3,569 matches
-
prafului și cu pletele fluturând în vântul produs de elice. Elicea se oprește, ușa elicopterului se deschide și apare un șuvoi de soldați înarmați până în dinți care se aliniază în fugă în fața elicopterului. Am un sentiment de disconfort puternic la văzutul atâtor arme gata de atac; Carlos, în schimb, începe să se agite, aleargă de jur împrejur, își dă jos tricoul vechi pe care l avea, își pune o tunică lungă cu marginile dintr-un fel de mătase purpurie și o
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
tu ai creat locul ăsta, este imaginea exactă a ceea ce ți-ai dorit” îmi repetă, privindu-mă fix. Îmi prelungesc statul în Estancia săptămână după săptămână, totul este perfect, ne înțelegem cu toții atât de bine încât reduc progresiv timpul acordat văzutului restului Argentinei. Dimineața, din când în când, mă trezesc înaintea celorlalți și merg la baie în râul din apropiere cu cățelul familiei, India, un setter auriu isteț și simpatic. Nu de puține ori calea spre râu mi-a fost tăiată
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
uimitor, în timp ce restul participanților par să caute în continuare, aproape legați la ochi. Suntem legați prin ceva invizibil și suntem recunoscători pentru că am avut o astfel de șansă. Printre prezentatori, un fost angajat la CIA, John Alexander, care vorbește despre „văzutul la distanță” Explică cum cu toții avem capacitatea de a vedea lucruri dincolo de un zid spre exemplu, doar unii o au mult mai crescută și pot ajunge la rezultate formidabile prin antrenament. Serviciile de informații au folosit din plin tehnica respectivă
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
ca aceea a muncitorului strivit sub o literă din Republica Socialistă Romînia, mi-e greu să nu-l suspectez că simulează, că se opintește mecanic să ridice filmul la cota regulamentară de isterie. Dar asta e irelevant. Filmul nu merită văzut, după cum nu merita finanțat. N-ar fi fost finanțat dacă nu l-aș fi susținut chiar eu, la concursul CNC din 2005, în fața obiecțiilor vehemente ale mai multor colegi de comisie. Tot ce pot să spun în apărarea mea este
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
Aceleași aspecte de bun simț și de civilizație reală ne destind, ne odihnesc. Mi-a fost rușine să notez, dar am păstrat destul în memoria mea afectivă și caut să mă folosesc acum la o scară oarecum redusă de cele văzute. Atunci nu mă gândeam că voi spune și altora despre ce am văzut și simțit. Pe 8 mai către seară ajungem la Pisa, cu celebrul ei turn înclinat așa cum l-am văzut în manualele școlare, ori în filme. Acum mă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Foto 3: În fața fostei croitorii Crolux Foto 4: Hotel "Ambasador". S-a tras de la balcoanele de la etajele superioare Foto 5: Dispunerea tancurilor în Piața Palatului Foto 6: Tancurile în fața Bibliotecii Foto 7: Tancurile în fața Bibliotecii Foto 8: Starada Benjamin Franklin văzută dinspre Piața Palatului. În capătul ei este Hotelul Ambasador, de la balcoanele căruia s-a tras asupra militarilor aflați în Piață cu fața spre Palat. Foto 9: Clădirea fostului Divizion 333 de Artilerie Antiaeriană (noiembrie 2014) Foto 10: Clădirea fostului Regiment
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
fanariote din care face parte Dinu Păturică „cu anteriu și cu călămări la brâu”. Ne amintim că Nicolae Filimon finaliza doar jumătate din proiectul său care-l recomandă ca un fiziolog modern al neamului ciocoiesc, adică funcționăresc. Cât de rău văzut era acest funcționar o știm prea bine din romanul său unde Dinu Păturică trece drept un „luceafăr al viciilor”, așa cum știm că ciocoiul modern „cu frac și cu mănuși albe” rămâne un proiect niciodată realizat. Cât de departe este această
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
axiologice a spiritului românesc” subliniază Negoițescu în scrisoarea din 13 august 1947. Negoițescu socotește comediile lui I.L.Caragiale plasate în afara Binelui sau a Răului, în spațiul amoralității, iar lumea lui Caragiale subîntinde lumea românească și, în principiu, lumea vechiului regat. Văzută doar din afară, lumea lui Caragiale apare imorală, altfel niciunul dintre personajele sale, consideră Negoi- țescu, nu trăiește cu conștiința răului, a imoralității, ci doar cu cea a socialului. Preluând o considerație a lui Schiller din Scrisorile asupra educației estetice
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
denumire utilizează termenul de „agelast” împrumutat de la Rabelais. Neologismul creat din limba greacă îi indica pe cei care nu știau să râdă, pentru care gluma avea un caracter sacrileg dacă viza categorii onto- logice fundamentale sau un corpus de valori văzute ca inextricabile, intangibile, sacrosante impunând sacerdo- țiul. Cu onestitate, poetul își descrie agelastia din tinerețe, însă ea nu este doar o trăsătură personală, ci și una culturală a spațiului din care provine. Cerchiștii încearcă să exorcizeze în comedia lui Caragiale
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
am ajuns la PIRAMIDE! Bineînțeles că impresiile încă sunt proaspete, învălmășite și suprapuse, pentru că de-atunci, deși au trecut doar 5 zile, acumulările au fost imense, informațiile vizuale au căzut ca o cascadă în sufletul nostru și diversitatea lucrurilor, obiectivelor văzute este copleșitoare. Totuși nu pot să trec peste momentul întâlnirii mele cu Sfinxul pentru că atunci mi-am deschis supapa blocată și din acel moment emoțiile năvălesc prin ființa mea, nedându-mi timp nici măcar să respir. Este atât de frumos, atât
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
am vrut, uimindu-mă, ca de obicei, luând contactul cu vremurile apuse, îmbogățindu-mă. Iată! În stânga paginii, masca lui Tutankhamon stă parcă mărturie spuselor mele. Am încercat să scriu despre senzațiile avute, deoarece, dacă m-aș apuca să comentez obiectele văzute aș face-o diletant. Și, oricum, încă eram abulici. Presimțeam chiar și în muzeu că nu sunt în fața celor mai mărețe mărturii, care urmau să ne primească în zilele următoare, după kilometri parcurși prin deșert sau pe Nil. Oricum, tot
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
lui H. că este un hâtru pe care nu-l poți păcăli ușor? Oare am venit și mai devreme și aflând că S. n-a venit și că dau doar peste H., am mai așteptat? Oare după ce am aflat (sau văzut) că a venit S., am hotărât să intru? Oare atunci când am prins curaj și mi-am propus să intru după ce-am văzut că a venit S., am văzut-o pe doamna aceasta (T. A.) venind și m-am oprit
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
verzi ale patriei, departe de ochiul vigilent al cumnatului exploatator, la solicitările tovarășilor de breasla, scoteam șorțul cornutului, contra sumei fixe de 2 lei, ceea ce-mi asigura vizionarea tuturor filmelor din urbe. Fiind cinematografe multe și filme care meritau văzute chiar și de mai multe ori, berbecul se întorcea de la păscut adesea împleticindu-se pe picioare, de-a chemat cumnatul un veterinar să-l consulte, fără a i se putea stabili diagnosticul. Prestația mea de cioban a luat sfârșit printr-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cu 30 de ani altarul din Pergam, poarta din Milet, poarta lui Iștar și Calea procesiunilor din Babilon. Muzeul Pergamon atrage în ultima perioadă anual un milion de turiști și sunt convins că toți pleacă mulțumiți și uimiți de minunile văzute. Ca istoric mă întrebam adesea cum au putut suverani luminați ca Eumenide al II-lea sau Nabucodonosor, în vremuri atât de tulburi și cu mijloacele tehnice de care dispuneau, să patroneze desăvârșirea unor atare opere de artă? După ore de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
erau primii din viata mea i-am schimbat în pesoși și am pornit-o către un supermercado din apropiere, "Jumbo". După alimentația rațională din patrie, ce-am văzut acolo mi s-a părut peștera lui Ali Baba. Am rămas cu "văzutul", fiindcă prețurile erau destul de piperate și salariul meu în primul an, cu tot cu sporul de soție, era de doar 500 de dolari. Am luat și noi câte ceva, de "ochii șoferului", care, bun cunoscător al prețurilor, ne-a invitat să-l însoțim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
gândul că în urmă cu doar 20 de ani se reculeseseră aici Salvador Allende și Pablo Neruda! În centrul din Montegrande aveam să admirăm un grup statuar, prezentând-o pe Gabriela, învățătoare, alături de doi copii. Eram profund impresionați de cele văzute, așa că drumul de înapoiere la autostrada Panamericană l-am făcut în tăcere! După ieșirea din La Serena ne aștepta Atacama! Un deșert întins pe aproape 1000 de kilometri, cu o suprafață de 181.300 kilometri pătrați, "bătrân" de 20 de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
făcut chiar și baie în ocean, apoi ne-am plimbat ca nababii pe Copacabana și am "luat masa" la terasa unui restaurant cochet, "Meia pataca" ("Jumătate de ban"), față în față cu Atlanticul. Am plecat din Rio încântați de cele văzute, dar și triști de despărțire, nebănuind că în 1992 aveam să revin în "Cidade maravilhosa" în calitate de Consul General! Vreme trece, vreme vine! 1982 Lungul drum al zilei către noapte Călătoria de la Rio de Janeiro la Madrid n-a avut nimic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
excepție, La Catedral Metropolitana da Nossa Senhora Aparecida și la Ermida Dom Bosco. Catedrala, construită din beton și sticlă, cu 16 arcade hiperboloidale și acoperișul de cristale colorate , terminată în 1971, nu are nimic asemănător sau comun cu nici o catedrală văzută altundeva. La fel și biserica Dom Bosco, supranumită și "biserica albastră", ai cărei pereți de sticlă de culoare albastră și violet filtrează o lumină ireala, dându-și o senzație de liniște de pe alta lume. O vizită prin Brasilia te ține
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Ely, soția sa româncă-grecoaică, și la Porto Alegre, după ani de muncă, era acum proprietarul unei fabrici cu 200 de angajați care producea ornamente metalice pentru industria marochinăriei, produsele sale fiind exportate în America de Sud și Europa. Era o persoană bine văzută și apreciată de autoritățile locale și rezervase drept spațiu de expunere holul central al principalei bănci din Porto Alegre, o clădire monumentală din secolul XIX, unde minunatele noastre covoare arătau și mai minunat. La vernisaj a fost o participare "de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
al umanității" de către UNESCO, mai erau multe de văzut, dar, având în vedere timpul scurt și faptul că "după șampanie nu mai merge nimic", ne-am îndreptat către gară. Am ajuns pe seară la Madrid osteniți, dar fericiți de cele văzute "pe banii și pe timpul nostru" în cele 3 zile care mi se decontau "din concediu"! Vale! Întors din turneul andaluz, am dat raportul șefului misiunii asupra reuniunilor din tabăra de la Malaga și am făcut și o informare pentru MAE asupra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
e rapid detectată, iar poliția locală , într-o țară clasată pe locul doi în lume pentru "liniște și ordine", era profesionistă și atentă la tot ce mișca și ca atare cerșetorii, categorie necunoscută pe plan local, nu erau deloc bine văzuți. Mi-au fost semnalate de către "uruguayeni de bine" câteva "apariții" de maturi cu copii, fiind întrebat de ce ambasada "nu se ocupă". Respectivilor sau respectivelor le răspundeam cu o logică implacabilă, după următoarea formulă: Știți unde e România? Cred că în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Mihail Kogălniceanu la Congresul de pace de la Berlin, care au reacționat vehement la declarația cancelarului Otto von Bismark, ce afirmase că delegația noastră va fi "doar auzită, nu și ascultată", îmi exprimam speranța că depeșa mea va fi "nu doar văzută, ci și citită" și că la luarea unei decizii voi fi consultat, așa cum este normal, și eu. În final, mi-am permis să mă adresez omului de cultură Ungureanu, dar și ministrului, amintindu-i "parabola bunului păstor" din Biblie, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
dacă la televizor nu era nimic interesant. Fără talentul de excepție al acestei actrițe, fără devotamentul și sacrificiul conștient În serviciul artei sale, Trilogia nu ar fi avut aceeași forță și intensitate. Celelalte relații romantice, deși naturale la timpul lor, văzute acum În raport cu intenția acestei cărți, nu au, metaforic spus, aceeași pondere. E adevărat că orice relație Își are importanța ei, dar e la fel de adevărat că nu toate se vor dezvăluite public.) Ghelerter și Loghin erau personalități „grele“, deși Moni era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Pendereski cu Rostropovici. Sublim! Corzile violoncelului fluturau în aer ca niște raze. Ritmul inimii mele bătând la unison cu muzica. M-am întrebat ce simțeau cei care erau cu mine. Jan Olov Ullén mi-a trimis cartea lui despre Dante, Văzutul nevăzut, scriindu-mi că interviul nostru e foarte bun. Au început filmările cu echipa finlandeză de la YLE, Birgitta Wergelius e foarte plăcută, tinerii cu camera sunt plini de subtilitate, căutând prezența luminii acolo unde eu n-o bănuiam. S-a
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
adolescență, încrezându-mă în tot și toți, luând riscul de a fi ridicolă și refuzată de semenii mei, care se pare că trăiesc angoasa primăverii și mai puțin marele entuziasm, sentimentul idiot al iubirii țâșnind în spirale din toate structurile văzute și nevăzute. În timp ce am vagabondat prin oraș, mi-am amintit brusc de visul de azi-noapte: îmi pierdusem cerceii și brățările, hoții intraseră în casă furând icoanele din hol, cărțile rare! Ce dizgrație sau ce grație de a fi ușurat de
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]