40,073 matches
-
sau social-democrații de azi. Alții, ceva mai vehemenți, vorbesc despre trecutul comunist și presupusele contacte cu Securitatea ale Președintelui în exercițiu. Ori, important, în acest moment crucial al evoluției țării, este sprijinul care trebuie acordat acelor politicieni care, indiferent de trecutul lor, au înțeles imperativele momentului și lupta pentru înfăptuirea lor. Desigur nu este vorba aici de un sprijin necondiționat raportat la fapte grave mai vechi sau mai noi argumentate corect. Absurdul comportament al unor instituții fundamentale ale statului nostru de
Despre vot by Dan Căpățînă () [Corola-journal/Journalistic/8255_a_9580]
-
teatrul pe care l-am văzut eu. E o suferință creatoare, a unor oameni care până la urmă au învins. Și, venind dintr-un colț de lume în care oamenii au dezvoltat bășcălia drept armă a supraviețuirii, fandarea în lupta cu trecutul, imunitatea la bun-simț, mi-am umplut nițel plămânii cu aer. Când m-a sunat Jaroslaw Godun, directorul Institu-tu-lui Polonez din România, pe la începutul lui aprilie ca să-mi facă această invitație, urechea mea neobișnuită cu fonetica poloneză n-a înțeles mare
Teatrul polonez by Vlad Massaci () [Corola-journal/Journalistic/8246_a_9571]
-
însuflețire la măreața revoluție culturală inaugurată și condusă de partidul clasei muncitoare, care se manifestă mai ales prin lupta de lichidare a analfabetismului și prin răspândirea culturii în largile mase ale poporului; valorificând critic, potrivit concepției marxist-leniniste, moștenirea literară a trecutului, punând la baza operelor lor spiritul de partid, orientându-se în concepția lor despre lume și viață după ideologia clasei muncitoare, având mereu în față marele exemplu al literaturii sovietice, scriitorii de după 23 August 1944 pășesc cu tot mai multă
Canonul literar proletcultist (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8264_a_9589]
-
la mine. Am păstrat, până acum, doar ziarele sustrase focului... Scriu aceste șire, drămuindu-mi cuvintele, pentru că, prea bine știu, Biblioteca nu mai interesează prea mult în ziua de astăzi. Istoria are alte ritmuri, vechimea cărților nu mai poate vorbi, trecutul însuși pare o ciudățenie. Și, totuși, țin să le împărtășesc, pentru că, acolo, în tainițele dulapurilor cu cărți interzise din Biblioteca LVA, destinul meu a prins a se lumina spre întrezărire și împlinire.
Un liceu, o bibliotecă... by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/8276_a_9601]
-
călugării au, aici, o tinerețe zbuciumată, petrecută pe ringul de box sau pe gazonul terenului de fotbal. O structură jurnalistică perfect credibilă în context și susceptibilă de licențe geografice cum e aceasta se spulberă o dată cu apropierea punctului de maximă tensiune. Trecutul se poate rescrie, deci, la rigoare, consemnarea de presă n-ar avea cum să facă excepție: "învățătorii traduc, printre rânduri, de mână, "latinița" în "chiriliță" pentru a rămâne în cadrul legii. Până și franceza la unele școli se face cu alfabet
La închiderea ediției by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8280_a_9605]
-
de la Râm ne tragem", putem concura cu Occidentul prosper cultural. În Impulsul compensator, a doua secțiune a cărții lui Negrici, găsim o serie de analize aplicate, metodice și necruțătoare ce corectează această reprezentare fals-organicistă (sau, și mai grav, triumfalistă) a trecutului nostru "literar". Punctul de vedere comun este că numai falanga protocronistă ar fi culpabilă pentru această gravă rătăcire intelectuală a scornirii de precedențe și preeminențe. Din examenul autorului, ca și din cel făcut de Mircea Martin în G. Călinescu și
Iluzii pierdute (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8283_a_9608]
-
revizuită, din volumul Lady V., pe care autorul le consideră un ciclu (româno-american) închis. Lady V., Alegerea și O zi nefastă din viața lui Abraham Van Beyeren dau la iveală un univers în care frontiera dintre realitate și iluzie, dintre trecut și prezent se estompează, o lume în care irealul adâncește rădăcinile realității, nălucirile vin să clarifice realul, cititorul trezindu-se în situația de a urmări coerența ilogicului, de a percepe firesc misterele pe care autorul i le pune în față
Existența ca amnezie sau neînțelegere by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/8269_a_9594]
-
altă parte, îl absoarbe și îl face parte integrantă a spectacolului. Textele devin o oglindă ce reflectă atât ce se află deasupra, cât și ce se află dedesubt. Privirea autorului este însă proaspătă și cuprinde nu numai prezentul, cât și trecutul și viitorul. Declanșarea revoluției îi trezește amintiri din timpul armatei: "puști adevărate nici nu ne-au dat pe tot parcursul armatei (...) ne-au dat, ia acolo, niște puști de lemn, cu o curea de pus pe umăr, ca acelea cu
Existența ca amnezie sau neînțelegere by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/8269_a_9594]
-
Întregii lumi, flămînd, îndură'nghețul,/ Mizeria... Dar totuși e plăcut!/ ŤCe bine zice! Dați-i de băut!/ E doară beat ca noi, și cântărețul!ť". Și lista contributorilor crește aproximativ alfabetic. C.C. Arion scrie, în jocul de-a viitorul și trecutul, despre dezvelirea statuii lui Kogălniceanu care, "tînăr, abia ieșit din copilărie, a făcut un vis." Romantismul și contribuția lui. "Mare profesor al unei singure lecțiuni", plătește opțiunea cu catedra. Spiritul deja potolit, belle-époque, al anilor 1900 și ceva, îi recuperează
Contribuții by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8299_a_9624]
-
Nu știu ca literatura română să fi dat în ultima vreme, excepție face doar Ioan Groșan și, în cazul de față, Alexandru Vlad, o nuvelă, ceva povestiri, un roman tonic despre viața la țară. Ion, Moromeții, sunt amintiri dintr-un trecut nu prea îndepărtat, dar, din pricina altor teme, aproape depășit, imperceptibil. Textele lui Mircea Vulcănescu, Ernest Bernea, câteva, puține, dar extrem de importante scrise de Mihai Șora, sunt deja bine ascunse în sertarele memoriei noastre intelectuale înguste și mereu ahtiată de efemeridele
Marea spaimă by Ioan Pintea () [Corola-journal/Journalistic/8301_a_9626]
-
și Șerban Vasile, acompaniați de Orchestră și Corul Operei Naționale București, pregătit de Stelian Olariu, sub baghetă lui Cristian Mandeal. Exegeza privind operele lui Wagner și sensul mesajului pe care îl vehiculează interpreții nu a încetat să se complice în timpul trecut de la dată compunerii acestora. Supraviețuind repunerilor în chestiune cele mai radicale, ca și recuperărilor ideologice, creația wagneriana a dat naștere unei literaturi abundente, a generat numeroase grupări de admiratori și continuatori. Greu de spus până la ce punct Wagner proiectează în
Wagner ? un certificat de noble?e by Oltea ?ERBAN-P?R?U () [Corola-journal/Journalistic/83119_a_84444]
-
a alfabetului. R. A.: Ați creat o direcție în muzicologia noastră, lexicografia, ați înființat și o școală pentru că sunteți titularul primei catedre de lexicografie și lucrul în acest domeniu este mereu un câmp deschis, fără sfârșit. Și acum, ca și în trecut, nu continuați a deschide noi domenii de cercetare și exploatare. De fapt la ce vă face cea mai mare plăcere să lucrați? V. C.: Cercetarea enesciană îmi dă cele mai mari satisfacții. Am publicat 14 cărți și mi-a apărut
Omul celor 100 de cărți by Ruxandra Arzoiu () [Corola-journal/Journalistic/83125_a_84450]
-
celui avariat, e indicat să schimbăm postul, și rămînînd în fața micului ecran să urmărim mai degrabă fundurile goale ce ni se întind în prim plan, rotunjite imens, chiar pe ecranele cele mai plate". Spre a ne opri încă o dată asupra trecutului persistînd ca prezent, convertindu-și intempestiv condiția fantomatică într-un personaj cu care ne putem întîlni recurent pe micul ecran, iată-l pe un fost înalt demnitar care-și prefiră "cu bine studiată încetineală, amintiri din toate vîrstele, de pînă
Ultimul mohican by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8309_a_9634]
-
el echivala cu o asigurare de viață. Chiar dacă, precum se șoptește, tot sovieticii au avut, cît îl privește, ultimul cuvînt". După cum, revenind în cadrul mass media, observația analistului se impune în zeflemitoarea-i obiectivitate: "Cele două emisiuni dedicate ultimului zimbru al trecutului regim - zimbrișorul Vadim dă zadarnic din copite, rămîne vițel - au zornăit de mai multe bile în sac decît ale fostului arhitect al lui Ceaușescu, acesta la un post mai pe margine. "Miza" Mizilului regenerat care va să zică nu fusese depășită...
Ultimul mohican by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8309_a_9634]
-
Burada în istoriografia noastră muzicală. Viorel Cosma l-a înfățișat, cu un interes deopotrivă pentru istoria literaturii și pentru istoria muzicii noastre, pe Nicolae Filimon ca interpret și exeget. Nenumărate portrete a realizat Viorel Cosma privind pe muzicienii noștri din trecut și de azi. El a pus în relief rolul muzicii militare în epopeea națională a românilor și în acest context afirmarea Imnului Național al cărui periplu a fost redat de muzicologul nostru cu o cutezătoare temeritate într-un timp în
Viorel Cosma, la ceas aniversar by Vasile TOMESCU () [Corola-journal/Journalistic/83124_a_84449]
-
cea mai elevată calitate științifică. Un indice de nume și unul de localități întregesc acest volum, conferindu-i rigoare și credibilitate. Mai presus de orice, această carte are însă meritul fundamental că reușește să transcendă neajunsul de a vorbi despre trecut la timpul prezent. Cu alte cuvinte, să „rupă tăcerea” muzicii despre care se vorbește dar care nu se mai aude. Muzica mută a doinelor, cântecelor și jocurilor, tezaurizată în muțenia arhivelor de folclor și în colecțiile de referință, va mai
Tezaur de etnografie și folclor by Constantin SECARĂ () [Corola-journal/Journalistic/83132_a_84457]
-
scris a la maniere de și cîte în felul lui. La fel, strangely enough, cum s-ar spune în vremea noastră, din secolul în care ce nu se pierde, se inventează - nume, biografii, cărți, moșteniri, țări și planete, viitorul și trecutul - ne-a rămas o dată, 28 februarie (nu fără chichirezul ei...), cînd a apărut, în fine, Kalevala. Finlandezii, de dragul unui mit, o celebrează în fiecare an. Atîta lucru, veți spune, noi, în forme felurite, repetăm Miorița în fiecare zi... Fie și
Odin și Santa Claus by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8322_a_9647]
-
murdărie și mizerie și care n-ar fi atras cu nimic atenția dacă în cortul lui n-ar fi atîrnat într-un mod aproape comic o haină de casă de mătase bordo. Ce înseamnă această haină de casă? Despre ce trecut mărturisește? Despre ce viitor, ce vis? Poate, reflectează naratorul, că adevărata întrebare pe care ar trebui să ne-o punem este aceea de a ști ce păstrează un om odată ce ajunge într-un lagăr de refugiați. Ce rezistă în el
Peregrini și peregrinări by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/8316_a_9641]
-
rostit. Să apucăm ziua aceea de bucurie cuviincioasă când lumea dintr-o librărie timișoreană să vă îmbrățișeze îndelung. Până atunci, înțelesul înăbușit al cuvintelor dintr-o scrisoare din iunie 2008, canicular: "Cu toată neputința dorințelor mele, pline cu tăcutul timpului trecut și ne-nțeles de mine. Târziul blestemat mă cheamă se ies la lumina tăcutului din mine. Blestemul neputinței mă mușcă din măruntaie ca o fieară, fără să-i simt durerea. Neputințele mele vâslesc în necunoscut. Slavă ție neputință bolnavă de
Actualitatea by Simona Dăncilă () [Corola-journal/Journalistic/8321_a_9646]
-
greu în ritmul rolului, dar a reușit apoi să se integreze acțiunii, realizând un Oneghin modern și convingător. Baritonul s-a remarcat mai ales în duetul final alături de Tatiana, unde ne-a înfățișat un gentleman îndrăgostit și conștient de greșelile trecutului, ca și de nefericitul său destin. De altfel, acest lucru transpare încă din scena balului din casa cneazului Gremin, când, după mulți ani, Oneghin o revede pe Tatiana și începe să-și reproșeze atitudinea avută anterior. În rolul Olgăi a
Spectacol ?n spirit pu?kinian by M?d?lin Alexandru ST?NESCU () [Corola-journal/Journalistic/83272_a_84597]
-
să scape de oroarea sunetelor de citeră, care îi trezeau amintiri dureroase, și nici să se lase în voia melodiei de flaut, singura muzica plăcută pe care ar fi ascultat-o la nesfîrșit. Condamnată să tragă după ea memoria unui trecut, stihia lui Marsyas se afla în puterea zeilor. Vladimir Tismăneanu reprezintă ilustrarea contemporană a poveștii lui Marsyas. Prins în peștera contemporană a luptei dintre stînga și dreapta, politologul este precum un jupuit care, deși și-a dat pielea de pe el
Un Marsyas contemporan by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8326_a_9651]
-
în puterea zeilor. Vladimir Tismăneanu reprezintă ilustrarea contemporană a poveștii lui Marsyas. Prins în peștera contemporană a luptei dintre stînga și dreapta, politologul este precum un jupuit care, deși și-a dat pielea de pe el numai ca să scape de greșelile trecutului, constată cu stupoare că semenii țin morțiș să-i aducă în urechi sunetele de coarde ale eșecului marxist. Oricîte dezmințiri și mărturisiri ar face, la oricîte conferințe ar participa pentru a le deschide ochii occidentalilor asupra tragediei comuniste, în locul sunetului
Un Marsyas contemporan by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8326_a_9651]
-
ultimele decenii - nu are deocamdată o soartă mai bună. Dar în ce constă în fond drama acestui Marsyas contemporan? În trei trăsături care, luate împreună, alcătuiesc un veritabil front de ostilitate creat în jurul său. Prima trăsătură este cea a reînvierii trecutului: mereu i se va imputa amănuntul biografic al descendenței dintr-o familie de nomenclaturiști comuniști, amintindu-i-se că, în materie de crezuri politice, nu există regenerări ideologice totale, și că a te rupe de ideologia familiei e totuna cu
Un Marsyas contemporan by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8326_a_9651]
-
o "întemeiere simbolică", pare să fie pariul lui Sorin Stoica. Un pariu la vedere, făcut și reînnoit la fiecare text. Indiferent de subiect, de regim (reportericesc, confesiv, analitic, epic) și de perioada istorică dată ("anii optzeciști ai copilăriei mele", respectiv trecutul apropiat, postrevoluționar), autorul caută interfața dintre mediul socio-istoric, cu presiunile și provocările sale, și registrul de manifestare al individului pus în contexte și situații inedite. Un capitol aparte va fi, de aceea, călătoria conaționalului nostru în străinătate, o aventură în
Marcă înregistrată by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8330_a_9655]
-
de viață și ar face totul ca să-l mențină". Întîlnindu-mă în acea perioadă atît cu Blaga, cît și cu Baconsky, mi-am dat seama că ultimul e oarecum gelos pe marea reputație a celui dintîi și că, socotindu-l aparținînd trecutului, ar dori să dobîndească o poziție similară în planul, cum spunea el, nu al "realismului socialist", ci al "umanismului socialist", cu perspective "nespus de largi". "Blaga e depășit, face parte dintr-un capitol al istoriei, nu-l putem reînvia, nu
Printre amintiri (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8331_a_9656]