4,112 matches
-
aeriene. Unul dintre cei pe care mă minunez că-i mai găsesc În viață“. Cucuiele din cap Îi pulsau dureros. Pieptul Îi era brăzdat de zgârieturi până spre abdomen. Șoldul stâng avea o culoare roșie intensă. Mâna dreaptă i se umflase și Îl durea. Dar, de fapt, durerea era generală. Gemu, ridicându-și fața spre jetul de apă. — Hei, strigă Harry, cum e sub duș? — Perfect. Norman păși afară, iar Harry Îi luă locul. Și el avea corpul plin de zgârieturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
și, după ce alergaseră prin habitat, o trăseseră Înăuntru prin trapa Cilindrului A. Acum, mergând În diagonală de-a lungul piciorului, se vedea o serie de protuberanțe În formă de farfurie, având centrul umflat și purpuriu. — În ultima oră s-a umflat puternic, spuse Tina. Norman examina rănile. Urme fine de dinți Încercuiau zonele umflate. Îți amintești ce ai simțit? Întrebă Norman. — A fost Îngrozitor. Am simțit ceva lipicios, știți, ceva În genul cleiului. Apoi, fiecare din zonele astea rotunde a Început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
că a pierdut-o. V. tînăr sînt încă îngrozit de șoaptele cu care Doctorul îmi explică fiecare caz. Depozitul acesta imens de moarte care este trupul uman. Înțesat de cancere care dorm și de abcese ce abia așteaptă să se umfle și să-și reverse puroiul. Știam că gunoiul uman este cel mai murdar dar o știam numai teoretic. M-a scîrbit cel mai mult nașterea vieții așa încărcată de animalitate și de mizerie. „-Asta pentru că nu te leagă nimic de
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
pe Doctor care nu știe despre ce vorbesc. Aproape că îi simt boala. Ceea ce simt e eu. Știu că nu există cumpănă pentru durere. Pentru că durerea e o necesitate vitală. O folosește chiar primitivul cînd, nemaiavînd nici o suferință majoră, își umflă indispozițiile pînă în pragul agoniei. Are și el nevoie de tainul său de tristețe prin care să poată supraviețui. Și dacă nimic în jur nu ne smulge o lacrimă care să rămînă, propria noastră suferință devine uriașă, se umflă și
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
își umflă indispozițiile pînă în pragul agoniei. Are și el nevoie de tainul său de tristețe prin care să poată supraviețui. Și dacă nimic în jur nu ne smulge o lacrimă care să rămînă, propria noastră suferință devine uriașă, se umflă și acoperă întreaga lume. Viața neagră. Nici un chin nu e mai mare ca al nostru. Îi spun Doctorului care a abordat din nou acel calm și indiferență psihiatrică ce pe mine mă enervează: „-Fără durere n-am putea face dovada
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Kate de acum înainte. Am aruncat în cărucior tot felul de mâncăruri frivole și exotice. Pepeni Galia? Da, iau doi. O cutie de bomboane de ciocolată cu frișcă făcute manual? De ce nu. O pungă de lăptuci superbe, la un preț umflat cu pompa? Sigur. Mă distram de minune. Nu mă preocupau cheltuielile. Aveam de gând să plătesc cu cardul de credit. Și unde erau trimise facturile de la cardul de credit? Exact. La apartamentul meu din Londra. Deci în cârca cui avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
face ca Dubunnet-ul să se coaguleze în cel mai dezgustător mod cu putință, iar Jack Daniels-ul se aprinde ca o sondă de petrol kuweitian pe care până și Red Adair abia ar reuși s-o stingă. Plus că pârlește și umflă varul de pe tavanul camerei. Ei, acum știți. Chiar nu vă sfătuiesc să încercați așa ceva. Dar dacă chiar trebuie s-o faceți, atunci măcar încercați să experimentați în casa altcuiva. Lăsați alt idiot amărât să scoată la lumină scara, cearceafurile, trafaleții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
-l surprindeam uitându-se la mine. Iar expresia de pe chipul lui mă făcea să mă-nfierbânt și mă intimida. Așa că orice șansă să pot mânca ceva se spulberase. Mi-era teamă că dacă mâncam ceva, burta avea să mi se umfle și să-mi iasă în afară prin rochie. Și nu asta e genul de burtă pe care vrei să-l ai în prima noapte pe care o petreci cu un bărbat. Sau mi-era teamă să nu duc furculița plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Gheorghe. Again. S-a Înfrățit grozav cu muncitorii, așa e el, vrea frați, se Înroșește, a apucat demult să scrie cu bumbac, nu-l mai poate opri nimeni. L-am lăsa să treacă ca un coș, dar iată că se umflă, o dă În pandalie: „Și canalele sînt Înfundate / De zăpadă și de steaguri roșii / Arse În cîntece de hoardă”. (s.m.) Hoarda oamenilor omorîți În decembrie. A scăpat poetul din sirena lui Vasile Roaită, din propriu-i purgatoriu, și umblă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
liber unde sînt așezate În cele mai diverse poziții cadavrele celor ce-și donează carcasa În scopuri științifice. SÎnt și copaci, iarbă, floricele, cîntă păsărelele și, cînd te aștepți mai puțin, apare ceva care aduce a om, dar e mai umflat, are altă culoare, și arată oarecum nefiresc. Spațiul este amenajat astfel pentru detectivii criminaliști: li se Înlesnește studiul modificărilor ce se produc cu cea mai definitivă lipsă de grație În corpul uman părăsit de spirit sau ce-o fi chestia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
c-un aparat negru cu mercur. Le arăt stetoscopul. Am un stetoscop foarte mare. Le rog să-și scoată capoatele, să-și țină respirația. Și-n momentul cheie cînd locatara este fixată pe canapea, cu acul În fesă, manșonul tensiometrului umflat la maximum, și În apnee forțată cu ochii gata să-i sară din cap, devin galant. O uimesc, o Îndemn să voteze, Îi explic că viața Își are bucuriile ei, și scot ca prin farmec o carte de-a mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
un tip prietenos, fără intenții rele. Cu degetul pe trăgaci, Îl cîntări din priviri pe slăbănog: Mal Lunceford, unul dintre curcanii de la Secția de Poliție din Hollywood... le făcea ochi dulci fetițelor care serveau la drive-in-ul Scrivener’s și Își umfla pieptul ca să se dea mare cu medaliile obținute la tragerile cu pistolul. Grăsanul, aflat mai aproape, zise: — Ne așteaptă avionul ăla. Meeks răsuci carabina și trase o rafală. Grăsanul primi un glonț În plin și zbură cît colo, acoperindu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
și izbi ușa cu piciorul. Reflectorul cu arc luminos se aprinse, surprinzînd un living banal: un pom de Crăciun și doi tinerei În chiloți care se mozoleau. Jack strigă „Poliția!“, iar cei doi porumbei Încremeniră. Lumina căzu pe o sacoșă umflată de pe canapea, plină cu iarbă. Fata Începu să răcnească. Băiatul Întinse mîna după pantaloni. Jack Îi propti un picior În piept. — MÎinile! Încet! Băiatul Își Împreună palmele, iar Jack Îi puse cătușele cu o singură mînă. Polițaii În uniformă Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
patra citi „Surpriză de Crăciun pentru vedetele din Hope’s Harvest“. Fără imagini, dar Morty Bendish nu uitase să strecoare chestia cu „Marele V“. „Unul din mulții lui informatori“ - asta suna de parcă avea o grămadă de trepăduși, toți cu buzunarele umflate cu banii lui - doar se știa că Jack Vincennes finanțează cruciada antidrog din salariul propriu. Jack tăie articolul și răsfoi restul ziarului, căutînd vreo știre despre Helenowski, Brownell și bătăușii de polițiști. Nimic. Previzibil: doi polițiști cu niște vînătăi mititele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
avea vreunul? — Nu. Dukey era Dukey. — CÎte alte fete mai păstorea? — Doar pe noi. Noi sîntem rămășițele jigărite ale hergheliei de iepșoare a lui Duke. Am auzit că Duke avea pe vremuri nouă fete. Ce s-a Întîmplat? Le-au umflat peștii ceilalți? — Dom’le, Dukey era un visător. Îi plăcea să Încerce personal marfă tînără și voia doar marfă tînără. Marfa tînără se plictisește și se cară dacă peștele nu se face rău. Dukey putea fi rău cu alți bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
a ei și cu un văl care să-i ascundă vînătăile. Ed Își ținu insigna la vedere - reușiseră să evite presa cu ajutorul ei. Însoțitorii au Împărțit oaspeții În două șiruri - Dream-a-Dreamland deschidea taraba. Inez era buimăcită. Răsuflarea ei Întretăiată Îi umfla vălul. Ed se uită În sus, În jos, la stînga și la dreapta - fiecare detaliu Îl ducea cu gîndul la tatăl lui. O promenadă măreață - Main Drag, SUA, 1920 -, cu fîntîni arteziene cu băuturi răcoritoare, tonomate, figuranți care dansau: polițistul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
și „Executorul“, un bine-cunoscut gangster și cartofor Înrăit, cunoaște cumva planul lui Mickey de a lăsa cîinii să moțăie cît timp el e la răcoare, iar polițiștii taie frunză la cîini, plini de Încîntare, neavînd ce cuib de mafioți să umfle. Whalen nu atacă diminuatul Cohen. El doar construiește un imperiu rival, bazat strict pe jocuri de noroc și fără teamă de represalii. Ce s-a Întîmplat Între timp cu unii dintre mardeiașii de marcă ai lui Mickster? Ei bine, sfiosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
toți invitații. Ed răsfoi dosarul de Personal al lui Vincennes. Data limită a pensionării sale ar fi fost mai 1958. Adio Jack Tomberon! Mai aveai puțin. Grămezi de dosare de-ale lui de la Narcotice: complete, detaliate, ajungînd chiar să fie umflate. Citi printre rînduri: Vincennes avea boală pe micii infractori narcomani, În special pe celebritățile de la Hollywood și pe muzicienii de jazz, ceea ce confirma niște zvonuri mai vechi: el chema la locul arestărilor lui spectaculoase revista Hush-Hush. Vincennes a fost transferat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
e popo și știu că aducea fete la petrecerile lui Spade Cooley. Vreți ceva despre Spade? Știu că trage opiu. E, un dependent de droguri degenerat. Pe bune! Acum cîntă la El Rancho. Puteți să-l mergeți acolo să-l umflați. Dar nu știu de nici un ucigaș de prostituate și nici nu cunosc vreo fată pe care s-o cheme Kathy Janeway. Bud scutură scaunul. Hinton continuă să toarne: — Domnule, domnu’ Patchett are dame de companie. Frumoase foc, toate aranjate să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
fiecare cu gândurile la altceva, fără să dea vreo atenție marșului, scăldate amândouă în lumina caldă și roșiatică a amurgului năvălind pe ușa-fereastră larg deschisă, aducând mirosuri prăfoase de oraș zgomotos și aglomerat și de frunze proaspete și de flori umflând arborii cu ciorchini de culori înfierbântate, spune: „Mă duc să fac o cafea“. Iar vecina se ridică, zicându-i: „Merg să vă ajut“, dar o oprește cu un gest hotărât: „Nu, nu, stai aici. O fac eu“. Își târăște picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
amorțeală, se ducea la teatru, la concerte, oricine ar fi cântat, la cinematograf, ar fi făcut orice să se întoarcă acasă cât mai târziu. De multe ori aproape de miezul nopții, atât de frântă de oboseală și cu picioarele atât de umflate în pantofii din alte timpuri, încât nu-i mai trebuia mult să adoarmă, epuizată, după ce-și pieptăna îndelung în fața oglinzii părul de culoarea oțelului. Ce-o îngrijora, cu cât se scurgeau anii, erau banii tot mai puțini. S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nu mai suportă frigul, a luat-o la el. Când și-a dat jos paltonul și a rămas într-o rochie verde sur strânsă pe trup, a văzut cât de mult se schimbase, era mai planturoasă, sânii cândva mici se umflaseră, amestecul de fetiță și femeie de pe vremuri se topise într-o femeie cu un aer pierdut, obrazul neted cu hașuri fine, ochii înfundați conturați de cearcăne pronunțate. Dârzenia trecuse în gesturi leneșe, încete și prelungite. Sau poate era o mască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
în ea însăși. Din starea asta de apatie nu a ieșit cu adevărat decât o singură dată, când fiica ei s-a îmbolnăvit de tiroidă și, împinsă de niște doctori nepricepuți, s-a operat în plină criză, când i se umflaseră ochii, gata să iasă din orbite, făcând-o să nu mai semene cu ea însăși, acum nu era decât o mască pe care avea s-o poarte toată viața, încât și ea, disperată, se înțelege, și toți din jurul ei, trebuiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
atârnânde. Cămașa toată udă i se lipise de spatele subțire în două rotocoale mari, ca niște pete uleioase. Andrei Vlădescu și fiica ei s-au privit pe deasupra capului cu păr îngălbenit, în timp ce bătrâna doamnă se străduia să-și vâre picioarele umflate în papucii de pâslă vișinie. Probabil au gândit același lucru, pentru că le tremurau în același fel buzele și au spus aceleași cuvinte, încercând s-o convingă să nu se sperie. Dar mai mult s-au înțeles din priviri și vorbele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
însă parchetul se încăpățâna să rămână închis la culoare, iar pereții înnegriți, cu pete mai deschise în locurile unde se aflaseră tablouri sau mobile. Îl usturau mâinile, i se înroșiseră buricele degetelor și pielea din jurul unghiilor se albise și se umflase, încrețită, mergea îndoit de la mijloc. S-a așezat pe un scaun în mijlocul acelui spațiu gol în care își mutase patul îngust și în care nu se mai aflau decât o masă scundă și un scaun. A ascultat un timp, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]