7,094 matches
-
a întors în camera mare, la lucrările ei, iar eu am fugit în camera mea, m-am urcat în pat, am deschis fereastra și l-am mai văzut pe Marius cum iese pe ușa blocului și face primul pas pe trotuar, și atunci am înșfăcat cuțitul, mi-am luat și avânt, dar până la urmă am renunțat să i-l arunc în cap, că oricum nu l-aș fi nimerit, fiindcă din păcate se îndepărtase cam prea mult. Belșug Inițial, am luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
răcnea, incendiu, între timp s-au spart și celelalte geamuri, am văzut cum doi muncitori de la uzină au scos ușa din țâțâni, au ridicat-o și, făcându-i vânt, au zvârlit-o cât colo, ușa a aterizat în fața mea, pe trotuar, din rama lată de metal, vopsită în albastru, cioburile plouau cu zgomot pe asfalt, iar la capătul zăvorului ruginit am văzut lacătul tot ferecat. Știam că ar fi trebuit s-o iau din loc, mi-am adus aminte cât mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
piciorul paradit, în nici un caz n-aș fi ajuns înapoi până la pauză, așa c-am inspirat adânc și am început să alerg spre dubă, gândindu-mă, între timp, că poate nu e una și aceeași, ci o alta, staționând lângă trotuar din întâmplare și nu special pentru mine, simțeam cum se agită berea în sticle, de departe, în geamul de oglindă al ușii din spate, mă vedeam alergând, în maiou alb și șort negru, oglinda mă arăta deformat, strâmb, când prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
-o cum pornește, a și ajuns lângă mine, claxonând din nou, dar nici atunci nu m-am oprit, fugind numai de-al dracu’ mai departe, ei, și atunci duba m-a depășit și s-a oprit, cu o roată pe trotuar, știam că s-a zis cu mine, că m-au prins, dacă până acum, dintr-un motiv sau altul, au mai amânat, acum gata, mă încolțiseră de tot, or să mă umfle și pe mine, m-am uitat în spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
încetinească măcar, conducea mai departe, am traversat fâșia de pădure, ajungând sus, pe platforma de la poalele dealului, unde se țineau serbările la iarbă verde, cu mici și bere, după defilările de 1 Mai, bunicul a ieșit de pe carosabil, a traversat trotuarul, ocolind băncile de pe margine, a trecut și de locul aterizare pentru elicoptere, duba se scutura atât de tare încât sticlele de bere de la picioare au început să zdrăngăne, iar eu a trebuit să mă agăț de marginea scaunului, bunicul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
dea vestea cea rea și să mă învoiască pentru ziua aia, i-am spus, deci, să se liniștească și să nu mai plângă, viața merge înainte. Când am ajuns pe strada cu cimitirul, am văzut că pe ambele părți ale trotuarului erau parcate mașini, poarta din fier forjat negru era larg deschisă, înăuntru, în jurul tarabei cu flori și a capelei, era foarte multă lume, toți aveau buchete de flori, buchete de flori și coroane cu panglici tricolore și negre și roșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ea spre capelă și zicându-mi să ne grăbim, să nu pierdem începutul ceremoniei, eu mi-am întors capul, să mă uit în spate, pentru că-mi era frică să nu vină bătrâna după noi, însă ea a rămas locului, pe trotuarul aleii principale, aranjându-și pălăria, ei, și atunci am întrebat-o pe mama că ce-a fost asta, iar ea mi-a spus că nimic, a fost numai tanti Ivon, o babă nebună, pe vremuri cea mai bună prietenă a bunicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
un păr blond și ciufulit familiar... Stai aici, tocmai îi spune posesoarea celor de mai sus taximetristului. În maxim cinci minute sunt înapoi. — Freya ? Spun uluită. Aceasta se răsucește pe călcâie și face ochii mari. — Samantha ! Ce faci aici pe trotuar ? — Ce faci tu aici ? o întreb la rândul meu. Credeam că pleci în India. Păi asta și fac ! Mă întâlnesc cu Lord la aeroport în... Se uită la ceas. Zece minute. Face o față vinovată, și m-apucă involuntar râsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
căutăturile ciudate care mi se aruncă. Îmi bubuie capul și habar n-am unde mă duc. Dar pur și simplu nu mă pot opri. Mi se pare că merg de ore întregi, amețită și cu picioarele pășind la întâmplare pe trotuar. Soarele arde, trotuarul e plin de praf și după o vreme începe să-mi zvâcnească capul. La un moment dat, mobilul începe să vibreze din nou, însă îl ignor. În cele din urmă, încep să mă doară picioarele, încetinesc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mi se aruncă. Îmi bubuie capul și habar n-am unde mă duc. Dar pur și simplu nu mă pot opri. Mi se pare că merg de ore întregi, amețită și cu picioarele pășind la întâmplare pe trotuar. Soarele arde, trotuarul e plin de praf și după o vreme începe să-mi zvâcnească capul. La un moment dat, mobilul începe să vibreze din nou, însă îl ignor. În cele din urmă, încep să mă doară picioarele, încetinesc și mă opresc. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
OK. Poți să mergi mai încet. Pornește pe stradă și eu mă iau după el, încercând să pășesc la fel de relaxată ca el. Dar nu sunt obișnuită cu un ritm atât de lejer. Sunt obișnuită să merg cu pași mari pe trotuare aglomerate, croindu-mi loc cu cotul și împingând. — Ești din satul ăsta ? îl întreb, încercând să merg mai agale. — Îhâm. O cotește spre stânga, pe o uliță pietruită. M-am întors când s-a îmbolnăvit tata. După care a murit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Ce-ar fi să Încerci... să mănînci azi la prînz În altă parte ? Într-un loc total diferit. Și poate că acolo vei Întîlni pe cineva. — Zici tu ? Mă privește. OK, am să Încerc. Oftează adînc și pornim iar pe trotuar. — Singurul lucru bun În weekendul ăsta, adaugă În clipa În care ajungem la colț, e că mi-am terminat bluza. Ce părere ai ? Își scoate mîndră jacheta și se Învîrte, iar eu mă uit la ea preț de cîteva clipe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
gînduri, o zbughesc spre ușile de sticlă, le deschid și ies În fugă din clădire. Cobor În viteză scările, fug cam o sută de metri pe stradă și mă opresc, gîfÎind. Lucrurile nu merg bine deloc. Rămîn cîteva clipe pe trotuar, În lumina soarelui de dimineață, Încercînd să estimez cam cît o să mai rămînă În hol, după care mă apropii cu prudență de ușile de sticlă. Schimb tactica. Am să mă Îndrept cu așa viteză spre birou, că n-o să apuce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
extrem de atenți și de drăguți cu mine. Ies În grabă din restaurant și descopăr că afară a Început să plouă. Și n-am umbrelă. Ei, asta e, nu contează. Plec oricum. Pornesc cu pași mari pe stradă, alunecînd ușor pe trotuarul ud, cu lacrimile amestecîndu-mi-se cu picăturile de ploaie. Habar n-am unde mă aflu. Nu știu nici unde e cea mai apropiată stație de metrou, sau unde... Ia stai așa. Uite o stație de autobuz. Mă uit să văd ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
larg. Încerc doar să-mi amintesc exact unde... Mă uit În susul și În josul străzii, Încercînd să nu mă panichez. Care din ele o fi fost ? Ce să fac, să sun la toate soneriile de pe strada asta ? Fac cîțiva pași pe trotuar, Încercînd din răsputeri să-mi aduc aminte. Și atunci zăresc, dincolo de o arcadă, o alee aproape identică cu asta. Simt că mă pălește spaima. Oare măcar aleea e cea bună ? Mă avînt spre cealaltă alee și mă uit bine la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Antonio. Nici măcar nu mă pot uita la Jack. L-am tîrÎt tot drumul ăsta din porcăria aia de Clapham pentru asta. Trebuie să salvez cumva situația. Și asta cît mai repede. — O să mergem la un pub, spun imediat ce ajungem pe trotuar. Vreau să spun, ce-i rău În a sta la un pub, cu o băutură bună În față ? Sună bine, spune Jack blînd și mă urmează pe stradă, spre un local pe frontispiciul căruia scrie The Nag’s Head, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
e Închis peste tot, În afară de cîteva fast-fooduri și o firmă de taximetre. Păi... eu zic să luăm repede un taxi și să ne Întoarcem În oraș ! spun, cu un pic prea mare Însuflețire. Nu ne ia mult. Pornesc spre marginea trotuarului și ridic o mînă să fac semn unui taxi. După trei minute Încă nu a trecut nici măcar o mașină. Și nici vreun alt vehicul. — E o zonă destul de liniștită, remarcă Jack Într-un final. — Păi, e normal, e un cartier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Împing disperată ușile grele de sticlă, În timp ce bodyguardul Dave se ridică repede În picioare, cu ochii țintă la sînii mei. — Mie mi se par În regulă, scumpo, spune Încurajator. Reușesc În fine să deschid ușa și pornesc În fugă pe trotuar, fără să mă uit nici În dreapta, nici În stînga. În cele din urmă mă opresc, mă prăbușesc pe o bancă și-mi Îngrop capul În mîini. Întregul trup Îmi pulsează de șoc. Abia dacă Îmi mai pot forma un gînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
atît. Micile tale secrete idioate ! Voiam doar să te cunosc mai bine... așa cum mă cunoști tu pe mine. Dar el nu se Întoarce să mă privească. Portiera grea se Închide cu zgomot și mașina demarează. Iar eu rămîn singură pe trotuar. DOUĂZECI ȘI ȘASE O clipă, nu mă pot mișca. Rămîn acolo Împietrită, cu fața bătută de vînt, cu privirea spre capătul străzii, unde a dispărut mașina lui Jack. Încă Îi mai aud glasul În minte. Încă Îi mai văd chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
de pe strada lui Ravelstein, la vreo cincizeci de metri de poarta lui gotică din fier forjat și de portarul lui În uniformă. Noi nu aveam portar. Cu ce mă puteam lăuda eu erau vreo cincizeci de ani de plimbări pe trotuarele acelea bătute de soare, pe lângă casele ocupate cândva de prieteni. Aici, de pildă, unde locuia acum un teolog japonez, locuise În urmă cu patruzeci de ani o domnișoară Abercrombie. Era o pictoriță care se măritase cu un simpatic hoț hippy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
lase să‑ți iei soarta În mâna ta. Și‑l necăjea foarte tare dacă prietenii lui Îi ascundeau ceva - mai ales cei pe care‑i vedea zilnic. Ambulanța care‑l transporta pe Ravelstein de la spital a tras, Încet, la bordura trotuarului, iar Rosamund și cu mine ne‑am ridicat. Am Închis cartea pe care o citeam, scrisorile adresate de Keynes mamei lui În legătură cu Însărcinările care‑i reveneau În calitate de Împuternicit al ministrului de Finanțe din Anglia la Consiliul Economic Suprem. Brancarda pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
până s‑o văd. Pe urmă, după ce am Învățat să merg - În bucătărie - am fost trimis În stradă ca să inspectez realitatea mai Îndeaproape. Una dintre primele impresii puternice a fost imprimată de uriașii stâlpi electrici sau de telegraf care mărgineau trotuarul. Aveau culoarea blănii de castor, erau netezi și putrezi. Pe grinzile transversale sau pe multiplele lor brațe purtau o droaie de sârme sau cabluri, Într‑o nesfârșită Încâlcitură de relee care se lăsau În jos și se Înălțau, iar cădeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
cabluri, Într‑o nesfârșită Încâlcitură de relee care se lăsau În jos și se Înălțau, iar cădeau, iar se Înălțau. Pe portativele sârmelor fixe poposeau vrăbiile, care ba Își luau zborul, ba se Întorceau să se odihnească. De‑a lungul trotuarelor, tencuiala coșcovită lăsa la vedere, În lumina asfințitului, roșul originar al cărămizilor. Rareori trecea câte un automobil În zilele acelea. Ce vedeai erau trăsuri, camioane cu gheață, camioane cu bere și cai uriași care le trăgeau. Deosebeam oamenii după fețele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
când a murit, beat pulbere. ─ Ce zi urâtă! oftează. Dar n-a fost urâtă de la început. Nu, la început... Soarele a strălucit, au picurat streșinile, oamenii au răzuit gheața de pe crucea din curtea mitropoliei, sloiurile s-au topit la marginea trotuarelor, abia după amiază s-a încruntat, acum ce-i de făcut? Să-mi treacă, mai repede odată! Să-mi treacă! Și de ce atâta grabă? Mă doare. Altfel de cum îi doare pe toți? Altfel, pentru că durerea e altfel pentru fiecare, durerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
frig. Chiar dacă un felinar de neon nu poate da pic de căldură, ei se apropie totuși de el mânați de un străvechi instinct. Gerul se întețește. Așa e întotdeauna în zori de zi, în stația de autobuz. Oamenii tropăie pe trotuarul înghețat, își suflă în pumni, unii se adăpostesc de crivățul subțirel ce despică osul în refugiul de metal și sticlă ridicat în mijlocul zăpezilor. Într-un colț s-a încolăcit un câine, din cei cu blana albă, mițoasă, de berbece. Câinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]