5,246 matches
-
Noroc, spun eu, în cinstea norocului nostru, iar Noga ridică un pahar gol, pentru tati, să fie sănătos, insistă ea, ca și cum ar fi suflat în lumânările de pe tort și acum era momentul să-și pună o dorință, după care adaugă timid, dându-și seama că cere prea mult, pentru noi toți, să fim sănătoși. Împreună într-o singură cameră, într-un singur pat, de parcă afară s-ar duce un război, iar noi ne-am ascunde aici, farfuriile și păturile se amestecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
cealaltă, mângâindu-se, lingându-se, gâtul îmi este uscat, încerc să șoptesc, poate vrei să tragi pe dreapta, dar el mă ignoră și deja eu însămi încep să mă ignor, mii de aripioare îmi scutură trupul pe dinăuntru și chicotesc timid, lăsând în urma lor rămășițe de sărutări dulci ca nectarul în adâncurile pântecelui meu, iar în clipa în care deschid ochii, văd înspăimântată nori negri de fluturi lovind parbrizul mașinii, strig, ce se întâmplă, iar el spune, stai liniștită, asemenea lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
discutăm despre această situație, eu sunt aceea care o are în grijă pe Yael, el suspină mut, ce se va întâmpla dacă refuză, dar apoi spune, OK, fără Hava, vin bucuros să discutăm despre această situație. Când anume, întreb eu timid, iar el răspunde, ești liberă în după-amiaza aceasta, și eu confirm imediat, da, doar asta era tot ceea ce îmi doream, să îmi găsesc ceva de făcut după-amiază, iar el spune, nu mă simt bine la cămin, hai să ne întâlnim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
e așa cum îmi scrisese în scrisoare. Arăta mult mai bine, era bronzată, părea mai robustă, poate datorită sportului și a muncii în aer liber. Ochii ei au rămas aceleași două luminițe sclipitoare, ca și altădată, iar buzele mici îi tremurau timid, dar aerul general era al unei femei mature - o femeie frumoasă. Asprimea de pe vremuri, care se ascundea undeva în spatele frumuseții - o asprime ca o lamă subțire de sabie, care-i îngheța pe cei din preajma ei - cedase treptat locul unor trăsături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Îi plătiră văduvei, mai luară vreo două beri Într-o pungă de hîrtie, se-ntoarseră la căsuțe și parcară mașina. — Mașina s-a prins, știe deja ce-am făcut, spuse ea cînd intrară În căsuță. — Mișto. — La-nceput eram cam timidă cu ea, da’ de-acum mi se pare că-i partenera noastră. — E o mașină bună. Crezi că bărbatul Ăla s-a speriat? — Nu, era gelos doar. Da’ nu-i prea bătrîn ca să mai fie gelos? — Poate că da. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
tine. — Bine. Gata, destul. De ce zici că-s ciudată-n pat? — Pentru că ești. — Cum așa? Nu știu, nu-s doctor În anatomie. SÎnt doar un tip care te iubește. Nu vrei să vorbim despre asta? Nu. Tu vrei? Nu. SÎnt timidă cînd vine vorba de chestia aia și mi-e mereu teamă. Foarte teamă. — O, biata Bratchen. Am avut noroc, nu? — A, să nici nu mai vorbim despre asta. Crezi că Andy, Dave și cu Tom s-ar supăra? — Nu. — Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
jos să discutăm despre asta? întreabă el, arătând spre fotografiile așezate pretutindeni, pe masă, pe rafturi și pe birou. Am cumpărat o cutie întreagă de rame pentru toate aceste fotografii cu mine și cu Patrick: în Portugalia, îmbrățișați și zâmbind timid către aparat. Sau Patrick în costum, arătând ca James Bond, Patrick întins pe canapea, vorbind la telefon, în pantaloni de trening, cu pieptul gol, bine făcut. Patrick venind de la jogging cu părul strâns în coadă, cu pantalonii scurți lipiți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
de cuviință să aplaude furtunos. Nimeni nu-i ține hangul, dar asta nu pare să o deranjeze. Are o expresie foarte hotărâtă. Săracul Jim stă lângă ea pe canapea, cu capul ascuns și mai mult între umeri. Este incredibil de timid, n-a scos nici un cuvânt toată seara, în afară de momentul când și-a mormăit numele. Dacă îi așezăm împreună și facem o medie, obținem o valoare normală a încrederii în sine. —Finn, putem începe? Daisy mă privește bosumflată. Ar fi vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
să fiu cu un asemenea bărbat. Jennifer, care stă lângă mine, dă din cap cu neîncredere. Mă uit la ea și o aprob din priviri. Lipsa de respect a lui Daisy față de sine ne surprinde. Jennifer încearcă să-mi zâmbească timid. Văd că Ben și Finn se uită foarte uimiți. Pare de necrezut că o tipă blondă, înaltă, frumoasă și cu o slujbă de invidiat are o părere așa de proastă despre propria persoană. —Bănuiesc care e problema, continuă ea. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
ironie. În orice caz, noi trebuie să ne bucurăm pentru Charlotte, care a făcut un mare pas înainte. Cuprinși de entuziasmul lui Daisy, aplaudăm cu toții. — Aș putea să te ajut și eu să adaptezi lista pentru cazul nostru, se oferă timid Jennifer. Trimite-ne și nouă câte un exemplar. —Cu cea mai mare plăcere! Veți primi o variantă prin mail, să le puteți verifica. Charlotte e încă foarte supărată și mi se pare că Daisy și Jennifer încearcă să ne distragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
întâmpla, apoi l-am anunțat, fără măcar să-i cer părerea, că vin la el să vedem nu știu ce film despre care vorbiserăm mai devreme. Mda. De parcă am mai văzut filmul ăla. Deci eu am făcut primul pas. Iar acum sunt prea timidă ca să-l sărut pe Jake. Ne privim, fața mea deasupra feței lui Jake. Îmi ia mâinile și le pune pe umerii lui, apoi se ridică puțin, încât fața lui e acum la aceeași înălțime cu a mea. Aș vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
altul. Ceea ce e, de fapt, adevărat! Idee bună?? Ai observat că Jim n-a răspuns la nici un mail? N-au venit înapoi, deci cred că trebuie să le fi primit. Nu pot să cred că poate fi cineva atât de timid, încât nu poate să trimită măcar niște mailuri. Ce Dumnezeu! Daisy PS: Te-ai dat cu cremă bronzantă? De la: Rebecca Pentru: Daisy Subiect: Re: Bărbații sunt niște porci. Drăguțo, îmi pare tare rău că nu te-a sunat, dar știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
-mi place. Veneam aici aproape în toate weekendurile când eram mici. Tata nu prea mai stă pe aici vara. Nici mie nu-mi place să vin aici singur. Dar acum - să... vedem dacă-ți place, OK? aruncă el o privire timidă către mine. Dacă te simți bine, putem oricând să mai venim. Practic îmi mușc limba ca să nu strig: „O! Sunt sigură că-mi va plăcea la nebunie!“ Nu vreau să-l sperii și, pe urmă, îmi reamintesc că nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
-se la jumătatea distanței dintre noi și Ben. E ceva timp de când am impresia că lui Jennifer îi place de Ben, și gestul ei de acum de a se apropia de el mai adaugă o dovadă bănuielii mele. E prea timidă ca să urce treptele și să stea lângă el, dar vrea să-i arate că-l susține. În lumina felinarelor de pe stradă, părul ei roșcat pare un nor înconjurându-i capul, iar culoarea sa, între auriu și portocaliu, pare că luminează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
ajungând să-i amenințe pe acuzatori, apoi este abordat de un trimis al regelui, Guillaume de Plaisans, pe care el Îl crede prietenul său, primește câteva sfaturi obscure și În data de 28 a aceleiași luni dă o depoziție foarte timidă și vagă, spune că el este un cavaler sărac și fără cultură și se limitează să Înșire meritele (de-acum apuse) ale Templului, pomenile pe care le-a făcut, tributul de sânge plătit În Pământul Sfânt și așa mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mare editor din Milano, De Gubernatis Își va face socotelile. Ar putea să-și lichideze cecul la purtător, să ceară cedarea cincimii din moștenire, să facă un Împrumut, să-și vândă cele câteva acțiuni, Parisul merită o liturghie. Se oferă timid să participe la cheltuieli. Garamond se va arăta jenat, Manuzio nu obișnuiește, dar În fine — afacerea-i Încheiată, m-ați convins, În fond și Proust, și Joyce au trebuit să se plece În fața asprei necesități, costurile sunt atât și-atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mai acătării În casa familiei mele. Dar, cu modestie trebuie s-o spun, toate au ceva preț și raritate, firește, nu-s așezate la Întâmplare, iar ordinea materiilor verbale o urmează pe cea a imaginilor și a obiectelor.” Diotallevi Încercă timid să atingă volumele. „Vă rog”, zise Agliè, „acesta-i Oedypus Aegyptiacus de Athanasius Kirker. Domniile voastre știți, a fost primul după Horapollon care a Încercat să interpreteze hieroglifele. Un om fascinant, aș vrea eu ca tot ce am aici să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
seria, se ridică, se admiră din mers în oglindă ori pur și simplu se holbează fără jenă la zbârliturile cărnii. Aha, chirăie Stripăru’, uite-l, bă, l-am prins! uite portofelu’ meu! E al meu, uită-te mai bine, protestează timid culturistul începător cu cap pătrat, de intelectual. Cee mă! mai deschizi și gura pe deasupra, băi căcat cu ochi! și pac un pumn în burtă și pac un șut năprasnic în figură. Hoțul se clatină buimac. I s-au întunecat cerurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Gabriel. Tovarășul său de banchetă, mai rafinat, cu chelie străjuită de tuleie grizonate de jur-împrejur, susținea că, din contră, jocul era întemeiat pe o gândire probabilistică remarcabilă. - Cel puțin zece ani mai ține, ascultați-mă pe mine! Unele cucoane protestară timid de sub pălăriuțele de paie mov, roz, bej, amintindu-i cugetătorului raționalist că, de la Revoluție, dăduseră faliment câteva jocuri piramidale. - Din cauză că nu s-au făcut calcule probabilistice înainte și pentru că s-a băgat mâna în bani. Stoica n-ar face așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
așteaptă deja o masă copioasă, împodobită ca la un restaurant de cinci stele. Mâncăm, povestim, ni se arată poze și facem poze. Toți ne străduim să-i lăsăm o impresie excelentă Maikăi. Se pare că am reușit - schițează un zâmbet timid. A doua zi, soțul gazdei ne duce cu Dacia personală până la marginea orașului. De aici o să luăm autostopul. Reușim să prindem un Audi vechi, în care ne înghesuim cum putem. Pe drum vorbesc un soi de păsărească italiano-franceză cu Sabina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
a apărut într-o rochie neagră, șlițuită în partea stângă până la șold, teniși roșii, un batic verde cu floricele galbene legat la ceafă și o geantă albă de voiaj, pe post de poșetă. Era în mare vervă. Maria a încercat timid s-o chestioneze: - Ești bine, mamă? Ți-ai luat medicamentele de la doctoru’ Ionescu? Știi tu, pastiluțele alea verzi. Hm, iar psihiatrul ăla buzoian care făcea și desfăcea viața pacienților! După masă, Sabina a ținut neapărat să ieșim la plimbare. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
în vervă - voia să recupereze timpul pierdut. Alteori zăcea tranchilizată, ciufulită, abulică. Stăteam lângă patul ei și mă întrebam cum de un om răzbătător ca ea putea să se prăbușească în așa hal, ca un inadaptat, în timp ce eu, care eram timid și mizantrop, nu reușisem să mă nărui interior. În momentele ei de luciditate, tot mai dese, îi reproșam că își permisese să cadă pentru că o știa la spatele ei pe maică-sa. Eu, însă, conștient că nu mă puteam baza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mele se rujase, își dăduse și cu rimel. Era drăguță, dar cu ceva patetic în felul de a se purta în lume. Aveai senzația că un tribunal de pe alt tărâm o condamnase pentru veșnicie. M-a sărutat cu o patimă timidă, apoi m-a luat de mână să-mi arate saloanele, să-mi prezinte noii ei amici. În drum ne întâlneam cu pacienți care ne salutau zâmbitori și mă mâncau din priviri. Mesajul subliminal era cel al unei isterii cu greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
intelectual toată viața, tot ce-i trebuia era o viață liniștită, banală, alături de un bărbat liniștit, banal. Nu mă revoltau teoriile savantului, cât pasivitatea Sabinei: demnitatea ei era călcată în picioare, iar ea, în cel mai bun caz, protesta foarte timid, spunând că îi place să evolueze, să fie stimulată. Prostii, o punea doctorul la punct, nu te mai identifica tu cu idealurile lui Leo. Să fii mulțumită dacă o să poți lucra undeva la o creșă ori într-un birou de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
deși o servisem cu cornulețe cu rahat, iar sub fereastra camerei doi muncitori spărgeau trotuarul cu baroasele. A urmat băiatul unei colege, profesoară de română. Îl chema Octav și era student în anul trei la Chimie. Chimiștii sunt oameni toleranți, timizi și tonici. Îi predam după cele patru volume de Essential English publicate de Eckersley prin anii ’50, înainte de dispariția shillingului și de apariția lui Frank Zappa. Pe la al doilea volum m-a apucat o oboseală dubioasă. Îmi venea să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]