4,773 matches
-
acea clipă suspendată între două nopți), în care timpul e spațializat într-un fel de Ianus bifrons, cu un ochi (sufletul) îndreptat spre trecut și cu altul (spiritul), îndreptat spre viitor, din tensiunea cărora rezultă "sinteza" transmodernistă a omului complet. Teoreticienii transmodernismului occidental cred că e nevoie de o depășire a oricărei logici, deoarece orice logică este monologică, pe când ființa transmodernă e dialogică. Disocierea este vădit exagerată, fiindcă există logici care transcend monologicul, precum "logica lui Hermes" (Noica) sau logica lui
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
fiindcă el nu avea deloc încredere în școli și curente literare, convins fiind de "falsa problemă a modernității": "Problema modernității e o problemă de istorie, iar nu una de estetică"353. Distincția este foarte importantă, fiindcă se spulberă credința unor teoreticieni moderniști și postmoderniști că există un progres estetic de la tradiționalism la modernism și postmodernism. Un vers de Homer sau de Dante, spune Nichita Stănescu, face de rușine o sută de poeți "moderniști". Dar obiecția lui asupra criticii metafizicii se mai
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
metafora descinzând din cea revelatorie a lui Blaga. Este punctul-cheie în care el se detașează de postmodernism (deși îi invocă pe Derrida sau pe Lyotard), știindu-se prea bine că postmoderniștii exclud metafora din arsenalul artei 383. Or, Blaga, marele teoretician și reformator al metaforei (anticipator al metaforei vii a lui Paul Ricoeur) este prezent statornic în textele lui Victor Teleucă, obsedat de imaginea Marelui Anonim. De la Platon, concretul, știm, este o copie, adică în limbaj postmodernist un simulacru. De aici
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
în același timp unele dintre problemele pe care le vor întâmpină încerc]rile ulterioare de a se baza pe dreptul natural pentru a argumenta c] anumite comportamente (că, de exemplu, folosirea contraceptivelor) sunt greșite. Etică kantian] ONORA O’NEILL Numeroși teoreticieni etici contemporani evoc] idei care își au originile în scrierile etice ale lui Kant. Preceptul kantian conform c]ruia toate fiintele raționale trebuie s] se supun] unui „imperativ categoric” derivat din legea universal] a rațiunii a fost pe cât de aclamat
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de conflictual]. Ciocnirile și dezastrele primordiale despre care se vorbește au menirea - adesea, poate, în mod esențial - s] explice de ce oamenii trebuie să tr]iasc] dup] reguli care le pot reprimă dorințele. Ambele întreb]ri inc] persist]. De câteva secole, teoreticienii au încercat cu insistent] s] le g]seasc] r]spuns în termeni mai literali și mai sistematici. Aceast] cercetare nu izvor]ște doar din curiozitate sau din dorința de a dovedi c] regulile nu sunt necesare, deși acestea constituie motive
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
reies direct din considerația fâț] de pretențiile altora. Ei acționeaz] dintr-un simt al drept]ții, din prietenie, loialitate, compasiune, gratitudine, generozitate, simpatie, afecțiune familial] și alte asemenea - calit]ți care sunt recunoscute și prețuite în majoritatea societ]ților umane. Teoreticieni individualiști precum Hobbes explic] uneori acest fapt susținând c] aceste așa-zise motive nu sunt reale, ci doar concepte lipsite de substanț]. Ins] este greu s] ne imagin]m cum au putut fi inventate concepte ce au ajuns s] fie
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
o dezbatere mai detaliat] despre elementele comune ale culturii umane, vezi capitolul 2, „Etică în societ]țile de mici dimensiuni”). x. Concluzii Aceast] interpretare a originii eticii are menirea de a evita, pe de o parte, abstracțiile nerealiste, limitative ale teoreticienilor egoismului, iar pe de alt] parte, aroganță la fel de nefondat], moralizatoare care tinde s] transforme întreaga origine a ființelor umane ca specie terestr] de primate într-un fapt de neconceput. Ea nu asociaz] morală uman] cu nimic din ceea ce posed] alte
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
India; mai mult decât majoritatea altor persoane ai perioadei mai recente, el s-a str]duit s] ridice etică indian] dincolo de relevanță să redus] într-o lume modern] și civilizat]. Poate c] Gandhi nu a avut multe de oferit că teoretician etic. Dar se spune c] geniul s]u constă în înțelepciunea să practic], în special în a extrage o idee din practică sau contextul tradițional (de exemplu, postul) și de a o aplică la probleme sau situații contemporane, atât în
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
care aceasta exprimă obiceiul argument]rii și al dezbaterii, inclus] într-o form] de societate politic] care presupunea o implicare individual] rezonabil], cât și în cea în care aceasta reprezenta o reacție împotriva formelor persuasive mai puțin raționale, pe care teoreticienii retorici ai vremii o ridicaser] deja la nivel de art]. Doar hedoniștii și-au declarat retragerea din sfera politicului, ca fiind mult prea periculos; toți ceilalți v]d omul, pentru a folosi celebra expresie a lui Aristotel, ca pe un
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
dac] ipoteza uniformit]ții valorilor se dovedește a fi fals], formele mai simple și mai puțin structurate ale utilitarismului - incompatibile cu dreptul natural - vor fi mai dificil de comb]țuț. Aceast] concluzie este susținut] și de formul]rile generale ale teoreticienilor dreptului natural, din moment ce ei afirm] c], desi dreptul natural nu este fondat pe utilitate, el este totuși în armonie cu această sau singurul ghid c]tre utilitate. Eliminarea sau fragmentarea fundamentului natural nu ar l]să astfel decât utilit]ți
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în care acesta se angajeaz] s] le asigure securitatea. Astfel se legitimeaz] conducerea unora de c]tre alții, în ciuda egalit]ții de la natur]. Conduc]torii primesc un mandat de la cei conduși și au misiunea de a proteja interesele acestora. Pentru teoreticienii clasici ai contractului social, legitimarea obligației politice se face prin determinarea tipului de contract asupra înființ]rii autorit]ții politice la care ar ajunge indivizii din starea de natur]. Termenii contractului vor stabili obligațiile guvern]mântului și ale cet]țenilor
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
contractului social, legitimarea obligației politice se face prin determinarea tipului de contract asupra înființ]rii autorit]ții politice la care ar ajunge indivizii din starea de natur]. Termenii contractului vor stabili obligațiile guvern]mântului și ale cet]țenilor. Dar, desi teoreticienii contractualiști au legitimat obligația politic] prin promisiunea contractual], abordarea lor se încadra de fapt într-o teorie moral] necontractualist]. Ideea contractului social a fost utilizat] pentru a-i constrânge pe conduc]torii politici, dar conținutul și forță justificativ] a acestui
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
bune și drepte, nu se bucur] de legitimitatea acordat] de teoria contractului social. O ipotez] neplauzibil]. Se consider] în mod normal c] legitimitatea guvern]mântului este determinat] de justețea acțiunilor sale și nu de natură contractual] a originilor sale istorice. Teoreticienii contractualiști au dorit s] legitimeze guvernele drepte (conduc]torii drepți sunt aceia care își țin promsiunile contractuale), dar insistența lor asupra existenței unui contract propriu-zis delegitimeaz] în aceeași m]sur] guvernele nedrepte că și pe cele drepte. Putem presupune c
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
pare deci c] teoria contractului social, venit] că un r]spuns la disoluția eticii preiluministe, nu a f]cut decât s] înlocuiasc] o datorie natural] discutabil] cu o alta. În ciuda acestor defecte, teoria contractualist] clasic] conține elemente de atracție pentru teoreticienii morali contemporani. Într-adev]r, teoria contractualist] a cunoscut o remarcabil] revigorare în ultimii ani. Teoria contemporan] este mai ambițioas] decât predecesoarea să istoric], deoarece încearc] s] ofere o justificare contractualist] nu numai pentru obligația politic], ci și pentru obligația personal
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
convențiilor reciproc avantajoase un proces de stabilire a unui „contract social”. Și, cu toate c] acest contract social nu își propune drept obiectiv ap]rărea noțiunilor tradiționale ale obligației morale, el va include unele dintre constrângerile considerate de c]tre teoreticienii clasici datorii naturale - de exemplu, datoria de a nu fură sau datoria de a împ]rți corect beneficiile cooper]rii. Convențiile reciproc avantajoase înlocuiesc într-un fel morală tradițional] și sunt considerate, din aceast] cauz], un cod „moral”, deși este
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
la „norme etice interne” (1975, pp. 175-176). Rawls invoc] argumentul „aderentei la norme etice interne”, ca, de exemplu, simțul drept]ții, pentru a explica rațiunea respect]rii obligațiilor morale. Susținând c] apelurile la normele etice sunt „artificiale”, Buchanan sugereaz] c] teoreticienii kantieni au eșuat în a g]și o motivație „real]” pentru acțiunea moral]. Dar de ce ar trebui ca motivația pentru a acționa moral s] fie neap]rât una moral]? Pentru Kant și adepții s]i contemporani, c]utarea unei motivații
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
neap]rât s] corespund] definiției clasice bazat] pe dorința individual]. iii. Concluzie Care este liantul tradiției contractualiste? Se spune adesea c] toate teoriile contractualiste fundamenteaz] morală prin intermediul unui acord. Acest lucru se întâmpl] de fapt numai în teoria clasic]. Pentru teoreticienii moderni, acordul este doar un instrument de identificare a cerințelor imparțialit]ții sau ale avantajului reciproc care sunt de fapt fundamentele reale ale obligației. Ideea unui acord social este utilizat] pentru a evalua interesele indivizilor în funcție de criteriul imparțialit]ții sau
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
presupun un individualism atomistic și consider] societatea ca fiind un produs artificial al acordului dintre indivizii presociali. O înțelegere excesiv de literal] a termenului de „contract social” ar putea sugera într-adev]r o astfel de viziune. Trebuie menționat ins] c] numai teoreticienii clasici au vorbit despre p]r]sirea st]rii naturale pentru a se crea relații artificiale (și chiar și la acea vreme, relațiile politice și nu cele sociale erau considerate artificiale). Nu exist] nici o motivație inerent] a individualismului teoriilor contractualiste
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Deontologii au considerat c] aceast] rigiditate a doctrinei consecințialiste deriv] din înțelegerea greșit] sau neînțelegerea caracterului permisiv și a celui obligatoriu al lucrurilor. Acțiunea direct] și formularea limitat] a constrângerilor deontologice sunt strâns legate între ele. Deși unii filosofi și teoreticieni au pus la îndoial] argumentele care stau la baza distincției dintre intenție și simplă prevedere și și-au exprimat incertitudinea legat] de ponderea argumentului moral în cadrul acestor diferențieri, numeroși deontologi apeleaz] la o asemenea distincție pentru a explica mijloacele de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
rere c] asemenea acțiuni pot fi uneori justificate, dovedesc astfel o neînțelegere corespunz]toare a ceea ce este r]u sau greșit. Ins] nici una dintre aceste abord]ri (apelul la intuiția moral], cu sau f]r] referire la înv]ț]turile teoreticienilor renumiți; apelul la principiul fundamental care reprezint] sursă tuturor interdicțiilor deontologice specifice; ipoteza potrivit c]reia raționamentele normative sunt elaborate în funcție de ceea ce este greșit sau corect) nu este satisf]c]toare. Apelurile la „înțelegerea moral] obișnuit]”, la „morală comun]” sau
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în concordant] cu p]rerile fizicienilor. Ar putea p]rea lipsit de interes, dar, în același timp, ar putea fi singurul model de teorie pe care îl putem avea, de vreme ce lumea (moral] sau fizic]) nu reușește s] se adapteze dorințelor teoreticienilor. Pentru a înțelege acest aspect, trebuie s] observ]m felul în care W.D. Ross, creatorul teoriei îndatoririlor prima facie, și-a argumentat ideile. (Ross nu a sustinut c] ar fi unicul fondator al teoriei - a lucrat la ideile sale
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
o singur] abordare a valorilor, în timp ce oponenții lor susțin dou]. Ei cred cu ț]rie în faptul c] anumite valori trebuie onorate, măi degrab] decât promovate; este cazul valorilor asociate cu loialitatea și respectul. Fie c] acționeaz] sau nu în calitate de teoreticieni morali, ei sunt, totuși, de acord cu faptul c] alte valori trebuie promovate; de exemplu, prosperitatea economic], igienă personal] și siguranța instalațiilor nucleare. Astfel, adepții consecințialismului folosesc o singur] axiom] asupra felului în care valorile justific] alegerile, iar oponenții lor
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
la o prim] vedere, nașterea pare a fi un criteriu total arbitrar al statutului moral. De ce ar trebui că ființele umane s] dobândeasc] dreptul total și egal la viat] în momentul nașterii și nu mai devreme sau mai târziu? Mulți teoreticieni au încercat s] stabileasc] un criteriu universal pentru statutul moral, pentru a face distincția între acele entit]ți care au drepturi morale depline și entit]țile care nu au drepturi morale sau au drepturi morale diferite sau mai puține. Chiar
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
atenție egal] cerințelor impersonale ale tuturor. Dac] acest lucru este adev]rât, atunci tensiunile dintre cerințele morale impersonale și relațiile personale apropiate vor continua s] existe, dar ele vor fi mai usor de rezolvat. Relațiile personale sunt materialul moralei. Unii teoreticieni etici au p]reri diferite în leg]tur] cu extinderea sferei preocup]rii noastre, dar toți au fost de acord c] morală cere s] fie luate în calcul (sau chiar promovate) și interesele celorlalți. Dar cum putem înv]ta s
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
fi morală. Politică este ceea ce Thrasymachus are în primul rând în minte, în Republică lui Platon, atunci când îl provoac] pe Socrate s]-i combat] surprinz]toarea definiție a drept]ții că „interesul celui mai puternic”. În același spirit redus, cativa teoreticieni și consultanți politici înclin] s] cread] c] realismul politic nu implic] nici un fel de considerații morale, acestea neavând nici un loc în politic]. Unul dintre consilierii președintelui Kennedy în criză rachetelor din Cuba din 1962, Dean Acheson, consemneaz] cu mândrie c
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]