3,151 matches
-
determina și statutul acestui gen literar în diferite etape culturale. Din aceste motive s-a putut constata că atât definițiile formale, de tipul "formă de dialogism textual" (Bahtin), "formă de intertextualitate" (G. Genette) etc. care se limitează la raporturile strict textuale implicate, cât și definițiile pragmatice în care accentul este pus pe receptor ("parodia este o convenție creată de cititori și critici și nu de textele literare înseși"75), sunt completabile, întrucât nu sunt inserate toate componentele din ecuația parodiei. Meritorie
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
nițel zicala memorabilă, am putea spune că prozatorii tineri din "Căldura" cea mare a lui Caragiale se trag. Oralismul, concizia, atenția îndreptată spre categorii sociale nou apărute, spre lumea intermediară ce desparte satul de oraș, umorul, ironia, refuzul literaturizării, transparența textuală prin care convenția să apară la suprafață, precum acel "ragăm", depistat în plicul de grăsime etc., sunt de la Caragiale citire"164. Vom exemplifica în continuare pe scurt acele aspecte menționate aici pe care nu le-am discutat încă, precum și alte
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
termenii paradoxalei autenticități obținute prin "asocierea dintre maxima naturalețe și maxima artificialitate"167, sau prin simultaneitatea tendinței centrifugale și centripetale a autorului în raport cu textul, mai exact, prin completa neutralitate și neimplicare, coroborată cu permanenta preocupare pentru explicitarea și demascarea strategiilor textuale folosite. 4.4.2. Concizia O altă caracteristică a stilului caragialian moștenită de reprezentanții generației '80, se referă la obsesia pentru concizie. Nu știm dacă a fost remarcată frecvența în textele lui Caragiale a așa-numitelor expresii ale enumerării suspendate
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
graba de a ajunge la esențial, măiestria potrivirii procustiene a conținutului la formă prin înlăturarea fără milă a balastului tipografic, stârpirea "spanacului" din propriile texte pândite de pericolul prolixității. Considerăm așadar că aceste expresii ale suprimării poliloghiei sau a "chisturilor textuale" (Ph. Hamon), pot fi văzute ca mărci stilistice clare ale caragialismului. Consecința idealului de esențializare și concentrare maximă a fost concretizată la Caragiale în preferința pentru formulele literare de mici și foarte mici dimensiuni, de la cele specifice nuvelei și schiței
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Emil Paraschivoiu jonglează cu termeni multipli și multiplicabili pentru a-l defini: Dac-ar fi să conchid "pactul" cu lectorul în privința cărții de față, i-aș propune conceptul de "gen fragmentar": un fel de ansamblu mozaicat, un puzzle, un domino textual, o colecție de mici note și contra-note, o compoziție manifest eclatată (mai ales temporal), dar (l)atent concertată, un text bio-bibliografic (sic) dispersat, reflectat, reflectant, un spațiu ludic deschis în cel tipografic și, numai în cele din urmă un experiment
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
bio-bibliografic (sic) dispersat, reflectat, reflectant, un spațiu ludic deschis în cel tipografic și, numai în cele din urmă un experiment, o căutare, un eseu, nu neapărat al noului (inflaționist), ci al unei noi integrale personale...171 4.4.3. Transparența textuală Spre deosebire de Zarifopol care considera că "întreruperile și anexele teoretice"172 din Poveste, Două loturi și alte câteva povestiri, axate exclusiv pe probleme de tehnică literară, sunt supărătoare și "strecurate fără rost"173, reprezentanții "Școlii de la Târgoviște" și cei din generația
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și "strecurate fără rost"173, reprezentanții "Școlii de la Târgoviște" și cei din generația '80 par a aprecia în mod deosebit aceste incipiente forme de referențialitate și autoreferențialitate caragialiene, devenite între timp procedee frecvente, ingrediente de bază ale așa-numitei "inginerii textuale" pe care scriitorii "postmodernismului românesc"174 și precursorii 175 acestora o vor practica programatic. Ilustrările posibile sunt, evident, extrem de numeroase. În Christian voiajorul (transmisiune directă), de exemplu, Mircea Nedelciu întrerupe narațiunea pentru o digresiune autoreferențială în care se regăsesc aceleași
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sunt propuse trei variante de încheiere a unui proiect de roman realist, departajate pe baza unei analize psihologice în răspăr, a tipurilor de cititori amatori ai fiecărei formule în parte. Departe de a fi apanajul exclusiv al textualiștilor optzeciști, "transparența textuală" experimentată de Caragiale a fost practicată ludic, fără să fie interesat de denumirea procedeului, și de Eugen Ionescu în paginile eseurilor critice din Nu. Din arsenalul "ghidușiilor" prin care tânărul "neserios" erijat în critic literar "se amuză"178 în încercarea
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și le reficționalizează în acord cu scopul declarat al coautorilor-naratori, de "a experimenta [...] un roman (despre) senzațional"183. Acest tip de polifonism "de sorginte caragialiană"184 este principiu de structurare internă și a romanului Gabrielei Adameșteanu, Dimineața pierdută, veritabilă simfonie textuală dirijată din umbră de un autor care "refuză să apară pur și simplu"185. Partiturile conținând discursurile vorbite sau doar gândite ale personajelor se intersectează, se completează sau se contrazic, într-un dialog care se rotește concentric în jurul unor teme
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
să știe, lângă cripta învechită și roasă de vremuri a mânăstirii, de care, apropiindu-se mai cu atenție, o mirosi și o linse de vreo 56 de ori în șir, fără să obțină nici un rezultat"24. Ori de câte ori, ghidați de traseul textual, decidem să punem datele cunoscutului între paranteze și să ne abandonăm fantasticului urmuzian, care pare o prefigurare a celui din benzile desenate, anumite aluzii la concretul existenței cotidiene, la ordinea zilei chiar, ne determină să plonjăm din nou în zona
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
infidelității cu nefirescul ce caracterizează obiectul pasiunii, cunoaște o primă notabilă ilustrare în literatura română chiar la Caragiale, în nuvela Păcat, pe care Urmuz probabil că a citit-o. Remanența unei astfel de lecturi poate fi responsabilă pentru această urmă textuală din palimpsestul urmuzian, reperabilă astfel, la nivel de aluzie de factură tematică la proza lui Caragiale. Aceasta ar presupune, de fapt, conjugarea demersului hipertextual, prin parodiere, cu cel intertextual, prin aluzie, în reprezentarea temei familiei. 6.1.5. "Sarafoff, / Servește
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a lui Mircea Horia Simionescu precum și romanele, pseudotratatele și miniaturile umoristice ale lui Costache Olăreanu, dar mai puțin sesizabil jurnalele și romanele cerebrale ale lui Radu Petrescu, sau lucrările celorlalți scriitori afiliați ulterior "Școlii de la Târgoviște". 6.2.1. Ingineria textuală Reprezentanții "Școlii de la Târgoviște" Radu Petrescu, Mircea Horia Simionescu, Costache Olăreanu, și alții, autoproclamați "avangardiști întârziați"3, au început să fie acreditați drept "precursori ai postmodernismului românesc"4. Ca formă emblematică a acestuia, "ingineria textuală" pune în legătură proza caragialiană
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Târgoviște". 6.2.1. Ingineria textuală Reprezentanții "Școlii de la Târgoviște" Radu Petrescu, Mircea Horia Simionescu, Costache Olăreanu, și alții, autoproclamați "avangardiști întârziați"3, au început să fie acreditați drept "precursori ai postmodernismului românesc"4. Ca formă emblematică a acestuia, "ingineria textuală" pune în legătură proza caragialiană cu literatura noii mișcări. Mai exact, protocronia textualismului înregistrează, pe de o parte, aportul lui Caragiale în calitate de precursor al precursorilor, iar, pe de altă parte, filiația directă, asumată fără rezerve, după cum am precizat deja, de către
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
metaficțional" și "antropocentric"5. În acest sens, Constantin Trandafir a contabilizat deja elementele anticipatoare: "În afară de interesul pentru proza scurtă și pentru realitatea cotidiană, sunt de găsit în scrierile caragialiene o bună capacitate de autoreflecție, joc al spiritului și al scenariilor textuale, procedeul înregistrării stenografice, triumful stilului conversativ, fragmentarism și indeterminare, inserții metatextuale, referențialitate și autoreferențialitate, ironie, ambiguitate, pastișă, parodie, etc. Încât nu-i exagerat a zice, într-un limbaj de dată mai recentă, Caragiale pune în mișcare, intuitiv și deliberat, o
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
stenografice, triumful stilului conversativ, fragmentarism și indeterminare, inserții metatextuale, referențialitate și autoreferențialitate, ironie, ambiguitate, pastișă, parodie, etc. Încât nu-i exagerat a zice, într-un limbaj de dată mai recentă, Caragiale pune în mișcare, intuitiv și deliberat, o complexă mașinărie textuală și astfel avem de-a face, întrucâtva, cu un textualism avant la lettre."6 Veritabile mostre de "regii textuale" caragialiene sunt piese precum Telegrame, Urgent!, Antologie, În stilul și cu sintaxa "Monitorului oficial", C.F.R. Raport către șeful mișcării din partea șefului
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
-i exagerat a zice, într-un limbaj de dată mai recentă, Caragiale pune în mișcare, intuitiv și deliberat, o complexă mașinărie textuală și astfel avem de-a face, întrucâtva, cu un textualism avant la lettre."6 Veritabile mostre de "regii textuale" caragialiene sunt piese precum Telegrame, Urgent!, Antologie, În stilul și cu sintaxa "Monitorului oficial", C.F.R. Raport către șeful mișcării din partea șefului unei gări etc., în care scriitorul își limitează contribuția la simpla selectare, colectare și ordonare a eșantioanelor de discursuri
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
jurnalului său, precum și în cele ale Falsului manual de petrecere a călătoriei, inserțiile de "avize" sau de anunțuri și texte ale reclamelor defectuos formatate, amintesc de vigilența gramaticală și logică a directorului de la Claponul și Moftul romăn și de alchimia textuală a acestuia. Fără îndoială, Caragiale a deținut secretul transformării plumbului în aur, nu doar prin această reciclare și resemantizare a extraselor de limbaje funcționale, ci și prin reconversiunea unor procedee extranee în raport cu literatura, precum inventarul sau compoziția muzicală de tipul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
titlul Repertoriu de nume proprii.7 Experimentat neprogramatic la Caragiale, "principiul listei" devine model scriptural de bază la Mircea Horia Simionescu. Spre deosebire de Costache Olăreanu, la care inventarul, apropiat mai mult de formula rabelaisiană, apare doar ca "un soi de chist textual" (Ph. Hamon)8, autorul Ingeniosului bine temperat îl folosește și drept criteriu supraordonator la nivel macrotextual. Astfel, Dicționarul onomastic, continuat și finalizat prin volumul Jumătate plus unu, dezvoltă amplu sugestia caragialiană, dar și propria sa obsesie a invenției ludice de
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
expusă direct în Câteva păreri și O bună lectură. În concluzie, caragialismul se manifestă în proza scriitorilor târgovișteni în primul rând prin asimilarea constructivă a unor intuiții "textualiste" precum mozaicarea discursului, inventarierea și fărămițarea continuumului ficțiunii, indeterminarea, ambiguizarea sau transparența textuală, conștientizarea actului creativ. Experimentul caragialian devine model stimulativ, exercitând, cum am văzut, o influență productivă concretizată într-un nou tip de scriitură, caracterizată esențial print-un înalt grad de originalitate în peisajul extrem de diversificat al literaturii române la cumpăna deceniilor
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
În general asociată cu ideea de epigonism, de parazitare a unui model ilustru prin rescriere elogioasă sau, dimpotrivă, prin discreditare, parodia și chiar și pastișa pot deveni forme de hibridizare artistică, în sensul pozitiv, de fortificare și revigorare a seminței textuale primare. Într-o carte de referință cu titlul semnificativ Melancolia descendenței, Monica Spiridon sublinia raportul dintre parodie și preocuparea pentru ascendență, pentru recuperarea modelelor și legitimare paradigmatică: "Conservatoare și înnoitoare în același timp, reverențioasă dar și distructivă, parodia rămâne un
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
replică a "coniței" "Ce bizar, ce straniu, ce coincidență!" trimite la scena amneziilor din Cântăreața cheală, iar dezbaterea serios-moftologică a "cestiunii țărănești", la romanul rebrearian Răscoala. Printr-o tehnică ingenioasă a ficțiunii din ficțiune holograma caragialiană este declanșată de atmosfera textuală muzicală. Titlul însuși este o aluzie intertextuală la Cvintetul complimentelor de Hayden. Pretextul nuvelei îl constituie articolul Ce este muzica?, structurat de autorul-narator în trei părți corespunzătoare unei simfonii textuale executată într-o diversitate de modalități, de la calmul andante, la
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a ficțiunii din ficțiune holograma caragialiană este declanșată de atmosfera textuală muzicală. Titlul însuși este o aluzie intertextuală la Cvintetul complimentelor de Hayden. Pretextul nuvelei îl constituie articolul Ce este muzica?, structurat de autorul-narator în trei părți corespunzătoare unei simfonii textuale executată într-o diversitate de modalități, de la calmul andante, la precipitatul allegro, izbutind să redea, prin extinderea analogiei sonore, însăși mișcarea în progresie a "strașnicei invenții, trenul". Ca pasiune comună celor doi scriitori melomani, muzica este cel mai bun conductor
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în această scriere simbiotică, justifică încadrarea autorului târgoviștean într-o posibilă direcție literară postcaragialiană. Mircea Horia Simionescu face dovada, astfel, că și-a însușit opera maestrului și că o poate continua exemplar, pe cont propriu. 6.2.4. Reciprocitatea datoriei textuale Depistarea elementelor de caragialism în proza scriitorilor târgovișteni presupune un exercițiu de marcare a transcendenței textuale în ansamblul operelor analizate. Hipotextul caragialian se configurează atât ca prefigurare a unor tehnici scripturale "clasicizate" prin contribuția "Școlii de la Târgoviște", cât și ca
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Simionescu face dovada, astfel, că și-a însușit opera maestrului și că o poate continua exemplar, pe cont propriu. 6.2.4. Reciprocitatea datoriei textuale Depistarea elementelor de caragialism în proza scriitorilor târgovișteni presupune un exercițiu de marcare a transcendenței textuale în ansamblul operelor analizate. Hipotextul caragialian se configurează atât ca prefigurare a unor tehnici scripturale "clasicizate" prin contribuția "Școlii de la Târgoviște", cât și ca sursă de modele tipologice și de limbaj, resemantizate peste timp în noi contexte ficționale. Esențială este
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
vestigiu într-un "muzeu" imaginar al literaturii noastre, pentru că își face permanent vizibilă prezența și viabilitatea. Nu ne referim aici la adevărul sloganului "Caragiale e cu noi" și nici la actualitatea social-politică a operei sale1, ci la vigoarea semințelor sale textuale, care au germinat și au străpuns câmpul literaturii pe o arie vastă, înflorind mereu. În acest sens, de "urmaș literar al lui Caragiale", termenul de "postcaragialian" trimite la cel de "caragialism" cu înțelesul de "descendență literară" specifică. Nu este vorba
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]