9,719 matches
-
al întregii culturi naționale. Considerată de specialiști drept una dintre cele mai bune traduceri din lume la acea vreme, Biblia de la București este și astăzi un monument de expresivitate literară românească, fiind luată ca punct de plecare și etalon de traducătorii ulteriori, chiar dacă „mai îndreptându-se și curățindu-se de oarecare ziceri neobicinuite într-această țară”, cum se spune într-o ediție de secol XIX. Pot fi, în acest sens, menționate edițiile sinodale ale Bibliei, începând cu cea din 1914, versiunea
BIBLIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285725_a_287054]
-
, Eugen (pseudonim al lui Eisig Siegler; 2.III.1895, Piatra Neamț - 22.III.1987, Montevideo), poet, prozator, eseist și traducător. Este fiul Sifrei-Brana (n. Wachtel) și al lui David Șloim Siegler. În urma unei boli, rămâne la șapte ani fără auz. Urmează Liceul „Petru Rareș” la Piatră Neamț și frecventează Școală de Arhitectură din București (1915-1916). Aici va fi bibliotecar al
RELGIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289169_a_290498]
-
DIACONU, Nicolae (12.XI.1947, Țicleni, j. Gorj), poet, traducător și publicist. Este fiul Mariei (n. Digă) și al lui Ioan Diaconu, țărani. A urmat școala primară în localitatea natală, gimnaziul la Târgu Cărbunești, iar din 1962 a fost elev al Liceului „Tudor Vladimirescu” din Târgu Jiu. După bacalaureat (1966
DIACONU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286754_a_288083]
-
DIMITRIU, Toma (? - c. 1775), traducător și autor de versuri. Toma, „al doilea logofăt”, s-a născut în satul Kripani din Kastoria (Grecia). Elev prin anii 1755-1756 la București, vine în 1758 la Iași, unde predă la Academia Domnească. Este numit în 1760 logofăt la Cancelaria
DIMITRIU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286780_a_288109]
-
1758 la Iași, unde predă la Academia Domnească. Este numit în 1760 logofăt la Cancelaria Mitropoliei, fiind tot aici, se pare, și bibliotecar. Propria bibliotecă a fost donată, de soția sa, Arghira, Academiei Domnești din Iași. Prin activitatea sa de traducător D. se încadrează în mișcarea iluministă din Moldova. O primă traducere, însoțită de o explicație în versuri de D., are în vedere popularul roman grecesc Theaghen și Haricleea al lui Heliodor, intitulat în tălmăcirea românească A lui Eliodor istorie etiopicească
DIMITRIU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286780_a_288109]
-
, Dimitrie (21.V.1943, București - 17.I.2004, București), editor și traducător. Este fiul Elenei Stamatiadi, fiica Hortensiei Papadat-Bengescu, și al lui Dimitrie Stamatiadi. Absolvent în 1967 al Facultății de Filologie, secția italiană, de la Universitatea din București, S. a evitat să se încadreze în sistemul de stat până în decembrie 1989, trăind din
STAMATIADI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289849_a_291178]
-
în 1947-1948. S. devenise cu timpul un bun editor, evidențiindu-se prin acuratețea transcrierii filologice, prin precizia afirmației istoriografice și, câteodată, prin demersuri temerare de retuș amplu argumentat, privind deficiențe de stabilire a textului în edițiile de până la el. Ca traducător, realizează în 1997, în colaborare cu Sanda Diaconescu, transpunerea din limba franceză a unui eseu istorico-juridic al lui Leontin Jean Constantinescu, Chestiunea Transilvaniei. Alte texte, tălmăcite din Caietele lui Emil Cioran, au rămas în paginile „Jurnalului literar”. Ediții: Hortensia Papadat-Bengescu
STAMATIADI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289849_a_291178]
-
SPOIALĂ, Vasile (3.IX.1935, Bistrița - 7.VIII.1993, Oradea), prozator și traducător. Este fiul Anei (n. Paraschiv) și al lui Theodor Spoială, medic. Învață la Bistrița, Beiuș și Oradea, unde va absolvi în 1953 Liceul „Emanuil Gojdu”. Se înscrie la Facultatea de Medicină din Cluj, dar în 1957 își întrerupe studiile și
SPOIALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289837_a_291166]
-
SOLOMON, Petre (15.II.1923, București - 15.X.1991, București), traducător, eseist și poet. Este fiul Zoei (n. Grill) și al lui Alexandru Solomon, comerciant, apoi funcționar. Urmează Liceul „Cultura” (1933-1940) și Colegiul „M. Onescu” (1941-1944), apoi pleacă semilegal în Palestina, dar, neputându-se adapta muncii dure de „pionier”, se întoarce
SOLOMON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289787_a_291116]
-
remarcat derutanta pendulare între tonul didactic și cel parodic (Eugen Simion) în construcțiile ce amintesc specii vechi, precum fabula ori proverbul, întoarse ludic, după modelul suprarealist, către rețeta umorului absurd (Întâmplări din irealitatea imediată sau Proverbe inutile, din același volum). Traducător din vocație, S. a dat versiuni mai cu seamă din literaturile de limbă engleză. A transpus în românește piese de William Shakespeare (Neguțătorul din Veneția, Furtuna), poeme de John Milton și din romanticii Percy Bysshe Shelley și George Gordon Byron
SOLOMON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289787_a_291116]
-
umaniști de origine nobilă confruntați cu vicisitudinile istoriei, protagonistul refugiindu-se în „turnul de fildeș” al renumitului institut și muzeu. Ambivalența situațiilor, limbajul aluziv incluzând citate literare, reflecții, jocuri de cuvinte, caracterul deschis al narațiunii constituie dificultăți notabile pentru un traducător. S. a mai tălmăcit, din franceză, romanul lui Georges Bataille Albastrul cerului (1996), precum și o masivă carte de memorii ale Ninei Berberova, Sublinierea îmi aparține (2000), mărturie a agitatei vieți a scriitorilor ruși în preajma revoluției din 1917, dar și din
STANESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289875_a_291204]
-
STAMATI, Teodor (1812 - 13.XII.1852, Iași), publicist și traducător. Fiu de preot, S. învață, între 1828 și 1832, la Gimnaziul Vasilian de la Trei Ierarhi, unde va fi, în anul următor, institutor. La Viena urmează, între 1834 și 1837, studii în științe și filosofie. Își dă doctoratul în filosofie în
STAMATI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289845_a_291174]
-
, Ognean (22.VII.1947, Ruse, Bulgaria), traducător și eseist. Este fiul Stefei Stambolieva și al lui Todor Stamboliev, funcționari. Face școala primară și Liceul de Arhitectură (absolvit în 1967) în Ruse și studiază bulgara și italiana la Facultatea de Litere din cadrul Universității din Sofia (1969-1973). Frecventează apoi
STAMBOLIEV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289851_a_291180]
-
Frecventează apoi un lectorat de limba română la Sofia și cursurile de vară ținute la București, Brașov, Sinaia. A lucrat ca secretar literar-muzical la Opera de Stat din Ruse, șef de secție la Biblioteca Județeană, secretar și președinte al Asociației Traducătorilor din Ruse, profesor de liceu, ziarist, redactor la revista literară „Svetlostrui”, redactor la Televiziunea Bulgară. Din 1980 este membru al Uniunii Traducătorilor din Bulgaria și face parte din consiliul acesteia timp de trei mandate. S. debutează ca traducător din literatura
STAMBOLIEV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289851_a_291180]
-
literar-muzical la Opera de Stat din Ruse, șef de secție la Biblioteca Județeană, secretar și președinte al Asociației Traducătorilor din Ruse, profesor de liceu, ziarist, redactor la revista literară „Svetlostrui”, redactor la Televiziunea Bulgară. Din 1980 este membru al Uniunii Traducătorilor din Bulgaria și face parte din consiliul acesteia timp de trei mandate. S. debutează ca traducător din literatura română în 1979, cu un volum de poeme ale lui Nichita Stănescu. A transpus în limba bulgară cărți ale unor scriitori români
STAMBOLIEV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289851_a_291180]
-
al Asociației Traducătorilor din Ruse, profesor de liceu, ziarist, redactor la revista literară „Svetlostrui”, redactor la Televiziunea Bulgară. Din 1980 este membru al Uniunii Traducătorilor din Bulgaria și face parte din consiliul acesteia timp de trei mandate. S. debutează ca traducător din literatura română în 1979, cu un volum de poeme ale lui Nichita Stănescu. A transpus în limba bulgară cărți ale unor scriitori români, clasici și contemporani, poeți, prozatori, dramaturgi, eseiști: Nichita Stănescu, Lucian Blaga, Marin Sorescu, Mircea Eliade, Emil
STAMBOLIEV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289851_a_291180]
-
prozatori, dramaturgi, eseiști: Nichita Stănescu, Lucian Blaga, Marin Sorescu, Mircea Eliade, Emil Cioran, I. L. Caragiale, Zaharia Stancu, Ana Blandiana, Mircea Dinescu, Matei Vișniec, Grigore Vieru, Titus Popovici ș.a. Aprecierea activității sale s-a reflectat îndeosebi în premiile acordate de Uniunea Traducătorilor și de Fundația Soros din Sofia pentru versiunile la În curte la Dionis și Pe strada Mântuleasa de Mircea Eliade (1985) și la Democrația naturii de Mircea Dinescu (1995), dar și în Premiul Academiei Române pentru traducerile din Nichita Stănescu (1997
STAMBOLIEV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289851_a_291180]
-
STĂVĂRUȘ, Ion (18.X.1928, Golești, j. Vâlcea - 1.XII.1988, Urziceni), istoric literar, traducător și editor. Este fiul Mariei (n. Mihai) și al lui Marin Stăvăruș, țărani. Urmează școala primară în satul natal, liceul la Râmnicu Vâlcea (1942-1950) și Facultatea de Filologie a Universității din București, absolvită în 1954; devine doctor în filologie în
STAVARUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289889_a_291218]
-
, Otto (11.XI.1930, București), traducător și prozator. Este fiul Rebecăi (n. Davidsohn) și al lui Jean Starck, mic negustor, apoi funcționar. Urmează la București Liceul Teoretic Evreiesc „Graur” (1941-1946) și Liceul „Sf. Sava” (1946-1949). În 1950 intra redactor la Editură Tineretului și, paralel, frecventează cursurile
STARCK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289883_a_291212]
-
STANCA, Horia (26.IX.1909, Vulcan - 13.VI.2002, București), cronicar dramatic, memorialist și traducător. Este fiul Mariei (n. Munteanu) și al lui Sebastian Stanca, preot, consilier eparhial, colaborator al „Luceafărului” de la Pesta. S. este frate al scriitorului Radu Stanca și văr cu actorul și poetul Dominic Stanca. Urmează școala primară și gimnaziul la Sebeș-Alba
STANCA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289859_a_291188]
-
de Externe și în Ministerul Informațiilor. Este epurat în 1946 și se vede nevoit să lucreze în contabilitate. Arestat și condamnat la trei ani de muncă silnică (1952-1954), trece prin închisorile de la Jilava și de la Canalul Dunăre-Marea Neagră. Ulterior e traducător la o cooperativă de dactilografiere din București, șef de secție la Biblioteca Centrală Universitară (1957-1958) și din nou traducător, la cooperativele „Deservirea” și „Prestarea”. Scrie la „Comentar”, „Atelier literar”, participând și la cenaclul „Tudor Vianu”. Între 1972 și 1975 funcționează
STANCA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289859_a_291188]
-
și condamnat la trei ani de muncă silnică (1952-1954), trece prin închisorile de la Jilava și de la Canalul Dunăre-Marea Neagră. Ulterior e traducător la o cooperativă de dactilografiere din București, șef de secție la Biblioteca Centrală Universitară (1957-1958) și din nou traducător, la cooperativele „Deservirea” și „Prestarea”. Scrie la „Comentar”, „Atelier literar”, participând și la cenaclul „Tudor Vianu”. Între 1972 și 1975 funcționează ca redactor la „Secolul 20”. A debutat editorial în 1959, cu monografia Giuseppe Verdi, apărută sub pseudonimul Dan Vulcan
STANCA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289859_a_291188]
-
SPĂRIOSU, Mihai (24.III.1944, Deta), teoretician literar, comparatist și traducător. Este fiul Anei și al lui Cornel Spăriosu, avocat. Face școala elementară și cursul liceal la Timișoara (1950-1961). Urmează Facultatea de Limbi Străine a Universității din București, secția engleză, absolvită în 1966, rămânând asistent la aceeași facultate. În 1971 părăsește
SPARIOSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289809_a_291138]
-
of Romanian Postmodernist Fiction, 1989, History, Ethnicity and Inner Being: Rebreanu’s Forest of the Hanged, 1990) și Praga (Exile and Utopia in Romanian Fiction, 1991). În 1969, după ce dăduse două mici texte din Walt Disney (1966), se afirmă ca traducător cu o versiune la The Life and Opinions of Tristram Shandy, Gentleman de Laurence Sterne. Urmează alte transpuneri: Northrop Frye, Anatomia criticii (1972, împreună cu Domnica Sterian), Malcolm Lowry, Sub vulcan (fragmente în „Secolul 20”, 1973) ș.a. Este autorul unei versiuni
SPARIOSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289809_a_291138]
-
STĂNESCU, Mihai (4.III.1919, Slatina), poet, traducător și memorialist. Este fiul Elenei Stănescu (n. Voicu-Mincu), profesoară, și al lui Pantelimon Stănescu, militar de carieră. Dată fiind profesiunea tatălui, studiază la liceele „Radu Greceanu” din Slatina, „Sf. Petru și Pavel” din Ploiești, „Ștefan cel Mare” din Suceava și
STANESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289874_a_291203]