9,257 matches
-
se apropiase de fereastră, stătea cu spatele întors spre George. — Dumnezeule mare! — Ce e? George se ridică și se apropie de ea. Apăruseră oameni în grădină. Alex avusese toată viața aceeași priveliște a grădinii: mesteacănul elegiac, fagul arămiu, bradul cu trunchi roșiatic, pe care lumina soarelui se avânta până în vârf, salcâmul, des și mlădios, iar jos, sub fereastră, pajiștea perfectă, tunsă neted de grădinar și, în ultima vreme (pentru că grădinarul îmbătrânise), de ea însăși. Privise la această grădină când fusese copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să-l analizeze mai târziu, nu-l împiedicase să privească prezența fetei ca un iritant element străin de clan. Dincolo de asta, începea demența. În acea dimineață își contemplase trupul, își privise mâinile și picioarele și cât putea să vadă din trunchi, și simțise cum controlul său asupra propriei sale făpturi se clatină. Cine era târâtoarea asta lividă? Își privise fața în oglindă și avusese impresia că își pierde mințile, că ar fi în stare să se repeadă în stradă, scheunând și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pentru severitatea cu care îi trata pe copiii McCaffrey (marele George și micul Brian) ori de câte ori îi încălcau terenul. Și George descoperise o cale de intrare în mare (secret pe care nu-l dezvăluise niciodată fraților săi): cobora pe ramurile și trunchiul unui copac bătrân, până la o gaură dintr-o anumită stâncă, în care se putea strecura, ținându-se cu mâna de o creangă, și din care, sărind pe câteva „trepte“ naturale, ajungea direct la apă. Se dezbrăcă pe creasta stâncii, (din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
În funcție de aceste analize se vor cristaliza două matrici comportamentale distincte: în momentul în care elaborăm un material informativ și în momentul derulării unei conferințe de presă. Materialul informativ va fi realizat astfel încît conținutul său să marșeze mai mult pe trunchiul comun de elemente al oamenilor de presă și mai puțin pe specificul fiecăruia, în timp ce la conferința de presă, în dialogul permanent cu oamenii din mass-media, răspunsul la o întrebare venită de la un anumit om de presă va trebui dat în
by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Science/1035_a_2543]
-
la sentimentele de devoțiune pe care le putea trezi în credincioși. O denaturare de acest fel apare de altfel și în Quintus Horatius Flaccus când, în Sermones (1.8,1-3), personifică o bucată de lemn care spune: Odată eram un trunchi de ficus care nu folosea la nimic, când tâmplarul, neștiind dacă să facă un scăunel sau Priapus a hotărât ca eu să fiu un zeu. De atunci sunt un zeu. Deși acest text a fost scris la câteva secole după
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
femeie. E ca un fel de păpușă mai mare, veni dintr-o parte vocea încurajatoare a doamnei Ivona, cu o undă de ironie peste bunăvoință. Bunăvoință sau ironie? Dar nu era ca o păpușă. Nu existau articulații între picioare și trunchi și nici între brațe și umeri. Și nici n-aveai cum să te joci cu ceva atât de mare. Manechinele trebuie că aveau cu totul și cu totul altă destinație. Dar care? Cele două femei se distrau șușotind la câțiva
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cutie de creioane colorate. Pe capac, un băiat blond purtând o vestă roșie și un papion pepit desena așezat la piciorul unei sălcii pletoase. Între genunchi ținea cartonul pe care desena, iar în mâna stângă un mănunchi de creioane. Lângă trunchiul gros și aplecat al sălciei stătea o broască verde, albă pe burtă. Băiatul privea drept înainte, undeva peste întinderea lacului, din care se vedea doar o fâșie îngustă de apă ajungându-i, albastră, chiar până la picioare. Lucian ridică încet capacul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
netedă și de plină de mândrie. Dogaru însă nu se uita la el. Nu se uita la nimeni. Umbla prin curtea școlii, printre băieți, fără să se atingă de nimeni, cu privirea ațintită în pământ, încruntat, cu coatele depărtate de trunchi, oho!, depărtate bine, ca și cum n-ar mai fi avut loc de atâția mușchi, și cu pumnii strânși: Cu cine să se bată? Cu cine să se bată? Vine de la Tecuci, le șoptea băieților Marcel Voinea, confidențial. Cătălin nu pricepea dacă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Sau la closetul public dacă ai nevoie de public! Abia atunci Dogaru se hotărî să sară de pe pervaz. Cum te cheamă? Domnul Ionescu îl fixa cu privirea, așteptând. Dogaru se uita în pământ, cu pumnii strânși și coatele depărtate de trunchi, ca și cum ar fi fost gata oricând să se încaiere cu oricine. Nu-și recunoștea nicio vină! N-avea niciun regret! Puteai s-aștepți mult și bine un răspuns de la el. Mai mulți băieți îi spuseră numele, dar nimeni nu era
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Din locul pe unde trecuse directoarea Bruda până la celălalt capăt al gardului, colț cu strada Judecătoriei, mai făceai pe puțin o sută de metri. În curtea școlii, la stradă, nu era niciun teren de joc. Peri și gutui tineri, cu trunchiul încă destul de subțire, brăzdau cu negru o întindere de zăpadă albă strălucind în soare. Horia Victor găsi și pe bucata aceea de drum în ce să mai arunce cu sârg câte un bulgăre de zăpadă: dacă nu după vrăbii, măcar
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
destul de subțire, brăzdau cu negru o întindere de zăpadă albă strălucind în soare. Horia Victor găsi și pe bucata aceea de drum în ce să mai arunce cu sârg câte un bulgăre de zăpadă: dacă nu după vrăbii, măcar în trunchiuri de castan, la țintă. Dar abia în locul unde începea strada Judecătoriei găsi ținta adevărată. O necunoscută. Era o femeie încă tânără, zveltă, bine îmbrăcată, care tocmai dăduse colțul și abia apucase să facă vreo câțiva pași pe strada Judecătoriei. Daniel
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
nasul tău, muiere scârbavnică! Așa că de-acolo trebuie c-ai traversat și ai luat-o pe strada Lascăr Catargiu. Și-apoi pe strada Griviței! Fiindcă abia acolo dai de case amărâte, unde stau ăia de teapa ta! Acolo, tupilat pe după trunchiul cu coajă netedă al unui platan, cu tot gerul nopții, puteai să pândești până la lumina zorilor. Și toată noaptea următoare! Și toate nopțile ce aveau să vină! Oricât era nevoie! Fiindcă mai importantă decât orice era liniștea sufletului! În cele
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ia în lungul străzii. N-aude fluierăturile scurte pe care, în urma sa, le schimbă între ei, conspirativ, Chițu și cu ai lui, care se furișează cu o agilitate ieșită din comun în urmărirea domnului Panciu tupilându-se când după un trunchi de castan, când după altul, străbătând în mare viteză spațiile deschise de pe trotuarul larg. Precauții inutile, căci profesorul pășește grăbit și obosit fără să se uite nici în dreapta, nici în stânga. De după un trunchi Mazilu face către Chițu un gest întrebător
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
domnului Panciu tupilându-se când după un trunchi de castan, când după altul, străbătând în mare viteză spațiile deschise de pe trotuarul larg. Precauții inutile, căci profesorul pășește grăbit și obosit fără să se uite nici în dreapta, nici în stânga. De după un trunchi Mazilu face către Chițu un gest întrebător și ridică din sprâncene a mirare. Cu alte cuvinte: unde se duce? Chițu rânjește de după alt trunchi și îi răspunde tot printr-un gest că: sigur se duce să ia ceva la bord
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
căci profesorul pășește grăbit și obosit fără să se uite nici în dreapta, nici în stânga. De după un trunchi Mazilu face către Chițu un gest întrebător și ridică din sprâncene a mirare. Cu alte cuvinte: unde se duce? Chițu rânjește de după alt trunchi și îi răspunde tot printr-un gest că: sigur se duce să ia ceva la bord. Domnul Panciu își cară ca întotdeauna după el servieta mare și ponosită. Nimeni n-a priceput vreodată la ce-i trebuie o servietă atât
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
trebuie servietă fiindcă nimeni nu l-a văzut vreodată scoțând din ea vreun manual, vreun carnet sau măcar vreo foaie de hârtie. Domnul Panciu n-are nevoie de însemnări. La fiecare lecție el improvizează... Băieții continuă să se furișeze pe după trunchiuri de copac stârnind protestele trecătorilor peste care se întâmplă să dea în goana lor nebunească în zig-zag. Și acum? întreabă tot prin gesturi Curelaru. Ne ținem după el! îi răspunde Chițu printr-un gest hotărât. Nu-l slăbim din ochi
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de care nu cu mult timp în urmă nu-și putuse dezlipi ochii minute în șir, dacă nu ore, într-un album despre Quattrocento-ul italian. Și chiar și fundalul tabloului o margine de pădurice, și cerul albastru străvăzându-se printre trunchiuri, și ramurile copacilor pictate frunzuliță cu frunzuliță se asemăna cu decorul pe care îl avea acum în fața ochilor, înaintea căruia dansa Geta... Era deja beznă afară fiindcă piesa fusese lungă și spectatorii ieșeau prin holul luminat à giorno într-o
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
tunel ieșeau din nou în soare. Nu-i casă, e un fel de îngrăditură. De afară nu se vede nimic. Neti își roti privirea peste zidul de crengi pe care Dragoș le așezase de jur-împrejur umplând golurile dintre tufe și trunchiuri de copac. Un fel de luminiș, aprecie ea. O poieniță. Nu-i chiar poieniță... Dar cum să-i explice că era un fel de poartă către lumea de dincolo, unde plecase astă-toamnă tatăl ei? Atât doar că încă nu găsise
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
s-o lăsăm mai bine pe altă dată. Altă dată când? Mai aveți timp de așteptat? Ștergătoarele încetaseră să scrâșnească poticnindu-se pe sticla acoperită de promoroacă, ci măturau de pe parbriz picuri rari de ploaie. Defilau de-a lungul străzii trunchiurile zgrunțuroase și ude ale salcâmilor. Cobora din mașină și străbătea scuarul scăldat în soare. Fusese o mare, mare greșeală că niciodată nu sărise șotronul împreună cu fetele. O greșeală de neiertat. Fustițele li se umflau de aer în timp ce săreau dintr-un
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
fustițe, pentru o scurtă clipă, licăreau alb chiloții. Cum, Delia crescuse și ea? Dar, Dumnezeule, avea chiar câțiva ani mai mult decât el, aproape zece! Cum s-o recunoască după atâta amar de vreme? Dragoș se rezema cu umărul de trunchiul unui pom. Neti venea drept spre el pășind de pe pământul bătătorit și încălzit de soare al aleii în iarba umedă și rece pe care Dragoș o tăvălise cu picioarele. O poieniță? apreciase ea. Fie și poieniță. Dar niciodată nu reușise
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ca o forță similară naturii, erou, trebuie să țină seama de părțile corpului uman care intră în joc: corpul; capul (părul, fruntea și partea posterioară); fața (frunte, sprâncene, pleoape, ochi, pupile, buze, bărbie, nas, nări, gură, dinți, molari, canini, urechi); trunchi (gât, piept, spate, burtă); membre (mâini, picioare, brațe, talpă, călcâi, degete). Față de toate animalele cu mamele, omul se deosebește prin multe elemente: corp drept, cap cu păr, cu gene, păr la pubis, mamele pectorale la bărbați mici și la femei
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
La început de timp / îndemnându-ne către piscul de jertfă / înfloream... Imaginarul poetic e, prin urmare, alcătuit din elemente mitice, fiind Tărâm de vis: splendoare și beție la margine de timp, populat de fecioare fremătând și copaci cu ale căror trunchiuri se unesc acestea, de șerpi îndrăzneți, într-un spațiu în care perechea care traversează cartea se propune drept doi stâlpi de piatră printre care treceau îndrăgostiții către moarte, fiindcă Eros și Thanatos cutreieră, aproape îngemănați acest univers erotomorf, unde cei
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
laitmotive: lucire de secundă, tăcerea clipei, buza clipei etc., prin care sentimentul acut și, totodată, dureros, al trecerii timpului nu poate fi eludat: Din viața noastră, muza mea de-o zi, / Rămân doar cu un fulg ce se așază / Pe trunchi uscat ce nu va mai rodi... Mai mult, timpul e un sculptor care Cioplește-n piele dungă lângă dungă, iar certitudinea acțiunii de eroziune pe care o desfășoară acesta face de prisos orice tentativă de contracarare a ei și, atunci
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
gândul înapoi la satul natal, ale cărui zvonuri numai el, poetul, le aude, după cum tot el le poate recepta pe cele străvechi, ale copitelor cailor călăriți de vizigoți, străbătând Caucalandra, și pe care eul liric îi urmărește, închis într-un trunchi de arin, cu sufletul rătăcind spre Danubius. Aspirații frânte, renunțări născute din teama anticipativă de neîmplinire (steaua - sic! - care-o caut poate nu e), frunze căzând peste sate, odată cu timpul, zăpada coborând peste același spațiu obsedant, satul, gânduri care, și
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
-o și vorbindu- i. Apoi pe alta, pe alta și încă pe alta, fără să bănuiască măcar că gestul lui de tandrețe însemna o mare descoperire. Abia în anul următor, când același copil, admirând lianele de vanilie, care se cățărau pe trunchiul unui tânăr palmier, a băgat de seamă că în locul unor flori, căzute prin iarbă, ieșiseră niște micuțe gogoloaie, ușor prelungite. La început, nu și-a dat deloc seama despre ce putea fi vorba. Pe măsura trecerii timpului, însă, micul sclav
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92343]