8,927 matches
-
și ochii ațintiți pe urma zgomotului. Și-i șoptește repezit ucenicului: " Apele! sunt apele care vuiesc!" Ascultă din nou și adaugă mai potolit: " Cînd s-o lumina, mergem la ele să le vedem." Așa că nu-i rămâne alta de făcut ucenicului ascultător decât să vizeze cu ochii deschiși în beznă, așa cum știe el s-o facă, până la ivirea zorilor. Precum a spus Vrăjitorul. *** Pentru că nu e încă un om împlinit i se spune "Omulețul". Dar știe că îi va fi urmaș
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
sunt foarte aproape una de alta. E un fel de cumpănă între ele, un mal înalt, din care izvoarele Apei care Curge mușcă mereu, apropiindu-se pe nesimțite de Apa Mare care Dă Nori. Este ceea ce Vrăjitorul i-a explicat Ucenicului. Ceea ce și el aflase de la moșii și strămoșii lui. Și așa, din om în om, pricepuseră cum cele două ape se apropie puțin câte puțin, ghicind astfel că va veni și o zi când ele se vor uni, cumva. Zi
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
în om, pricepuseră cum cele două ape se apropie puțin câte puțin, ghicind astfel că va veni și o zi când ele se vor uni, cumva. Zi a cărei apropiere o pândeau și o temeau acum și Vrăjitorul și Omulețul, ucenicul lui, așa cum le fusese rânduit. La toate astea se gândea și le visa cu ochii deschiși, așa cum îi era obiceiul. Se afla într-o astfel de zi de pândă, cuibărit la soare, cu fața către miazăzi, pe o piatră lată
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
Curge să se apropie de coada Apei care Dă Nori. Întors la peștera tribului, cu gura ei pe peretele de stâncă de deasupra Apei Mari, i-a povestit Vrăjitorului, cu vorbe multe, ceea ce văzuse. Înțelegând acesta că i se dezvăluise Ucenicului ceea ce el așteptase și pândise toată viața, a socotit că a venit vremea să-l facă cunoscut tribului ca urmaș al său. Seara, când toți cei de pe afară s-au întors la adăpost, după ce au închis, după obicei, gura peșterii
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
rășină de brad, sub chipurile zugrăvite cu roșu, însemnînd viață, ale cerbului din pădure, ale păsării de pe cer și ale peștelui din apă, alături de desenul palmei lui, ca semn al puterii ce avea, a furat pe peretele afumat marginile palmei Ucenicului său cel vrednic, și isteț, cu degetele rășchirate. Marginile au fost însemnate cu negru de fum, răzuit de pe pereți, iar mijlocul a fost umplut cu ocrul, din cel mai greu de aflat. Și așa l-a legat de șirul Moșilor
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
fost umplut cu ocrul, din cel mai greu de aflat. Și așa l-a legat de șirul Moșilor ce urmăriseră, viață după viață, mersul încet dar negreșit al contopirii Apelor. *** După o noapte de nesomn și așteptare, Moșul Vrăjitor și ucenicul lui se află acum în drum spre coada Apei Mari, urmați de mai toți bărbații tribului. E o primăvară timpurie, cu un vânt călduț dinspre Soare-Apune care a împins și a adunat ghețurile de pe fața Apei Mari către coada ei
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
se ridica să-i învăluie un nor de picături de apă, ce făceau curcubee cu soarele, acum înălțat, să lumineze și să privească și el la înfricoșătoarea îmbulzeală de ape și ghețuri, de mugete și bubuituri. Moșul se apleacă către ucenicul de lângă el să-i strige, cu glasul întinerit, de altă dată: " Așteptarea s-a împlinit! Ca un șarpe flămând, Apa care Curge înghite acum ca pe o broască umflată Apa Mare care Dă Nori. Și o duce încolo, către Soare-Răsare
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
G. (pseudonim al lui George Antonescu; 18.X.1898, Toporăști, j. Vaslui - 2.III.1973, București), poet. S-a născut într-o familie de țărani cu nouă copii. După ce urmează cinci clase în satul natal, intră ucenic la „Cooperativa” din Pungești. În 1912, la București, se angajează tot ucenic, mai întâi la o fierărie, apoi la Institutul „Pasteur”, la o spălătorie sau este servitor, recomandat de Constantin Banu, la Liceul „Principele Carol”, unde îl cunoaște pe Mihail
TALAZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290037_a_291366]
-
1898, Toporăști, j. Vaslui - 2.III.1973, București), poet. S-a născut într-o familie de țărani cu nouă copii. După ce urmează cinci clase în satul natal, intră ucenic la „Cooperativa” din Pungești. În 1912, la București, se angajează tot ucenic, mai întâi la o fierărie, apoi la Institutul „Pasteur”, la o spălătorie sau este servitor, recomandat de Constantin Banu, la Liceul „Principele Carol”, unde îl cunoaște pe Mihail Dragomirescu. După ce îi citește încercările poetice, criticul îl invită să locuiască la
TALAZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290037_a_291366]
-
școli profesionale, ale ghildelor negustorești și ale breslelor meșteșugărești etc. Acestea din urmă au abandonat „caracterul informativ-livresc” al școlilor monastice și ecleziastice, renunțând chiar la septem artes liberales. Curricula vocaționale au adoptat cu prioritate discipline practice menite să formeze abilitățile ucenicului, calfei și meseriașului, renunțând total la discipline informative și livrești. Marile universități de dincolo de Atlantic s-au născut - cele mai multe - nu din școli episcopale, ca în Europa, ci din aceste școli vocaționale care produceau meseriași competenți, semianalfabeți, care disprețuiau idealuri educaționale
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
să mă poarte mai departe în școli. Din această cauză am avut multe de îndurat: după școala primară a trebuit să rămân acasă, să păzesc vacile altora ca să le scutesc de plată pe ale părinților. Între timp am intrat ca ucenic în sat la un cojocar (la Niță Bidilică), dar acesta mă punea la alte treburi decât la meserie și am fost scos de acolo. Tot între timp, tata fiind un om aspru, am fost nevoit să fug de acasă și
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
în studiile lor despre perioada comunistă dosarul de personal ca sursă de informație, ca document social. În A.d.p. succesive ale lui I.C. elementul muncă este constant subliniat: de mic copil „am păzit vitele altora”, la 11 ani „am intrat ucenic la un cojocar în sat”, la 15 ani eram „servitor la o prăvălie” în Pitești, la 16 ani păzea vacile ca „slugă la o cucoană” din Nicorești. Ca să-și facă studiile, I.C. a fost copil de trupă la Roman, sergent
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
5. XI. 1951, Costeștii din Vale, j. Dâmbovița), prozator. Este fiul natural al Ilincăi Sotir Dumitru, țărancă, și al unui brutar, grec macedonean de origine, Constantin Vissarion. Urmează cinci clase în comuna natală (1886-1891), apoi, dat în familia bunicului, e ucenic la un cizmar din Titu (1892-1895), de unde fuge, devenind agent veterinar, copist la tribunal, notar (1901), agent fiscal, agent sanitar, fondator de cooperative rurale. Dintr-o singură căsătorie a avut zece copii, cărora le-a dat cele mai năstrușnice nume
VISSARION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290588_a_291917]
-
liceu la Sighișoara și se înscrie la Academia de Arte Frumoase din Cluj, secția artistică, unde este elevul sculptorului Romulus Ladea, dar în 1932 este eliminat din cauza neachitării taxelor de școlarizare. Funcționează ca profesor suplinitor de desen la Școala de Ucenici din Cluj (1936), tâmplar la Fabrica de Mobile din Târgu Mureș (1937), profesor de arte decorative la Academia de Arte Frumoase din Timișoara (1938-1939), inspector al muzeelor (1942) și subinspector general al artelor pentru Transilvania (1943-1946), redactor-șef la „Arta
VLASIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290610_a_291939]
-
POP, Vasile (14.VI.1875, Domnești, j. Vrancea - 6.III.1931, București), publicist și prozator. Este fiul Ecaterinei (n. Rareș) și al lui Ion Pop, țărani. Înainte de a absolvi școala primară, intră ucenic la un dentist, apoi la un armurier, după care lucrează câțiva ani într-o fabrică din București, specializându-se ca lucrător mecanic. Animat de idei socialiste, debutează cu un articol în ziarul „Munca” al lui C. Mille (1893), apoi continuă
POP-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288894_a_290223]
-
a impus însă în istoria literaturii române este nuvelistica. Format în spiritul prozei realiste a lui Ioan Slavici, el nu era totuși străin de principiile realismului european. În copilărie cunoscuse îndeaproape mediul cojocarilor bănățeni, viața maiștrilor, a calfelor și a ucenicilor, personaje care îi vor popula proza. Cea dintâi nuvelă apărută în presă se intitulează Din lume (1890), ultima - După un an de jale (1893), iar în acest interval apar Un sfârșit jalnic (1891), De la târg, În lume (1893). Unele nuvele
POPOVICI-BANAŢEANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288969_a_290298]
-
lirică, mereu aspirând să cuprindă atât frumusețea „terestră” (perfecțiunea ritmului, a cadenței și imaginilor), cât și frumusețea „celestă” (plenitudinea unei semnificații multiple: personală, simbolică, religioasă). Tensiunea versurilor, uneori blândă, melancolică, alteori încrâncenată, cu accente patetice, dublează fertil răbdarea și încrederea „ucenicului” în „steaua” destinului său: „Prin pulberea lumii, copil, cu părul plin/ De viespi mari de aur și fluturi de noapte/ Cât ai mers stârnind praf alb cu tălpile/ Până la steaua în care te-ai aprins.// Din vale urca un fum
POPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288922_a_290251]
-
magilor, Cluj-Napoca, 1996; Italia subiectivă, pref. Marian Papahagi, Iași, 1997; Pisicile din Torcello, București, 1997; Fără vârstă, pref. Dan Cristea, București, 1998; Poezii, București, 1998; Umbria, pref. Ștefan Borbély, București, 2000; Revelații despre poezie, Cluj-Napoca, 2001; Drumul strâmt, Cluj-Napoca, 2001; Ucenicul ascultător, postfață Dan Cristea, București, 2002. Traduceri: Eugenio Corti, Calul roșu, Cluj-Napoca, 1999 (în colaborare cu Ion Pătrașcu); Luigi Giussani, Sensul religios, Cluj-Napoca, 2000 (în colaborare cu Victoria Câmpan); Alessandro Baricco, Ocean Mare, postfața trad., Iași, 2003, Mătase, postfața trad
POPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288922_a_290251]
-
vis e să ajungă aviator. După ce învinge numeroase greutăți, izbutește să facă primul zbor, dar se prăbușește și, ca urmare, trăiește drama de a nu fi înțeles și acceptat de niște oficialități obtuze. Mai puțin realizat este romanul Maistorașul Aurel, ucenicul lui Dumnezeu (I-III, 1939), o biografie romanțată a lui Aurel Vlaicu. Prozatorul s-a remarcat și prin câteva schițe și nuvele suculente, predominant umoristice, grupate în volumele Povestiri cu prunci și cu moșnegi (1936), Ghicește-mi în cafea (1938
POPA-15. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288917_a_290246]
-
București, 1936; Sfârlează cu fofează, București 1936; Plata birului. Deșteapta pământului. Cățelul sau așa ceva..., cu desenele Lenei Constante și ale autorului, București, 1937; Ghicește-mi în cafea, București, 1938; Mironosițele, București, 1938; Take, Ianke și Cadâr, București, 1938; Maistorașul Aurel, ucenicul lui Dumnezeu, I-III, București, 1939; Bătaia, București, 1942; Cantonament buclucaș, București, 1942; Cântecele mele, București, 1946; Piese într-un act, îngr. și pref. Beatrice Moscu, București, 1958;Teatru, îngr. Ștefan Cristea, pref. Sanda Radian, București, 1958; Velerim și Veler
POPA-15. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288917_a_290246]
-
Chișinău, 1989; 101 poeme haiku - 101 poèmes haiku - 101 Haiku Poems, ed. trilingvă, tr. Constantin Frosin, Virginia Cazacu, București, 1994; Dialoguri de sânge, București, 1995; Necropole pentru suflet, București, 1996; Altarul muzelor, București, 1997; La casa cu nebuni, București, 1997; Ucenic la Eminescu, București, 1997; Din gulagul românilor..., București, 1998; Eu sunt născut în Bucovina..., București, 1999; Codrii Cosminului, București, 1999; Poem nocturn sau Testamentul unui poet postmodernist, Timișoara, 2000; 111 poeme haiku, București, 2001; Dacă rusoaicele nu mai au de la
PREPELIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289010_a_290339]
-
că «meseria», «meșteșugul», sunt potrivnice artei. În cronicele mele de teatru, de pildă, am cerut adesea, gândind că numai astfel se va regenera arta actoricească la noi, ca directorii de teatru să încerce să-și recruteze interpreții principali nu dintre ucenicii care au făcut conservatoarele, cât mai ales atrăgând în lumina rampei dintre personalitățile care și în alte regiuni și-au dovedit capacitatea de creație.” Invitată să apară pe scenă fără studii de actorie, în virtutea inteligenței de a-și transpune „înflorirea
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
descrie catedrala Notre-Dame în noapte, consacră poeme „reginei Saba”, glorifică pe Aurel Vlaicu și eroii căzuți în primul război mondial. Dintre scrierile în proză, cea care a reținut atenția unor critici e nuvela Toader nebunul (1918), povestea unui copil alcoolic, ucenic al unui preot stăpânit de un bigotism rudimentar, care îi sporește degenerarea mintală până la un grad ce face necesară internarea în ospiciu. Scrierile dramatice sunt fie hibride „comedii istorice” (Striana, 1926), fie improvizații ocazionale sau alte compuneri inconsistente, precum Pierde
MOSOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288260_a_289589]
-
ani, pref. Ion Popescu-Sireteanu, Iași, 1984. Repere bibliografice: Hristu Cândroveanu, Fișă de istorie literară: G. Moroșanu, RL, 1969, 23; Haralambie Țugui, „Iarba stelelor”, IL, 1969, 6; Reviste progresiste românești interbelice, coordonator Marin Bucur, București, 1972, 345-351; Al. Voitin, Însemnările unui ucenic politic de odinioară, București, 1975, 20-21, 63-64; Lit. rom. cont., I, 504-505; Grațian Jucan, Câmpulung Moldovenesc. Pagini culturale, București, 1979, 43-45; Gheorghe Andrei, Ținutul Sânzienelor, București, 1984, 114-115; Cândroveanu, Lit. rom., 73-76; Satco-Pânzar, Dicționar, 153-154; Rachieru, Poeți Bucovina, 274-275; Dicț
MOROSANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288255_a_289584]
-
MUNTEANU, Francisc (9.IV.1924, Vețel, j. Hunedoara - 13.IV.1993, București), prozator. Este fiul Iuliei Munteanu (n. Gomboș), croitoreasă, și al lui Francisc Munteanu, funcționar. După câteva clase de liceu, își câștigă existența ca ucenic lăcătuș la Reșița (1939-1940), muncitor la o fabrică de ciocolată (1940), ajutor într-un atelier de firme la Budapesta (1940-1942), marinar pe Dunăre (1944). În război, va fi luat prizonier atât de trupele germane (septembrie-decembrie 1944), cât și de cele
MUNTEANU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288292_a_289621]