KorAP: Find »[drukola/base=umbla & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...120 121 122 ...530 >

13,247 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798

că sunt în concediu. Acum câteva clipe spuneai altceva, insistă ea, dacă vrei să fim prieteni, trebuie să fii cinstit cu mine. I-am promis lui taică-tu că nu spun nimănui nimic despre treaba asta. Aha, deci zvonurile care umblă prin oraș au un sâmbure de adevăr. Ai venit aici ca să-l anchetezi pe tata. Ei, nu! izbucni Cristi, lovindu-se cu palmele peste genunchi. Acum ai început și tu. Ce aveți fraților, cu toții, în orașul ăsta? Nu ești prima

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
bine așa, fă-mi te rog hatârul acesta și ascultă ce-ți spun. Acum, cu nenorocirea asta care s-a abătut peste noi, mi-e teamă să nu pățești ceva, îi explică Pop evitându-i privirea. Nu-i bine să umbli de unul singur pe coclauri. Ai venit la mine în casă și mă simt răspunzător pentru tine. Era clar, avea informația din altă sursă, nu de la Ileana. Altfel i-ar fi spus direct, nu l-ar fi luat prin învăluire

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
da un indiciu despre ce s-a petrecut aici noaptea trecută. Dacă într-adevăr s-a petrecut ceva și mai ales dacă a avut loc aici, preciză Ileana. Mă simt ca în romanele lui Karl May. Winnetou și Old Shatterhand umblând prin pădure căutând urmele lăsate de indienii comanși. Mda, o aprobă Toma absent, rămâne de stabilit cine e Winnetou și cine Old Shatterhand. Ajunseseră la buza ravenei unde găsise șapca lui Costi. Cristian se uita la fundul acesteia și înțelese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
nume ciudat! se miră Toma ștergându-și cu dosul palmei transpirația de pe frunte. N-are nici o legătură cu vreo afecțiune, îl lămuri femeia. Când au început comuniștii să aducă încoace oameni din toate părțile țării ca să muncească în mine, aceștia umblau pe aici și se întâmplau o mulțime de nenorociri. Urcau pe Muntele Rău și nu se mai întorceau. Îi găseau cu mințile pierdute, rătăcind în păduri, ori nu-i mai găseau de loc. Unul dintre localnici, Bolea îl chema, s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
că sunt urmăriți. Instinctul lui se dovedise încă o dată că funcționa fără greș. Într-adevăr, pe urmele lor se afla cineva. Nu era Pohoață ci bătrânul acesta, Moș Calistrat, parcă așa îi spusese Ileana. La fel ca și ea, moșneagul umbla nestingherit pe Muntele Rău, fără a se teme de blestemul ce plutea asupra locurilor acelea. Asta dacă exista cu adevărat un blestem și nu cumva totul era o poveste menită a-i ține la distanță pe intruși. Oare moșul era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
nu-l slăbi inspectorul, alaltăieri, cam tot pe vremea asta, unde erai? E polițist, explică Ileana, de asta întreabă. L-a rugat taică-meu să se ocupe de o anchetă aici. Unde să fiu, domnule polițai? Pe ici, pe colo... umblu și eu, cât mă mai lasă bătrânețile să mă mișc. Nu cumva erai tot aici, pe Muntele Rău? No, d-apoi vezi dumneata, mă cam lasă ținerea de minte. Câteodată nu mai știu ce am făcut acum câteva ceasuri darmite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
vâlvă din astea vorbim noi acum. Nici nu știu dacă numele de vâlvă este potrivit. Spun asta pentru că, spre deosebire de cele din mine, ale căror puteri se limitează la baia pe care o au în grijă, asta iese de sub pământ și umblă în lume, răpind viețile de pe unde apucă. Are o putere foarte mare și nimic n-o poate îmbuna. Oamenii sunt lipsiți de apărare în fața ei, ca niște puiuți de găină în fața uliului. Doarme la locul ei de sub pământ timp de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Cristian la un moment dat. Numai dacă vrem să ținem vâlva sub control, îi răspun sese bătrânul plictisit, fără să-l privească. Putem să n-o facem, însă atunci bestia va pleca de una singură iar noi va trebui să umblăm bezmetici după ea ca s-o găsim. Atât, în rest nu mai scosese o vorbă. Nici Toma nu-l mai întrebase nimic. Ce să mai întrebe? Moșul avea dreptate. I se păruse mai devreme că bătrânul știe mai multe lucruri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
vreo două. No, hai! Mai bem un păhărel și merem la culcare. La noapte avem iarăși treabă! Să știi că invitația mea e încă valabilă, asta în caz că te-ai răzgândit și vrei să rămâi. La noapte, nu mai vreau să umblu de nebun prin pădure. No, și ce? Crezi că eu vreau? Din păcate însă, nu ne întreabă nimeni dacă ne face plăcere ori ba. Asta este crucea noastră, trebuie s-o ducem, n-avem încotro. Ba, eu cred că avem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
mă interesează pe mine treaba asta? M-am dus la el, am plătit cât mi-a cerut și am luat-o. Deci o avea în casă? Ai căpiat? Cine e nebun să țină dinamita în casă, cu nevasta și copii umblând slobozi pe acolo? Am înțeles, deci unde o ținea? Dacă nu în casă, atunci unde? Avea el o ascunzătoare. Moșule, ești atât de încăpățânat, încât simt că-mi pierd mințile cu tine. Ascunzătoarea asta era afară, nu-i așa? Mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
decât o singură dată, după aceea nu mai are cine repeta greșeala. Înghiți în sec și își văzu mai departe de treabă. Cu mișcări delicate se apucă să scoată calupurile de dinamită din lada de lemn. Ușor, ca și cum ar fi umblat cu ouă, le așeză unul câte unul în traista lui Moș Calistrat. Își petrecu apoi baiera lungă peste cap și ridică de jos mănunchiul de fitil Bikford. Măcar, bine că bătrânul adusese acest tip de fitil. Fitilul de amorsare Bikford

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
să-i facă un monument funerar decent. Deocamdată, așa cum se prezentau lucrurile, ceea ce avea el de gând să facă era mult mai ușor. Va putea să sape acolo și să astupe groapa înapoi fără ca nimeni să-și dea seama că umblaseră acolo. Mai privi o dată în jur, după care se îndreptă spre ieșire. Trebuia să cumpere un hârleț, o lopată și două lanterne, pe urmă, nu mai avea decât să aștepte căderea nopții. Întors acasă, constatase că Ileana nu se afla

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
riscul unei contabilități duble acolo era mult prea mare. Nu-i mai rămânea decât să se ducă în Rusia, Moscova promitea mult în ziua de azi. Numai că, deși la o primă vedere, această opțiune părea optimă, nici acolo nu umblau câini cu colaci în coadă. Crima organizată făcea legea în CSI, luându-și tainul de peste tot. Ba mai mult, dacă vreo afacere li se părea bună, mafia rusă nu pregeta să o ia numai pentru ea. Patronul făcea o donație

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Și tu i-ai crezut? Da, i-am crezut. Cam câte pahare băuseră ei și câte tu? Mult prea puține ca să fiu beat. Nu crezi că o localizare mai precisă ne-ar fi de folos? Să știi că eu am umblat prin munții ăștia, nu de alta dar voiam să văd care sunt limitele concesiunii. Crede-mă, e o suprafață imensă. Vlad nu răspunse, nu voia să-l contrazică pe Boris dar nici nu se arăta dispus să îi dea dreptate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
pe care o cunoști. Zeii nu vor să le fie deranjată liniștea. De-a lungul vremii, să știi că au mai nimerit și alții acolo. Nimeni nu a scăpat teafăr. Din cauza asta mă speriasem atunci când mi-ai povestit pe unde umblaseși. Ei, uite că eu am scăpat. Cu tine a fost altceva. Am înțeles pe loc că tu ești diferit. Draga mea, n-am discutat niciodată despre aceste lucruri. La început nu credeam nici o iotă din ce îmi spuneați tu și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Hai să discutăm concret: ce trebuie să faci tu? Să mă asigur că întotdeauna există un paznic. Inspectorul o privi lung, pe sub sprâncene. Un paznic care să vegheze asupra vâlvei. El trebuie să țină vâlva închisă, să o împiedice să umble slobodă printre noi. Asta vor ei? Ileana îl privi câteva clipe: Zeii n-au nimic de a face cu vâlva. Nu înțeleg. Cum să-ți spun? Zeilor nu le pasă. Ești obișnuit să îi vezi pe zei ca pe Dumnezeu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Muntelui Rău. Într-acolo au pornit. No, și, arzi de curiozitate să știi ce fac acolo? Nu-i așa? Toma nu răspunse. Se mulțumi numai să încline din cap: E greu să mă țin după ei. Sunt prea mulți și umblă toți prin pădure. N-aș vrea să dau nas în nas cu cineva. Deocamdată, trebuie să mă țin la distanță. Nu crezi că acum, din moment ce avem sesizarea fiscului, am putea merge direct la firmă și să începem ancheta oficial? Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
curs? Trebuie să-l citești mai întâi și să te documentezi. Între timp, eu mă mai învârt pe aici, poate mai aflu ceva. Pot să fac o mulțime de lucruri, numai că, în nici un caz nu te voi lăsa să umbli singur prin pădurile astea. Nu-ți fă griji pentru mine, mă descurc. Tu ai auzit ce am spus? De data asta, nu te mai las de capul tău. No, ori lucrăm împreună, ori încep ancheta oficial. Oamenii aceștia sunt foarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
băieți s-au jurat că nici ei nu au făcut-o, pentru că fiecare dintre noi fusese pedepsit în seara aceea. L-am bănuit atunci pe Calistrat cel nebun, așa îi spunea lumea pe aici. Nu putea fi altcineva, numai el umbla prin munți tot timpul, era singurul care nu ținea seama de blesteme. În afară de el, nu mai îndrăznea nimeni să urce pe Muntele Rău, iar la Râpa Dracului nici atât. Porniră imediat mai departe, Pop în față, ca un deschizător de drum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
și le făcuse. Deja, văzând ce aducea Boris în camionetă, începea să se îngrijoreze. Ce-i cu indivizii ăștia și de ce i-ai adus aici? întrebă el iritat, imediat ce Boris intră în încăpere. I-am găsit lângă mină, răspunse Godunov, umblau prin pădure. Mai bine spus, coborau spre drumul forestier. Ai aflat ce hram poartă? Nu. N-am apucat să stau de vorbă cu ei. Băieții au cam făcut exces de zel. Cred însă că au fost pe platou și au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
acolo cu el, nu simțise tremurul muntelui și nici geamătul acestuia, care îi băgase groaza în oase. Chestia aceea, fumul negru, ieșise din gaura îngustă, ca o fantă subțire, de sub tavanul galeriei. Se prelinsese de acolo ca un lichid drăcesc. Umbla se prin toate colțurile lumii dar nu auzise de existența unei asemenea vietăți. Vlad nu-i înțelesese întrebarea. Boris știa că, orice ar fi fost ființa aceea, era acolo cu mult timp înainte ca ei să se apuce de săpat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
duhul să nu plece de nebun la vânătoare ci să intre în capcana pregătită de noi? Asta chiar că nu-i o problemă! rosti Boris cu satisfacție. Ca orice capcană, trebuie să aibă și o momeală. Știm foarte bine după ce umblă, bestia. Vrea oameni, nu-i așa? Va trebui să punem pe cineva înăuntru. În felul acesta, sigur va intra! Sper că ai luat în calcul faptul că acela pe care îl vom pune înăuntru nu va supraviețui. Pierderi colaterale! rosti

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
pași apăsați ce se apropiau. Lasă-te din nou la pământ! spuse Cristian în șoaptă. Ne vom preface că nu ne-am revenit cu totul în simțiri. Indiferent ce se întâmplă, încearcă să nu-i lași să vadă că am umblat la legături! Deja cheia se rotea în broască, când reușiră să se așeze aproximativ în aceeași poziție. Ușa se trânti de perete, în timp ce doi bărbați intrară zgomotoși. Cristian nu putea să-și dea seama dacă erau tot aceeași care îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
în stare să simtă vibrația naturii. Un regret imens îi sfâșia inima. Concertul se întrerupse brusc, cineva se apropia de locul unde se afla. Pași grăbiți veneau spre el. Comisarul era deja lângă remorca în care se afla containerul metalic. Umbla la zăvoarele oblonului din spate, încercând să le desfacă pentru a-l coborî. Hei, îi strigă Cristian, oprește-te, nu umbla acolo! Pop tresări și se întoarse spre locul de unde auzise vocea. Se apropie și îl ajută să se ridice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
unde se afla. Pași grăbiți veneau spre el. Comisarul era deja lângă remorca în care se afla containerul metalic. Umbla la zăvoarele oblonului din spate, încercând să le desfacă pentru a-l coborî. Hei, îi strigă Cristian, oprește-te, nu umbla acolo! Pop tresări și se întoarse spre locul de unde auzise vocea. Se apropie și îl ajută să se ridice de jos. Îl ținu puțin la distanță cu ambele mâini, după care îl îmbrățișă fericit. Apoi, fără să mai rostească nici un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]