fostă iubită, stabilită la Paris, să aleagă calea libertății, muzicianul refuză. În Fals jurnal (I-IV, 1975-1984) Ș. reia cronicile teatrale apărute în „Informația Bucureștiului”, grupate în următoarele serii: Premiera de aseară, Acte și antracte, Scena și oamenii ei, la care adaugă, în ultimul volum, Marea frescă văzută de aproape, cronici muzicale publicate cu decenii în urmă în „Vremea”. Perioada de
SELMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289611_a_290940]
-
a lui Paul Constantinescu, premiera românească la Oedip de George Enescu în 1936 ș.a. SCRIERI: Pe drumul culturii noi, București, 1952; Reportaj din China nouă, București, 1952; Turneu în Occident (în colaborare cu Florica Șelmaru), București, 1955; Teatru politic - politica teatrală, București, 1973; Fals jurnal, I-IV, București, 1975-1984. Repere bibliografice: Popa, Dicț. lit. (1977), 543; Corina Șuteu, Jurnal de teatru, TTR, 1978, 8; Marian Popescu, Scena și oamenii ei, TTR, 1981, 7-8; Mariana Brăescu, Marea frescă, TTR, 1985, 6; Valentin
SELMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289611_a_290940]
-
1975-1984. Repere bibliografice: Popa, Dicț. lit. (1977), 543; Corina Șuteu, Jurnal de teatru, TTR, 1978, 8; Marian Popescu, Scena și oamenii ei, TTR, 1981, 7-8; Mariana Brăescu, Marea frescă, TTR, 1985, 6; Valentin Silvestru, Jurnal de drum al unui critic teatral, București, 1992, I, 28, II, 183; Popa, Ist. lit., I, 737. M. Dr., N. Bc.
SELMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289611_a_290940]
-
scriitori străini, cronici literare și dramatice, recenzii, note culturale, reportaje, interviuri, intervenții polemice, traduceri - i-a fost inserată în „Adevărul”, „Adevărul literar și artistic”, „Sinteza”, „Dimineața” (era semnatarul rubricii „Puncte de vedere”), „Rampa”, „Apărarea”, „Bilete de papagal”, „Săptămâna literară, politică, teatrală”, „Cortina”, „Cronicarul”, „Viața românească”, „Reporter”, „Cugetul liber”, „Lupta”, „Încotro?”, „Azi”, „Cuvântul liber”, „Timpul” (la care a fost redactor), „Femeia și căminul”, „Facla”, „Fapta”, „Gazeta familiei”, „Magazin”, „Mondial magazin”, „Societatea de mâine”, „Secolul “ ș.a. La „Tribuna românească” (1946-1947) răspunde de pagina
SEBASTIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289593_a_290922]
-
, Paul (10.X.1954, București), eseist și publicist. Este fiul Mariei (n. Dumitrescu) și al scriitorului Valentin Silvestru. Urmează la București Liceul „Mihail Sadoveanu” și Facultatea de Teatrologie-Filmologie a Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”, absolvită în 1977. În anul următor obține o bursă de studii la Salzburg Seminar in American Studies, de pe lângă Harvard University, pentru specializare în jurnalism. Începe apoi o activitate susținută în presa scrisă și audiovizuală, în calitate de cronicar
SILVESTRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289671_a_291000]
-
cronicar, eseist, comentator și editorialist, autor de scenarii pentru radio și televiziune. Debutul s-a produs în 1974, cu un reportaj cultural, în „Luceafărul”, iar editorial în 1996, cu volumul de eseuri Lucruri. A contribuit la lucrări colective de artă teatrală și cinematografică, iar în 1993 a inițiat, a scris și a editat, în colaborare, seria de povestiri și compilații pentru copii „Cărticica cu povești”, apărută la Editura Net. Este membru fondator al Uniunii Ziariștilor Profesioniști. În paginile eseistice din Lucruri
SILVESTRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289671_a_291000]
-
, revistă apărută la București, lunar, din aprilie 1927 până în martie 1928; începând cu numărul 5-6/1927 subtitlul este „Literară, plastică, teatrală”. Redactori: George Nichita și G. Călinescu (din mai 1927). În intenția de a se afirma fără a tăgădui pe nimeni, redactorii se declară „de partea talentului și culturii”, preferând în artă „realitatea pipăită intențiilor nelămurite și în cugetare conceptul luminos
SINTEZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289698_a_291027]
-
conceptul luminos și statornic pâlpâirilor fumegătoare ale unui stil vid” (1/1927). Pledând pentru promovarea tinerilor și nu pentru osificarea tradiției, revista publică scriitori de orientări literare diverse, de la Octavian Goga până la Ion Vinea. Rubrici: „Cronica literară”, „Cronica plastică”, „Cronica teatrală”, „Reviste”, „Miscellanea”. Versurile sunt semnate de Tudor Arghezi, G. Călinescu, Ion Pillat, Adrian Maniu, Ion Barbu, Ion Vinea, F. Aderca, George Nichita, Alexandru Vasiliu, V. Demetrius, Haig Acterian, Emil Gulian. Colaborează cu proză Mircea Eliade, care publică în numărul 5-6
SINTEZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289698_a_291027]
-
la cronica literară, în numărul 10-11/1928, Mircea Eliade figurează cu „însemnări asupra literaturii noastre contemporane”, intitulate Feminitate. Tudor Arghezi scrie câteva eseuri, alături de Gala Galaction și C. Rădulescu-Motru. S. mai cuprinde traduceri din Byron și Edmond Rostand, o cronică teatrală de Camil Petrescu, alte cronici fiind susținute de Scarlat Callimachi și de Sergiu Milorian, și o cronică plastică asigurată de N. N. Tonitza. Alți colaboratori: I. Valerian, Horia Furtună, Vintilă V. Paraschivescu, George Boldea, Otilia Ghibu, Sandu Tudor, N. Pora, Vladimir
SINTEZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289698_a_291027]
-
încep să fie jucate, nu doar în țară, ci și peste fruntarii. În scurt timp își pierde viața, ucis pe stradă de un autovehicul. Activ pe mai toate tărâmurile scrisului literar, S. s-a revelat întâi în publicistică. Cronicar literar, teatral, muzical, plastic, cinematografic, a profesat și ziaristica propriu-zisă, semnând articole pe teme curente (politice, sociale, economice, educative etc.), reportaje, note, evocări. Condus de principiul rectitudinii morale, el nu a fost scutit de erori, dar a exprimat întotdeauna convingeri autentice, refuzând
SEBASTIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289592_a_290921]
-
și la „Sentinela de la Vest” și „Vestul României”. Celor trei periodice orădene, dar și altora din capitală - „Flacăra”, „Adevărul literar și artistic”, „Peninsula Balcanică” - ori din țară - „Drum nou”, „Cosinzeana”, „Evoluția” - le dă, pe lângă versuri, impresii de călătorie, scurte cronici teatrale și literare, iscălite și cu pseudonimele Misa, Seneca, Senectus ș.a. Concomitent, face să reapară, în noiembrie 1922, la Oradea, „Ghimpele” și tipărește al doilea volum de versuri, Tablouri din Pind (1923). În 1924 i se încredințează direcția școlii secundare românești
SAMARINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289453_a_290782]
-
doar cursurile primei facultăți. În timpul războiului urmează, la Botoșani, cursurile Școlii Militare de Subofițeri. Se căsătorește cu Marietta Bârsan (Sadova), cu care în 1919 pleacă la Paris cu gândul de a-și da doctoratul în drept. Se specializează în arta teatrală cu Jacques Copeau, la Vieux Colombier. Întors în țară, fondează în 1921, împreună cu Tudor Vianu și Ion Sân-Giorgiu, cercul Poesis, menit a face cunoscută mișcarea de idei contemporană din Europa. Colaborează la „Letopiseți”, unde în 1919 este în comitetul de
SADOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289425_a_290754]
-
în comitetul de conducere, „Revista vremii”, „Viața românească”, „Gândirea”, „Cugetul românesc”, „Teatrul”, „Mișcarea literară”, „Viața literară”, „România literară” ș.a., iar după 1952 la majoritatea ziarelor centrale și la revistele Uniunii Scriitorilor. Activitatea de cronicar dramatic îl propulsează în conducerea vieții teatrale și dramatice românești: director al propagandei culturale prin teatru (1923), inspector, inspector general al teatrelor (1929), inspector general al teatrelor și operelor (1933), subsecretar de stat în Ministerul Artelor, director al Teatrului Național din Cluj, director al Operei Române din
SADOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289425_a_290754]
-
ultima dată între 1956 și 1958). S-a numărat, în 1923, printre inițiatorii Societății Autorilor Dramatici Români, dar devine membru abia în 1931, a fost vicepreședinte al Societății Scriitorilor Români (1935-1941). Îndepărtat, în septembrie 1940, în timpul dictaturii legionare, din ierarhia teatrală, S. va lucra mai bine de un deceniu ca redactor la ziarele „Timpul”, „Viața”, „Națiunea” și din nou la „Timpul”. Întreprinde ample călătorii de documentare în anii ’20-’30 în Italia, Germania, Elveția, Franța, Austria, în vederea elaborării monografiilor, rămase în
SADOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289425_a_290754]
-
în Italia, Germania, Elveția, Franța, Austria, în vederea elaborării monografiilor, rămase în stadiu de proiect, Martin Luther și Sf. Francisc de Assisi. Cărțile publicate de S. dau seamă prea puțin de dimensiunile activității sale literare. Din sutele de cronici dedicate fenomenului teatral românesc și universal de-a lungul a patru decenii el nu reușește să tipărească decât o mică antologie, Dramă și teatru (1926), cu care debutează editorial, pe când dintr-un vast proiect, Istoria universală a dramei și teatrului, conceput în treizeci
SADOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289425_a_290754]
-
politice, scoțând în evidență ridicolul și demagogia unor politicieni sau lipsa de independență a presei. Sub semnătura Adeodatus Hosidius, se publică două reușite nuvele, în care umorul și satira vizează moravuri contemporane. Se face, de asemenea, o cronică literară și teatrală, care discută, în termeni ironici, pretențiile anumitor gazetari de a-i compara pe poeții români (Gr. H. Grandea, de pildă) cu Schiller și Byron, sau se cenzurează terminologia necorespunzătoare utilizată de unii cronicari dramatici. Articolul O odă tulbure este consacrat
SARIVARI ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289500_a_290829]
-
sătule de bătrâne tiparnițe o altă tiparniță nouă”. În genere, editorialele sunt semnate de director. Rubrici mai importante: „Un tăciune și-un cărbune”, „Una caldă și-una rece”, „Acum o sută de ani”, alături de cele de cronică literară, cinematografică, plastică, teatrală. O bună perioadă ultima pagină conține materiale și în limba franceză, germană și italiană, apoi numai în una sau două din aceste limbi. Se publică, încă din primele numere, versuri de Radu Gyr (Ucenicie, Balada peșterii din munte, Balada haiducului
SANZANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289474_a_290803]
-
SĂPTĂMÂNA LITERARĂ, PLASTICĂ, TEATRALĂ, periodic apărut la București între 23 decembrie 1928 și 13 ianuarie 1929, cu subtitlul „Gazetă de informație, critică și bibliografie”. Director: George Nichita. Țelul, foarte ambițios, este mărturisit de articolul de deschidere, intitulat În loc de program, unde se precizează că forța
SAPTAMANA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289481_a_290810]
-
New York, unde este profesor în învățământul public. Debutează în 1969, la „Luceafărul”, cu povestirea Al doilea musafir, singurul său text publicat înainte de prima carte, romanul Victorie clandestină, apărut în 1977 și distins cu Premiul Asociației Scriitorilor din Iași. În stagiunea teatrală 1979-1980 Teatrul „Al. Davila” din Pitești îi pune în scenă piesa de teatru O pasăre văzută de aproape sau Omul de paiantă, iar la Teatrul de Stat din Sibiu i se joacă Broasca țestoasă. În 1981 cele două piese apar
SANDULESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289468_a_290797]
-
spune și în articolul-program, intitulat Apostolat (2/1924), text apărut sub semnătura God, aparținând lui Berman Goldner, prezent în presă îndeobște sub pseudonimul Giordano. În al doilea an redacția își fixează mai clar obiectivul de a extinde analiza asupra fenomenului teatral. Rubricile mai importante sunt „Din fuga condeiului”, „Ce vom vedea”, „Filmul zilei”, „Amintiri din teatru”, „Teatru-muzică”, „Diferite știri”. Alături de spectacolul dramatic și cinematografic, revista se ocupă și de literatura propriu-zisă. Mihai Codreanu traduce din Cyrano de Bergerac de Edmond Rostand
SARPICINEMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289503_a_290832]
-
scris alternativ de Hasdeu, de I. C. Fundescu și Șt. Vellescu. În S. a apărut pentru prima dată poezia Viața la țară a lui Al. Depărățeanu, însoțită de o prezentare a activității poetului, care murise în 1865. O rubrică de „ecouri” teatrale și literare urmărește viața artistică din săptămâna care precedă apariția gazetei, alta, denumită „Vorba vorbei”, îi satirizează pe autorii netalentați sau pe plagiatori. R. Z.
SATYRUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289511_a_290840]
-
Gheorghe din Moldova. Poziții tranșante, adesea lipsite de nuanțare, ia Panu și când vorbește despre proză, deși el reprezenta totuși, la începutul secolului, alături de puțini alții, direcția scientist-teoretică în promovarea unor genuri literare noi, cum ar fi romanul. Discutând fenomenul teatral, observă modernitatea lui Henrik Ibsen, teoretizează „deznodământul în teatru”, înfățișând raporturile acestei părți cu întregul operei (À propos de Othello), definește relația dintre diferitele etaje ale compoziției unei piese. În ciuda simplificării, adesea supărătoare, a perspectivei critice - de unde și lipsa de
SAPTAMANA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289484_a_290813]
-
de pe afiș pentru că ataca armata, recenzează favorabil spectacolul cu drama Vlaicu-Vodă de Al. Davila, laudă reluarea spectacolelor cu Năpasta de I. L. Caragiale la Naționalul bucureștean, intervine în polemica asupra piesei Răzvan și Vidra de B. P. Hasdeu (Chestiuni de critică teatrală), subliniază, actualizând-o, valoarea artistică a dramei Despot-Vodă de Vasile Alecsandri. Atent la evenimentele vieții teatrale, sesizează de la început importanța procesului Caion (Caragiale reclamat), pe care îl urmărește în timp (D. Caragiale și D. de Lorde), reluarea, la Teatrul Național
SAPTAMANA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289484_a_290813]
-
spectacolelor cu Năpasta de I. L. Caragiale la Naționalul bucureștean, intervine în polemica asupra piesei Răzvan și Vidra de B. P. Hasdeu (Chestiuni de critică teatrală), subliniază, actualizând-o, valoarea artistică a dramei Despot-Vodă de Vasile Alecsandri. Atent la evenimentele vieții teatrale, sesizează de la început importanța procesului Caion (Caragiale reclamat), pe care îl urmărește în timp (D. Caragiale și D. de Lorde), reluarea, la Teatrul Național din București, a piesei O scrisoare pierdută prilejuindu-i o analiză a tipologiei personajelor, cu ecouri
SAPTAMANA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289484_a_290813]
-
unde împreună cu D. Nanu, G. Brăescu, Sandu Teleajen, Titus Hotnog, Horia Furtună, Cezar T. Stoika ș.a. participă la organizarea unui cerc de literatură, muzică și artă. Din această perioadă se păstrează două volume litografiate: Versuri din captivitate și textul revistei teatrale „Cu sorcova”. În 1918 se găsea la Iași, unde colaborează la „România” și compune, împreună cu G. Topîrceanu, libretul pentru un spectacol de revistă intitulat A fost un vis. Debutase probabil prin 1911, la „Flacăra”, cu versuri și publicistică de factură
TODIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290205_a_291534]