5,157 matches
-
mai extravagante ipoteze. În jungla îndepărtată sunt imobilizate navele spațiale ce au purtat către Pământ misiunea științifică trimisă de pe îndepărtată planetă Terango. Luc Orient consemnează emoția unei întâlniri de gradul III. Umanitatea terestră și supraviețuitorii de pe Terango comunică, reconstituind istoria uitată a primei întâlniri dintre Pământul preistoric și navele spațiale. Paleoastronautica își probează virtuțile explicative. Semnele trecerii celor de pe Terango pot fi citite în mutațiile ce i-au fascinat pe Hugo Kala și pe Luc Orient. Întâlnire de gradul III, întâlnirea
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
în solul gras al narcoticelor din care marinarul cu cercel în ureche va gusta, la rândul său. Ciclul caraibian al lui Corto este de neimaginat fără două dintre personajele-mit ce ghidează pe neofiți în drumul lor către lumea de dincolo, uitată și regăsită. Prin ele, Pratt celebrează vitalitatea gnostică a două dintre marile trunchiuri ale tradiției. În Steiner, profesorul central-european eșuat în alcoolurile atlantice, proza lui Pratt ipostaziază pe cei care dețin, de secole, în Praga lui Rudolf halucinatul, arta de
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
în expediția sa către Nil sau ar fi contemplat minunile Braziliei pe cale de a se naște. Prizonier al veacului XX, el deschide ușa către lumea de dincolo, cu aceeași naturalețe cu care un preot voodoo invocă vechii săi zei, niciodată uitați. Comoara regelui Solomon Ann de la jungle nu este doar textul din care se ivește fantoma celui mai ciudat dintre marinarii fără de navă, Corto Maltese. Seria africană a lui Pratt este elogiul unui continent și fantasmelor sale, înainte ca fiul ghicitoarei
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
în epoca postbelică, mitul Americii Latine și Caraibiene ca spațiu al revoluției. Drumul lui Corto se petrece în vecinătatea ciudatei insule a vrăjii și tiraniei pe care o evocă Graham Greene, în The Comedians. În siluetele celor care populează ostroavele uitate ale Antilelor se poate ghici ceva din strălucirea de apostol al revoluției ce iradiază din spectrul lui Che. Rebelii din Antile sunt, ca și acei cangaceiros întâlniți de Corto, refugiul umanității în fața rapacității și exploatării. Revoluția lor este un cocktail
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
le remarcasem prima oară când sosisem la azil, aceleași dosare pline de praf și aceeași lumină care pătrundea prin fereastra largă, aurind mobila vopsită grosolan. Numai că până și amintirile despre această încăpere se decoloraseră parcă, arătau ca niște fotografii uitate, găsite întîmplător într-un sertar, despre care nu mai știi ce să crezi; sânt ale tale sau nu? M-am ridicat de pe scaun și apropiindu-mă de unul din pereți mă întrebam dacă nu cumva ne trăim mereu doar trecutul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
vreodată de masa neagră a unui arbore, netulburate vreodată de pasul unui trecător sau de lătratul unui câine. Marele oraș tăcut nu mai era atunci decât o adunare de cuburi masive și inerte, în mijlocul cărora numai efigiile încremenite ale binefăcătorilor uitați sau ale oamenilor mari din vechime, înăbușiți pentru totdeauna în bronz, încercau, cu falsele lor obrazuri de piatră sau de fier, să evoce o imagine degradată a ceea ce fusese omul. Acești idoli mediocri tronau sub un cer dens, la încrucișările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
țipând. Cottard și Tarrou, care doar se ridicaseră, stăteau singuri în fața uneia dintre imaginile a ceea ce era viata lor de atunci: ciuma pe scenă, sub înfățișarea unui actor dezarticulat și, în sală, tot luxul devenit inutil, sub formă de evantaiuri uitate și de dantele atârnând pe roșul fotoliilor. ÎN TIMPUL PRIMELOR ZILE ALE LUNII SEPTEMBRIE, RAMBERT LUCRASE SÂRGUINCIOS ALĂTURI DE RIEUX. EL CERUSE NUMAI O ÎNVOIRE DE-O ZI CÂND TREBUIA SĂ SE ÎNTÂLNEASCĂ CU GONZALES ȘI CU CEI DOI TINERI ÎN FAȚA LICEULUI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
aerul că suferă de o despărțire foarte generală de ceea ce constituia viața lor. Și cum nu se puteau gândi mereu la moarte, nu se gândeau la nimic. Erau in vacanță. "Dar cel mai rău, scria Tarrou, este că sunt niște uitați și că o știu și ei. Cei care îi cunoșteau îi uitaseră pentru că se gândeau la altceva și era și de înțeles. Cât despre cei care îi iubeau, îi uitaseră și aceștia pentru că trebuiau să se epuizeze în demersuri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
mă aflam la o vârstă înaintată, deci mai puțin adaptabil noului mediu... parizian... incomparabil mult mai acceptabil decât cel canadian. Dacă aceste rânduri mi-ar fi fost scrise de pe meleagurile noastre, ar fi fost trecute cu vederea și poate definitiv uitate, dar fiind scrise din Canada, m-au determinat să răspund, pentru că acest răspuns constituie un imbold la acțiune, la rezistență pe drumul pe care a purces spre împlinirea și realizarea finală. Cer scuze că răspunsul meu s-a lăsat atât
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
se afla la o distanță care i-ar fi permis să fie auzit de pe scenă dacă ar fi țipat. Îl privi pe prim-ministru, care ajunsese acum la punctul culminant al discursului său. —Kobi! strigă, folosind o poreclă de mult uitată. Kobi! Ochii îi erau bulbucați și fața îi șiroia de transpirație. Agenți de securitate din toate părțile închideau acum cercul, doi de fiecare parte, împreună cu cel care se apropia din spate. Erau gata să se năpustească asupra lui, după cum fuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
le văzuse și ea de dimineață. Oare era posibil ca Shimon Guttman să fi fost ghidul lui Ahmed Nour, arătându-i cele mai îndepărtate colțuri ale Zidului de Vest? Oare Nour făcuse același lucru pentru Guttman, conducându-l prin locurile uitate ale trecutului palestinian? Nu e de mirare că Guttman voise să discute cu Nour despre tăbliță. Se poate ca ei să fi fost singurii doi oameni din acest ținut divizat care să poată citi ce spunea - și să-i înțeleagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
din față garaje metalice și una sau două dintre ele aveau instalate marchize strălucitoare din aluminiu. Era un cartier ce degenerase dintr-un stil victorian în ceva care nu mai semăna cu nimic, un cvartal care trecuse în secolul douăzeci uitat, neglijat și cu fonduri foarte limitate. Clădirea pe care o căuta agentul Mancuso era, cu excepția garajelor improvizate, cea mai mică din tot cvartalul, un liliputan de prin anii ’80. În fața verandei agoniza un bananier înghețat, maroniu și amărât, gata să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
În hotărârea ei. Ba chiar s-a agățat cu și mai multă forță de devoțiunea ei și de pâinea ei uscată. Timp de patruzeci de nopți și patruzeci de zile a rămas intangibilă sub același acoperiș. Spălatul vaselor, al rufelor, uitatul la televizor, bârfa cu vecinele - rutina vieții de zi cu zi au devenit blasfemii cu care nu voia să aibă În nici un fel de-a face. În decursul zilelor următoare, de fiecare dată când se duceau să vadă cum Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
geanta hippie și s-a grăbit spre ușă. Însă chiar În clipa În care era pe punctul să iasă, a auzit un sunet cu totul neașteptat. Cineva cânta la pian. Câteva note timide, anemice În căutarea unei melodii de mult uitate. Chipul Asyei s-a luminat a Înțelegere pe când șoptea ca pentru sine: — Petite-Ma! Petite-Ma se născuse În Thessalonike. Era doar o copilă când a emigrat Împreună cu mama ei, care era văduvă, la Istanbul. Era În anul 1923. Momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
legate unele de altele precum nodurile unei Împletituri. De aceea, În toți acești ani mătușa Banu se abținuse cu multă prudență să ceară orice fel de câștiguri materiale. În schimb, ceruse de la domnul Bitter un singur lucru: știința. Știința evenimentelor uitate, a persoanelor neidentificate, a proprietăților aflate În dispută, conflictelor de familie, secretelor adânc Îngropate, misterelor nerezolvate - lucrurile de bază de care avea nevoie ca să-și ajute nenumărații clienți. Dacă o familie avea un document de valoare care fusese pierdut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
sate, târguri și orașe căutându-i pe cei dragi și la fiecare oprire asculta o nouă poveste. În felul ăsta, Hovhannes Stamboulian aduna În cartea lui vechi povești populare armenești, mare parte transmise din generație În generație, altele de mult uitate. Pe parcursul cărții rămânea fidel autenticității fiecărei povești, abia schimbând câte un cuvânt. Însă acum plănuia să Încheie cartea cu o povestire numai a lui. Când o va termina, cartea va fi publicată În Istanbul și apoi distribuită În toate orașele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
dedicase ridicării În slăvi a rolului tatălui În familia creștină, un rol al cărui splendid interpret a și fost, de altfel. Dacă Sofocle l-ar fi cunoscut, ar fi scris o piesă despre Laios, părintele lui Œdip, un personaj nițeluș uitat, cineva care ar fi fost cu siguranță livid și Încordat dacă ar fi asistat la căsătoria fiului său... Tot În Copilăria copiilor mei tata Îl evocă pe diavol. Iată ce sînt silit să citesc : „Diavolul se năpustește asupra unui biet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
le remarcasem prima oară când sosisem la azil, aceleași dosare pline de praf și aceeași lumină care pătrundea prin fereastra largă, aurind mobila vopsită grosolan. Numai că până și amintirile despre această încăpere se decoloraseră parcă, arătau ca niște fotografii uitate, găsite întâmplător într-un sertar, despre care nu mai știi ce să crezi; sunt ale tale sau nu? M-am ridicat de pe scaun și apropiindu-mă de unul din pereți mă întrebam dacă nu cumva ne trăim mereu doar trecutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Ca să mă Încurajeze, Îmi mări onorariile, În mod destul de simțitor. M-am avântat să descopăr miniaturi din Liber Solis a lui Trismosin, din Liber Mutus a lui Pseudo-Lullus. Umpleam clasoarele cu pentagrame, arbori sefirotici, decani, talismane. Băteam sălile cele mai uitate ale bibliotecilor, cumpăram zeci de volume de la acei librari care altădată vindeau revoluția culturală. Mă mișcam printre diabolici cu dezinvoltura unui psihiatru care ajunge să-și Îndrăgească pacienții și găsește că adierile ce trec prin parcul secular al clinicii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
lună, și poate că merită să Încerce o intervenție chirurgicală... În fine, ei nu spun lucrurilor pe nume și toată povestea Îmi place din ce În ce mai puțin.“ N-am știut ce să-i răspund, m-am apucat să răsfoiesc ceva ca să fac uitată intrarea mea triumfală. Dar Belbo a fost cel care n-a mai rezistat. Era ca un jucător căruia cineva i-ar fi arătat un pachet de cărți. „La dracu’“, zise el. „Viața tot merge Înainte. Spune-mi“. „Au greșit totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
că vreau doar să mă depărtez de Conservatoire. Sau poate că mă Îndrept confuz către un loc; știu că nu poate fi aici, dar caut numai să-mi amintesc unde e, ca Belbo, care căuta Într-un vis o adresă uitată. Întâlnesc un grup obscen. Râd toți deșănțat, merg Împrăștiați, obligându-mă să cobor de pe trotuar. O clipă mă tem să nu fie trimiși de Bătrânul de pe Munte și să nu fie acolo special pentru mine. Nu e adevărat, dispar În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
extins, odată cu setea lor de „cultură“. Au trecut de la picnicuri simple și atracții de margine de drum la situri istorice și Wakefield a explorat cimitire străvechi și cîmpuri de bătălie din Războiul Civil, transformate În timp În labirinturi de spațiu uitat. La vîrsta adolescenței, expertiza lui era atît de bogată Încît putea să intuiască spații secrete neutilizate aproape fără să se uite. Interiorul intuitiv al lui Maggie Îl Înconjoară cald, ritmul ei se accelerează, amenințînd să rupă filmul. Îi cuprinde șoldurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
spion, ca James Bond... Și mai există și profitul personal, să te uiți la toți oamenii ăia care se fut! Ivan era extrem de excitat de tot acest potențial ascuns. Wakefield Îi spuse că pe el nu-l interesau decît spațiile uitate, apărute după renovări sau scoateri din uz, dar cu cît explica, cu atît mai elaborat și mai poetic devenea conceptul. — Amnezia arhitecturală este adevărata avere imobiliară a poeților, născută din stratificări, istorie, uitare. Nu poate fi locuită decît pe furiș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Ar fi imoral să profiți de pe urma ei. Poate că nu-ți dai seama, Ivan, dar aici e vorba de un soi de altruism, un altruism experimental. Eu nu mă ascund ca să spionez oamenii. Eu mă ascund ca să umplu niște locuri uitate care se cer umplute Într-un fel. Oamenii cred În spiritele casei, În fantome, În tot felul de prezențe de care pretind că se tem, dar de dorul cărora, de fapt, mor. Eu mă văd ca pe un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
cît de sărată poate fi o femeie după ce a făcut dragoste cu ea. Nu va da la o parte o unealtă care poate cuprinde esența cristalizată a sudorii unei iubite. Mai ales una cioplită de o fecioară Într-un sat uitat. Fecioara este, evident, ipotetică, dar nimic nu-i este mai drag Diavolului, Wakefield este sigur de asta, ca sarea. Aroma cepei rumenite În unt, unul dintre parfumurile favorite ale lui Wakefield, Îl face să-i plouă În gură și Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]