7,958 matches
-
preistorică și premitică a animismului, spaima față de moarte s-a aflat la originea unor credințe religioase inseparabil legate de imperativul etic. Prima imagine a unei divinități a fost strămoșul-tată divinizat după moartea lui. Potrivit credinței animiste, strămoșii mai ales Patriarhii triburilor (ai caror membri erau cu toții uniți prin legături de rudenie) continuau după moartea lor să ducă o viață trupească și spirituală în lumea de dincolo, de unde își supravegheau intenționat copiii, membrii tribului. Strămoșul-tată divinizat și imortalizat reprezenta personificarea idealului etic
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
lui. Potrivit credinței animiste, strămoșii mai ales Patriarhii triburilor (ai caror membri erau cu toții uniți prin legături de rudenie) continuau după moartea lor să ducă o viață trupească și spirituală în lumea de dincolo, de unde își supravegheau intenționat copiii, membrii tribului. Strămoșul-tată divinizat și imortalizat reprezenta personificarea idealului etic. Imaginea strămoșului defunct înzestrat cu toate virtuțile (forțele sufletului) supraviețuia în memoria fiecărui membru al tribului și exercita astfel o influență sugestivă supraconștient motivantă asupra vieții fiecăruia (recunoscută ca fiind efemeră). Unii
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
ducă o viață trupească și spirituală în lumea de dincolo, de unde își supravegheau intenționat copiii, membrii tribului. Strămoșul-tată divinizat și imortalizat reprezenta personificarea idealului etic. Imaginea strămoșului defunct înzestrat cu toate virtuțile (forțele sufletului) supraviețuia în memoria fiecărui membru al tribului și exercita astfel o influență sugestivă supraconștient motivantă asupra vieții fiecăruia (recunoscută ca fiind efemeră). Unii printr-o credință comună, membrii tribului trebuiau să se dovedească demni de strămoșii divinizați în speranța că după moarte vor putea fi și ei
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
personificarea idealului etic. Imaginea strămoșului defunct înzestrat cu toate virtuțile (forțele sufletului) supraviețuia în memoria fiecărui membru al tribului și exercita astfel o influență sugestivă supraconștient motivantă asupra vieții fiecăruia (recunoscută ca fiind efemeră). Unii printr-o credință comună, membrii tribului trebuiau să se dovedească demni de strămoșii divinizați în speranța că după moarte vor putea fi și ei admiși în lăcașul celest. Imperativul etic supraconștient motivant și legat de imaginea strămoșului-tată divinizat, avea însă pentru omul primitiv al epocii animiste
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Animismul este credința în intențiile bune sau rele răspîndite peste tot în natură și proiectate în final în sfera supranaturală a unei vieți după moarte. Intențiile animante erau considerate ca fiind bune sau rele, după cum erau favorabile sau defavorabile existenței tribului, care era înconjurat din toate părțile de amenințări mortale, reclamînd frecvent sacrificiul vieții în luptele împotriva triburilor dușmane, a animalelor monstruos periculoase, ca de exemplu bizonii pe care tribul trebuie să-i vîneze ca să-și asigure hrana de zi cu
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
în sfera supranaturală a unei vieți după moarte. Intențiile animante erau considerate ca fiind bune sau rele, după cum erau favorabile sau defavorabile existenței tribului, care era înconjurat din toate părțile de amenințări mortale, reclamînd frecvent sacrificiul vieții în luptele împotriva triburilor dușmane, a animalelor monstruos periculoase, ca de exemplu bizonii pe care tribul trebuie să-i vîneze ca să-și asigure hrana de zi cu zi. Strămoșul era divinizat deoarece era animat mai curind de curajul de a muri trupește decît sufletește
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
ca fiind bune sau rele, după cum erau favorabile sau defavorabile existenței tribului, care era înconjurat din toate părțile de amenințări mortale, reclamînd frecvent sacrificiul vieții în luptele împotriva triburilor dușmane, a animalelor monstruos periculoase, ca de exemplu bizonii pe care tribul trebuie să-i vîneze ca să-și asigure hrana de zi cu zi. Strămoșul era divinizat deoarece era animat mai curind de curajul de a muri trupește decît sufletește. Fuga de pe cîmpul de luptă și chiar cel mai mic semn de
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
personală). Civilizația tinde să satisfacă dorințele multiple, în timp ce cultura tinde să satisfacă dorința esențială. [Există societăți animaliere civilizate instinctiv (albinele, furnicile); ceea ce este total străin vieții animale este cultura.] Omul primitiv nu este decît membru al familiei sale sau al tribului său (așa cam animalul nu este decît membru al speciei sale). El este individ, dar nu posedă încă o importanță personală. Gîndirea si încă în stare embrionară este imaginativă. Imaginației omului primitiv îi corespunde sugestibilitatea sa. Ea nu se manifestă
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
posedă încă o importanță personală. Gîndirea si încă în stare embrionară este imaginativă. Imaginației omului primitiv îi corespunde sugestibilitatea sa. Ea nu se manifestă doar prin autosugestie, principiu al magiei, ci și prin heterosugestie. Sugestibilitatea îi unește pe membrii unui trib așa cum instinctul îi unește pe membrii speciei. Opiniile exprimate de ceilalți membri ai tribului ca și acțiunile lor în special acțiunile culturale ale acestora nu trezesc în omul primitiv atitudini critice și îndoieli, ci certitudinea și plăcerea repaosului la sînul
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
omului primitiv îi corespunde sugestibilitatea sa. Ea nu se manifestă doar prin autosugestie, principiu al magiei, ci și prin heterosugestie. Sugestibilitatea îi unește pe membrii unui trib așa cum instinctul îi unește pe membrii speciei. Opiniile exprimate de ceilalți membri ai tribului ca și acțiunile lor în special acțiunile culturale ale acestora nu trezesc în omul primitiv atitudini critice și îndoieli, ci certitudinea și plăcerea repaosului la sînul credințelor și al opiniilor publice. Sugestibilitatea imaginativă îi unește nu numai pe membrii contemporani
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
al strămoșilor morți și divinizați, care sînt imaginați ca apar-ținînd încă clanului format astfel, asigurîndu-i ajutor și protecție (matriarhatul nu este decît o variantă pe aceeași temă). Toate clanurile sfîrșesc prin a se uni într-un același cult, iar șeful tribului rezultat din fuziunea clanurilor nu mai este patriarhul, ci magicianul-preot, deținător al formulelor prin care pot fi implorate spiritele bune sau rele, executant al ritualurilor prin mijlocirea cărora se poate intra în contact cu strămoșii morți și divinizați. Temporar domolită
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
apariția. Cultul creează instituțiile sociale, în măsura în care cultul încremenește în superstiție, instituțiile religioase devin rigide și dogmatizante. Pierzînd sensul viziunii lor culturale, ele se dovedesc insuficiente ca să poată conserva viața colectivă. Societatea tot mai numeroasă și influențată cultural de contactul cu triburi străine moravurilor ei nu poate supraviețui decît transformîndu-și instituțiile devenite insuficiente, întrucît fanteziile metafizice referitoare la supraviețuirea strămoșilor și instituțiile cultului sînt cele care au format ansamblul instituțiilor sociale, acestea nu pot exista decît prin noi interpretări dogmatice din ce în ce mai rigid
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
confabulațiilor referitoare la spiritele bune și rele și care conțin germeni și elemente mitice. Dar aeste povești sînt încă prea pătrunse de accidente pur subiective, legate de anumite locuri sau de anumite evenimente care nu au importanță decît pentru un trib sau pentru alt trib. Mitul nu va folosi simbolizarea și personificarea decît pentru a exprima adevărul obiectiv legat de sensul vieții. B) EPOCA MITICĂ I. POLITEISMUL a) De la animism la politeism În epoca mitică, depășindu-și forma magică, înțelegerea se
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
bune și rele și care conțin germeni și elemente mitice. Dar aeste povești sînt încă prea pătrunse de accidente pur subiective, legate de anumite locuri sau de anumite evenimente care nu au importanță decît pentru un trib sau pentru alt trib. Mitul nu va folosi simbolizarea și personificarea decît pentru a exprima adevărul obiectiv legat de sensul vieții. B) EPOCA MITICĂ I. POLITEISMUL a) De la animism la politeism În epoca mitică, depășindu-și forma magică, înțelegerea se scindează în simbol manifest
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
ale mișcării astrale, legînd astfel mediul direct de ambianța cosmică aceste schimtări periodice și sezoniere obligă spiritul primitiv să facă pasul evolutiv care duce de la explicația animistă la cea mitică. Evoluția aceasta culturală este însoțită pe plan social de transformarea triburilor de pastori în popoare de agricultori. În țările orientale, care sînt leagănul culturii, anul este împărțit într-o perioadă uscată, urmată de o perioadă ploioasă. În limbajul simbolic al miturilor, anotimpul iscat este imaginat ca o divinitate ostilă. Pentru a
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
influență decisiv motivantă asupra conduitei din timpul vieții. Speranța de unire după moarte cu tatăl-strămoș divinizat și imortalizat avea drept unic sens valabil influența emotivă pe care imaginea unei justiții transcendente a putut să o exercite asupra vieții reale a triburilor primitive. Este deci vorba despre o problemă cu implicații atît individuale, cît și sociale. Credința într-o justiție compensatoare după moarte, cu condiția credinței într-un Dumnezeu real este atît de înrădăcinată în psihicul uman, încît am putea spune, fără
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
obțină prin sacrificiul său: forța de a se arăta demn de strămoși (de Tată). De asemenea, s-a întîmplat foarte frecvent ca sîngele (reprezentare a elanului animant) să nu fie doar oferit, ci chiar băut de preotul-magician și de membrii tribului în vederea realizării comuniunii cu divinitatea-tată. Textele biblice nu mai aparțin epocii animiste, aducînd mărturii asupra celei mai evoluate epoci mitice. Totuși, ele vorbesc încă despre omul-miel sacrificat divinității-tată. Dar nu mai este vorba despre realități magice, ci despre imagini ridicate
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
decît raportată la integralitatea socială și culturală în sînul căreia se dezvoltă. Din punct de vedere empiric însă, ca-racterizarea integralității sociale creează pro-bleme noi. Ce înseamnă noțiunea de apartenență? Cărei societăți aparține, de pildă, un bărbat sau o femeie bororo? Tribului său? Unei grupări mai largi, formate din toate triburile din zonă? Ansamblului societăților amerindiene cărora Claude LéviStrauss le-a demonstrat unitatea metodologică profundă? La rîndul lor, autori ca Alain Touraine, Cornelius Castoriadis 47 sau Claude Lefort încearcă, susținînd noțiunea de
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
căreia se dezvoltă. Din punct de vedere empiric însă, ca-racterizarea integralității sociale creează pro-bleme noi. Ce înseamnă noțiunea de apartenență? Cărei societăți aparține, de pildă, un bărbat sau o femeie bororo? Tribului său? Unei grupări mai largi, formate din toate triburile din zonă? Ansamblului societăților amerindiene cărora Claude LéviStrauss le-a demonstrat unitatea metodologică profundă? La rîndul lor, autori ca Alain Touraine, Cornelius Castoriadis 47 sau Claude Lefort încearcă, susținînd noțiunea de subiect colectiv, să tempereze tensiunea dintre afirmarea libertății de
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
al Saharei Occidentale. Suprafața unităților platformice este în mare parte acoperită de un peisaj deșertic cu hamade pietroase și erguri de nisip, dune și barcane, ce fac din acest spațiu o nișă ecologică ostilă, în limitele căreia au evoluat totuși triburile arabe nomade care, în perioada expansiunii lor spre nord (Orientul Apropiat) și apoi spre vest (nordul Africii) s-au menținut mereu în limitele acestui tip de mediu, cu care erau perfect familiarizați din arealul originar din peninsula arabă. Pe lângă bogăția
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
respectă totuși o anumită arie și trasee de deplasare pentru a evita conflictele intertribale, în condițiile în care frontierele statale nu reprezintă niște limite de netrecut. Spre exemplu, tuaregii saharieni efectuează deplasări de până la 1600 km. în limitele arealului fiecărui trib, iar tribul berber Requibat nomadizează în mod tradițional între sud-estul Marocului și vestul Algeriei. Traseele nomazilor din deșert țin seama neapărat de oaze, ca jaloane-reper obligatorii, datorită necesității aprovizionării cu apă și efectuării comerțului cu populațiile sedentare. Așa este oaza
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
o anumită arie și trasee de deplasare pentru a evita conflictele intertribale, în condițiile în care frontierele statale nu reprezintă niște limite de netrecut. Spre exemplu, tuaregii saharieni efectuează deplasări de până la 1600 km. în limitele arealului fiecărui trib, iar tribul berber Requibat nomadizează în mod tradițional între sud-estul Marocului și vestul Algeriei. Traseele nomazilor din deșert țin seama neapărat de oaze, ca jaloane-reper obligatorii, datorită necesității aprovizionării cu apă și efectuării comerțului cu populațiile sedentare. Așa este oaza Tamanrasset de la
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
de intersecție a drumurilor tuaregilor. Uneori, până în plină epocă modernă unii nomazi trăiau și pe seama jefurii sistematice a proviziilor sedentarilor din oaze sau din ariile mărginașe ale deșertului, razia (gazw) fiind până în secolul al XX-lea o ocupație tradițională a triburilor beduine, creând o atmosferă de nesiguranță ce explică părăsirea unor însemnate suprafețe de teren odinioară cultivat, în Siria, Algeria, Libia etc.. Chiar și în prezent Algeria se confruntă cu acest gen de probleme și este preocupată de securizarea frontierelor sale
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
greu de dezlocuit din habitudinile psiho-mentale, multe din populațiile foste nomade sahariene practicând comerțul ambulant și contrabanda transfrontalieră, care mai păstrează ceva din vechiul mod de viață (cazul comunităților tubbu și tuaregilor). În nordul Africii se practică și seminomadismul, unele triburi din deșert așezându-se temporar pe lângă sate de pe litoralul libian, tunisian ori algerian pentru o anumită perioadă de timp, în care participă la unele activități agricole, cum ar fi în sezonul culesului curmalelor. Transhumanța se practică astăzi pe spații restrânse
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
Condiția proprietății funciare a fost elementul primordial în evoluția ruralității arabe și a raporturilor rural/urban. Practic, marea proprietate seniorială a fost constituită în timpul stăpânirii otomane și întărită ulterior de autoritățile europene mandatare, prin împroprietărirea unor demnitari locali (șefi de triburi, lideri religioși, conducători ai comunităților sătești) cu mari suprafețe de teren, pentru asigurarea loialității acestora. O altă parte a marii proprietăți era deținută de familii aristocratice locale și de stat, precum și de acționariatul străin în unele spații coloniale (în Algeria
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]