4,882 matches
-
Îndreaptă spre casă, venind de la muncă, și deodată Își dă seama că lumea Îl privește: vede că toți se uită la el și-și dau coate, vede că privirile lor curioase Îl cercetează cu interes, aude că-și șoptesc cu uimire, vede că trec pe lîngă el rîzÎnd, aude exclamațiile și jurămintele lor pline de uimire neîncrezătoare, de veselă mirare. CÎnd se Întîmplă așa ceva, simte că ar fi În stare să-i strîngă de gît. Auzindu-le ironiile și glumele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
vede că toți se uită la el și-și dau coate, vede că privirile lor curioase Îl cercetează cu interes, aude că-și șoptesc cu uimire, vede că trec pe lîngă el rîzÎnd, aude exclamațiile și jurămintele lor pline de uimire neîncrezătoare, de veselă mirare. CÎnd se Întîmplă așa ceva, simte că ar fi În stare să-i strîngă de gît. Auzindu-le ironiile și glumele și exclamațiile - jalnice resturi de umor răsuflat și stătut, aceleași pe tot globul, invariabile, care și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
CÎnd l-am văzut pe tipul ăla m-am gîndit... Ce-o mai fi și ăsta, mă rog?... O fi sosit circul În oraș sau altă comedie? (se Întoarce iarăși, arătînd spre clientul cel Înalt cu o expresie de sinceră uimire) Ia te uită la ăsta! (Încîntat de succesul repurtat, se Întoarce la grupul de prieteni care l-au privit zîmbind cu admirație și continuă să-i delecteze aruncînd spre clientul cel Înalt priviri uimite, dînd din cap cu un aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Încîlcit și substanță umană, Încît era imposibil să-i stabilești vîrsta. Aducea cu un obiect turtit și făcut una cu pămîntul de o ploaie puternică. Cel mai tînăr era un băiat de la țară, cu pielea fragedă și ochii plini de uimire - probabil că nu avea mai mult de șaisprezece ani. Dintre ceilalți trei, unul era un tînăr de vreo treizeci de ani, cu trăsături de copoi și aproape fără nici un dinte pe maxilarul de sus. Pășea ușor pe picioarele delicate, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Încheiase anii de viață pe șine. Acum era pensionar al companiei și nu mai muncea. Trecu Încet prin gară și ieși pe străzile orașului. Totul i se părea ciudat, ca și cum nu mai văzuse nicicînd orașul acesta. Pe măsură ce Înainta, sentimentul de uimire și nedumerire i se accentua. Oare acesta să fie orașul pe lîngă care trecuse de mii de ori? Oare acestea erau casele pe care le văzuse de atîtea ori de la fereastra Înaltă a cabinei sale? Totul i se părea necunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
fie orașul pe lîngă care trecuse de mii de ori? Oare acestea erau casele pe care le văzuse de atîtea ori de la fereastra Înaltă a cabinei sale? Totul i se părea necunoscut și straniu, ca un oraș de vis, iar uimirea din sufletul său creștea pe măsură ce Înainta. După un timp, casele Începură să se rărească spre periferia orașului, iar strada se pierdu Într-un drum de țară - drumul pe care locuia femeia. Iar mecanicul Înainta anevoie prin praf și prin căldură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
are dreptul să vîndă ce-i al lui. — Dreptul legal! spune Jim. Dreptul legal! Da! Dar eu nu mă refer la dreptul legal. Eu vorbesc despre dreptul moral. — Rămîn toți cu ochii țintă la Jim cu un aer de profundă uimire amestecată cu respect. Atunci el continuă. — Orice om are dreptul să-și cumpere un lucru și să-l vîndă și să aibă profit cinstit de pe urma banilor săi. SÎnt de acord. Dar are cineva dreptul, continuă el, dreptul moral, la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
așezară din nou. Urmă apoi o liniște totală. Viteza de desfășurare a acestei secvențe, din momentul în care cuvintele revelatoare fuseseră atât de vibrant rostite și până la această tăcere din final, îl lăsă pe singurul martor neutru afectiv, mut de uimire. Nu complet mut, bineânțeles. Sensul cuvintelor "Majestate Divină" încă provoca asociații de idei. Și mai rămânea faptul incredibil că engleza era vorbită și înțeleasă de toată lumea. Totuși, îi deveni acum cât se poate de clar că orice idee pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
Am impresia că aceasta este o navă de război. Trecură câteva momente până să primească o reacție la afirmația sa. Bărbatul își încetini iarăși mersul și, întorcându-și capul, îl fixă cu o privire în care părea că se citește uimirea. - Și ce impresii mai ai? zise el. Apoi adăugă: Ai gânduri ciudate. Gosseyn insistă: - Însăși existența unei nave atât de mari și faptul că adineauri ai pomenit despre prizonieri, dovedește că de unde ați venit - haide să numim locul vostru de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
nu e pe placul lor, ei încep să răcnească. Gosseyn spuse: - Dă-mi numele celor din grupul de intimi și eu am să merg să stau de vorbă cu ei. Dacă a existat vreodată un om cu o expresie de uimire față, atunci acela era Blayney în momentul de față. - Să vorbești cu ei!? spuse el. Ți-ai pierdut mințile? - Ei, nu chiar să vorbesc... Fu rândul lui Gosseyn să zâmbească înțelegător. - Preocuparea mea principală este să încep reînființarea Mașinii Jocurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
gândească ce ar putea, ei fiecare în parte, să facă pentru a se simți mai bine în noua situație. Era așa de concentrat încercând să analizeze ce s-ar putea întâmpla încât nu lăsase să pătrundă alte gânduri până ce, spre uimirea sa, îl izbi țipătul unui mesaj mental: "...domnule Gosseyn Trei - era vocea lui Gosseyn Doi - am primit gândurile tale, începând de-acum trei minute; și încă ești așa de concentrat asupra noii tale situații încât nu le-ai primit pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
să folosim bine disponibilitatea atenției care e încă întreagă, sforțându-ne să scrutăm pe fețele ascultătorilor, ajutându-ne să alegem între ei câteva puncte constante de referință, știind să-i atragem la ascultare, schițând trasee ale discursului care să suscite uimirea și așteptarea de răspunsuri. - Mai mult este necesar să știi să administrezi momentele de mijloc, cu o propunere calmă a Cuvântului, inteligibilă, vie, apropiată vieții, știind să activezi, fără exagerare și cu un dozaj just, diferitele registre ale vorbirii: registrul
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
în iesle a răsunat un cânt: „Astru din cer, copilaș divin, blândul Miel Răscumpărător!”. Într-o clipă am simțit că nu valoram mai puțin decât îngerii. Înaintea mea și înaintea lor se găsea același mister. Nu mai mică îmi era uimirea în fața miracolului întâmplat! Chiar când m-am îngenuncheat înaintea acestui Mister ai întărit genunchii mei clătinători, cu forța pe care El o emana ai dat fermitate membrelor mele. Mulțumesc, Doamne, că m-ai liberat în felul tău și nu așa cum
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
a apucat lama lui David și ne-a tras la mal. "Gratuliere!" a spus. Dar nu a rostit nici o vorbă despre maniera în care obținuserăm această victorie. În timpul festivității de premiere de la club am realizat că oamenii ne priveau cu uimire și, de asemenea, cu respect. Nu era un sentiment plăcut pe de-a întregul. Victoria nu însemna că fuseserăm acceptați în grupul vîslașilor, ci, mai degrabă, confirma statutul nostru de excepții. Lucrul acesta nu-l deranja pe David, a glumit
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
acolo, mie pe dată îmi răsare dinaintea ochilor mitingul din anul trecut care mi-a stârnit în suflet cântarea, cu străvechi rezonanțe: "trec rânduri-rânduri muncitori/ Cu steagu-n vânt desfășurat". Micul investitor Guido-de-loc-din-Padova privește expresivele dărîmături și se întreabă cu o uimire sincer întipărită pe față, asemănându-se el, pentru o clipită, americanilor care descoperiseră un mamut perfect conservat în ghețurile siberiene: "ma, cum e posibil" (se) întreabă dumnealui, la care dom inginer Tibi Neu agent agricol de loc din comuna Biled
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
dezamăgire violentă văzând ușa transparentă a cutiei distorsorului. Pentru a treia oară în trei săptămâni, vedea sala de control militar a palatului lui Enro. Îi trecu repede Era acolo, n-avea ce-i face. Ieși pe ușă și constată cu uimire că încăperea era goală. Nefiind în propriul corp, se gândea că i se va cere, de cum va sosi, explicația mesajului către căpitanul Free. Era pregătit pentru asta, de altfel. Pregătit pentru multe lucruri, conchise îndreptându-se spre ferestrele cele mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
relua lucrul, dar înfățișarea lui Gosseyn îl avertiză. Poate nu voia să riște. Mâna, cu un gest convulsiv, apăru înarmată cu un suflor. Gosseyn se similariză la șase metri de tabloul de control. Auzi șuierul suflorului și un strigăt de uimire în spatele lui. Răsucindu-se rapid, îl văzu pe celălalt cu spatele, contractat. În mâna omului lucea patul suflorului. Rapid, îl fotografie și, când omul se întoarse tresărind, similariză arma din mâna acestuia. Acum nu se mai grăbea. Obținu efectul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
dar cu pantofi cu toc în loc de bocanci, iar el o viola îndelung, cu gesturi complicate, cu torturi și umilințe mentale și fizice. Pentru a-și reține gîndurile să nu atingă climaxul masturbării, își muta brusc gîndurile și rămînea mut de uimire că mintea putea săvîrși asemenea schimbări fizice. în momentul în care penisul i se strînse, astmul deveni mai puternic, apăsîndu-i gîtul și pieptul; apoi mintea lui se prinse din nou de imaginea femeii și o excitație chimică, o senzație de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ațipind și trezindu-se doar după-amiaza, apoi se ridica și privea peretele neterminat, mușcîndu-și buricul degetului mare. Acum nu mai vedea decît forme complicate. McAlpin și Drummond intrară trîntind și bufnind, urmați de Macbeth. Thaw se uită la ei cu uimire, dar și cu ușurare. Sîntem aici, zise Drummond, pentru că am citit în ziare că stai aici și ții slujbe zilnice în care negrii sînt violați de femeile albe. — îți dai seama că sîntem oarecum frînți de oboseală, zise McAlpin. — Criță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
din mașina care îl precedase. Ea făcu câțiva pași către el și-i spuse: ― E bine s-o știi. Sunt Patricia Hardie. ― Da, răspunse Gosseyn. O știu de după-amiază. Cineva mi-a spus cine ești. Ochii fetei se măriră de uimire. ― Ești complet nebun. De ce n-ai întins-o? ― Pentru că trebuie să știu. Vreau și trebuie să aflu cine sunt. Probabil că în glasul său răsunase ceva, reflectând sentimentul de vid pe care îl încearcă cel ce și-a pierdut identitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
cerului venusian; un fluviu năvalnic șerpuia în mijlocul acestei naturi veșnic verzi. Ciudat și impresionant cadru de desfășurare a unei conversații despre natura structurală a elementelor organice, a celor moleculare, atomice, electronice, neuronice și fizico-chimice, într-un cuvânt, a omului. O uimire profundă îl cuprinse. Pentru el distona în acest univers. De când se trezise, el însuși, își ridicase aceeași problemă, cea pe care o formulase acum Prescott. Nemulțumindu-se cu simpla afirmare a unei asemănări de structură, era pe cale să se identifice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
ușa deschî-zându-se. ― Vin imediat!... strigă el. Nu primi nici un răspuns, din camera de dincolo nu se auzise nici un zgomot. O umbră apăru în cadrul ușii. Gosseyn tresări. Era John Prescott. ― N-am decât un minut la dispoziție ― zise acesta. Cu toată uimirea sa, Gosseyn nu-și putu stăpâni un oftat. Graba unanimă a vizitatorilor săi devenea obositoare. Fără să spună ceva se ridică în picioare și-l privi întrebător. ― Te vor mira cele ce-ți voi spune ― adăugă Prescott. Gosseyn îi făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
lui tulbure dădu un. ocol camerei și se opri la biroul aflat de partea cealaltă a patului. Pe birou observă un ziar și o foaie albă de hârtie. Gosseyn se răsuci și trecu cealaltă parte. Luă hârtia și citi cu uimire: Dragă domnule Gosseyn, Când am auzit știrile, mi-am zis imediat că veți fi căutat. Astfel că am distrus pe loc fișa dvs. de înregistrare, am completat una nouă pentru camera dvs. nr. 974 cu primul nume care mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
rost să mai pierdem timpul ― zise psihiatrul. Am înțeles că tehnicienii galactici au amenajat pentru dumneata o sală specială. Antrenamentul nu va prezenta dificultăți având în vedere tot materialul pe care l-au adus aici. Clătină din cap plin de uimire. ― Nici acum nu-mi vine să cred că au atâția kilometri pătrați de construcții subterane având drept acoperire numai locuința lui Crang. Dar, revenind la cele ce vă spuneam... Se încruntă, gânditor. ― Punctul cheie, dacă nu ne înșelăm, constă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
în gând : «patru-doi» sau «cinci-trei» sau mai știu eu cât și dădeam exact ce gândeam; câteodată ziceam cu glas tare : «ia să dau eu, domnule, un patru-trei sau un cinci-doi» sau mai știu eu cât și chiar le dădeam, spre uimirea partenerului, care zicea : «Formidabil, domnule, le dai la comandă» - asta mi se întâmpla numai în momentele de slăbiciune sau de mărunt orgoliu și atunci celălalt mă punea să dau zarurile cu paharul, ceea ce n-avea nici o importanță; dar erau și
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]