6,856 matches
-
Cu gândul aiurea, ies din cameră pe hol, unde Suze tocmai îi dă un plic cu strat protector unui bărbat în uniformă. — Perfect, zice el. Dacă vreți să semnați aici... Bună ziua! îmi spune vesel și eu îi răspund cu o vagă aplecare a capului, uitându‑mă absent la ecusonul lui, pe care scrie: Orice, oriunde, până mâine dimineață. Orice. Oriunde. Până mâine dimi... Hei, așteptați! strig, exact în clipa în care ușa e gata să se închidă. Numai o secundă, vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
uitat și el. Și nu și‑a amintit de ea decât când a primit scrisoarea aia complet neașteptată, care‑l invita să vină să întoarcă porcul în frigare. Ce să facă? — E o chestie tradițională de‑a localnicilor, zice Suze vag. Tatei i se face onoarea de a fi lăsat să frigă primul porc, pentru că e proprietarul insulei. În ochii lui Suze apare o luminiță ciudată. De fapt, mereu caută să paseze onoarea asta altcuiva. Bănuiesc că n‑ai chef să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
O, Doamne. Să‑i închid gura miresei diavolului e una. Dar nu pot să‑i fac lui Janice așa ceva. Pur și simplu nu pot. Așa că iau o gură mare de șampanie și‑i flutur paharul în față, în modul ăla vag care poate însemna orice. — Vai, Becky... Janice își împreunează mâinile. Becky, mă simt absolut... Ai tăi l‑au văzut deja? Mama ta o să fie în al nouălea cer! La dracu’. Simt că îmi vine rău. Părinții mei. La asta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
fără să mă uit la nimeni, ies cu spatele din cort. — E dusă rău! o aud pe Lucy zicând. Zău, Tom, e un adevărat pericol public! — Ba tu ești un pericol, domnișoară! o aud pe mama răspunzându‑i, cu vocea vag șovăitoare. Janice, nu știu cum îi permiți nurorii tale să fie așa de nepoliticoasă! Becky s‑a purtat întotdeauna bine cu tine, de când vă știți. Și cu tine la fel, Tom, care stai aici fără să zici nimic, de parcă n‑ai nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
te duci la New York și să nu faci cumpărături! Deși bănuiesc că Becky ne‑ar spune mai degrabă să ne punem banii într‑un fond de economii. Râde veselă, iar Zelda i se alătură. Le zâmbesc și eu, cu un vag disconfort. Nu știu cum se face, dar toți cei de la Cafeaua de dimineață au ideea fixă că eu sunt incredibil de cumpătată când vine vorba de bani - și n‑am făcut nimic pentru a infirma această părere generală. Dar nu cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
de pildă, faptul că la Bloomingdale’s exista fabrică de ciocolată! Și există un cartier întreg numai cu magazine de pantofi! Totul e atât de incitant, că aproape uit de ce sunt aici. Dar miercuri dimineață mă trezesc cu un sentiment vag de teamă, ca atunci când mergi la dentist. Azi am prima întâlnire cu un două persoane importante din televiziune, de la HLBC. O, Doamne. Mi‑e frică de‑a binelea. Luke trebuie să plece devreme pentru o întâlnire la micul dejun, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
credit? — Of, Bex... suspină Suze. E amuzant, exact asta a spus și fata aia de la impozite. — Ce fată de la impozite? Mă încrunt la propria mea reflexie și iau un dermatograf. — Fata care a trecut pe aici azi‑dimineață, zice Suze vag. Avea un clipboard. Și m‑a întrebat o groază de chestii despre mine, despre apartament, despre cât îți iau pe chirie... am avut o conversație agreabilă. Și i‑am spus că ești în America, despre Luke... și despre ce faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
spre ușile clădirilor de birouri, pentru a vedea cum se numește strada. Și tocmai vreau să întreb un agent de circulație, când văd o tăbliță. King Street. O clipă, rămân uitându‑mă la ea alb, întrebându‑mă de ce simt un vag semnal de alarmă. Apoi, cu o tresărire, îmi aduc aminte. King Street numărul 17. Alicia. Numărul gravat pe ușa de sticlă din apropierea mea este 23. Ceea ce înseamnă... că tocmai am trecut pe lângă 17. Acum mi s‑a stârnit de‑a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
pentru a o ajuta. Un căutător de plăcere înnăscut, se descria el însuși. Asta are de-a face cu trecutul lui, într-o familie burgheză răsfățată de confort. Ce-l face să fie revolutionar? Ea nu are nici cea mai vagă idee. Sunt astfel de oameni în Partidul Comunist. De ce-și riscă oare capetele? Nu pentru mâncare, e sigură de asta. Puterea de a controla? Dragostea de țară? Sau își urmează doar un instinct - acela de a fi un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
-mi dau seama în ce fel, s-a modificat în viața mea, Eu tècând, trecând sub tècere noaptea trecutè de dragoste, tèinuind explozia de stele și rèsèritul de sori din camera mea, evitând sè evoc performanțele sexuale mateiene, desi ceva vag, inexprimabil, un fel de voce îndepèrtatè și abia perceptibilè îmi spune cè virtuală mea soție, știe deja totul, Eu ce aș putea sè-ți ofer în schimb? Beyond everything, I need love, Matei! What does love mean to you, Angel? It
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
posibil! Stranie îmi pare și lipsa cèlètorilor, poate cè e un tren nou și încè nu stie lumea despre el! Ies pe culoar că sè fumez, când, pentru o clipè, mi s-a pèrut cè aud un zvon îndepèrtat și vag de glasuri, dar liniștea totalè din tren, accentuatè de pustietatea peisajului alburiu de afarè, mè face sè cred cè aș putea fi singurul cèlètor, Nici controlorul n-a apèrut încè! Și totuși, departe de mè intrigă, caracterul acesta neobișnuit al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
fereastrè, nici nebunul din g2 sau cei doi pioni din fața damei, perdelele albe că zèpada din fereastrè sunt neputicioase în fața nèvalei mateiene, nimic n-o ajutè, nici mècar amintirea vocii de la telefon a soțului ei, care, stèruind că un ecou vag și îndepèrat între noi, departe de a-l descuraja pe Matei, îl incitè, provocându-l, Regele alb flancat de turè și damè așteaptè atacul, În timp ce o dezbrac cu mișcèri lente, dar ferme, îmi trece prin minte cè, aș fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
de teracotè, Spre deosebire însè de ascunzètoarea fetiței, destul de luminatè din cauza unui geam situat în apropierea teracotei, ascunzètoarea lui Matei era complet cufundatè în întuneric, dar pe mèsurè ce se obișnuia cu obscuritatea camerei, obiectele începeau treptat sè prindè contururi vagi de umbre, atunci, Matei recunoștea, profilându-se în mijlocul încèperii, silueta mesei, cele patru scaune corect rânduite în jurul ei, canapeaua, tabloul de pe perete al bunicilor din partea tatei, Mè plictiseam repede, ceea ce-mi plècea, de fapt, era momentul în care, alergând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
încordată, dar, în cele din urmă, obținuse o mică-mare victorie: într-adevăr, reușise să determine acceptul părților pentru mutarea negocierilor de pace de la Giurgiu, din mizera sală de spectacole a unui cabaret de pe malul Dunării, la București. Un foșnet. O vagă undă de parfum. Mariam aștepta cu mâna pe tocul ușii. Manuc se ridică și o privi printre gene, lung, fără să-și ascundă plăcerea. Era frumoasă așa cum își strânsese părul, chiar foarte frumoasă. Mai lipsea totuși ceva. Neliniștea, impactul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
înflorituri. Și clucereasa se trezi murmurând ca într-un extaz: ― Oh, evghenitu’ mamei! Să te ție Dumnezeu așa cum mi-ai apărut acum: curat, încrezător și plin de har. Zorii luminau deja fereastra și Iancu îi surprinse iluminarea. Apoi, acel semn vag cu mâna. Semăna cu o mângâiere sau cu o binecuvântare, deși nu era decât extensia sensibilă a recunoștinței. PAGINĂ NOUĂ 12 Kutuzov își auzi propriul sforăit. Amplu, deosebit de zgomotos. „Mihail Ilarionovici, azi-noapte iar m-ai trecut prin Scylla și Charybda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
altă dimensiune a vieții noastre. Nu crezi? Se aflau pe o galerie exterioară sprijinită pe coloane și arcuri. Sus, luminile din interiorul casei conturau în negru frumusețea stâlpilor sculptați de la marginea cerdacului. Deasupra, domneau doar albastrul clar al nopții și vaga pâlpâire sau ceea ce mai rămăsese din coada strălucitoarei comete. Regele Soare se opri și se rezemă de o coloană. În întuneric, strălucirea pulberii de aur din peruca lui imensă îi anihila expresia de exaltare. ― Mă simt... în sfârșit... cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
putea ocupa liniștit de acel lider mărunțel și efeminat, complexat de aceste neajunsuri și dorind să se dea mare și tare atacând nesfârșita întindere de stepe, munți, pustiuri, câmpii, fluvii, tundre și taigale, numită Rusia. Oare Napoleon are măcar vreo vagă idee câte mii de verste va avea de străbătut? Chelnerul îl auzi hohotind bătrânește. ― Nu-i bai! Îl voi lăsa să le numere la pas. PAGINĂ NOUĂ PE DREAPTA Partea a patra PAGINĂ NOUĂ 26 În noaptea dinaintea semnării mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Fusese ruptă, apoi lipită la loc cu cocă. Vigilenții lui paznici își băgaseră deja nasul. Amână, însă, plăcerea lecturii. Deocamdată îi era de ajuns că vedea scrisoarea. Netezi hârtia cu palmele. Examină scrisul, cerneala. Aspiră prelung, cu ochii închiși, acel vag parfum. Acasă. Mireasma odăilor în care se născuse, crescuse și visase de nenumărate ori că va fi poet, un poet asemenea Luminăției Sale... sau ceva mai mare. Privi încă o dată scrisoarea, pipăi fiecare literă din numele lui Nicolae. Îi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
urmărit până aici, în Brașov... Mi te-ai deconspirat... Sunt două lucruri contradictorii, după părerea mea. Să înțeleg că și ele au legătură tot cu Marioritza? Dante Negro merse spre fereastra deschisă și privi peste acoperișurile caselor din față, spre vaga luminozitate a cerului care vibra ușor înainte de lăsarea întunericului. ― Marioritza este... Da, este o femeie deosebită, după cum bănuiesc că ați remarcat deja. Vă mărturisesc că ne leagă o mai veche prietenie. Dar numai atât. Dacă ar fi fost posibil, desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
este că Napoleon se teme de pace. Pentru el pacea reprezintă doar trezirea din euforia războiului. Nici nu vreau să mă gândesc la dezastrul care va urma în curând pentru Franța. Criza economică de anul trecut a fost doar o vagă schiță a ceea ce va izbucni în curând. Tezaurul este gol. Arsenalele nu mai pot satisface cererea de armament a marii armate a împăratului. Populația Parisului este din ce în ce mai nemulțumită și mai agitată. Dar... să trecem la lucruri cu adevărat importante pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
directe, În amintirile alimentate de amintirile părinților, de fotografii - de aer... Ceea ce-mi lipsește, acum, este ceea ce Încetase de a mai fi Încă Înainte ca memoria să Înregistreze, fie și imagini statice - de aceea sunt redus, condamnat la gestul vag, oarecum rotund, de aceea sfâșietor de „cuprinzător” (prea!) În ezitarea, În căutarea lui. Și la cuvintele: «Pe-acolo, pe undeva...» Cei dinainte, ca și cei de după mine (dar care au rămas pe-loc) nu vor fi simțind lipsurile din timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
către munți, lâsând capul pe spate de tot, pentru a privi înspre locul în care nu se găsea nici urmă civilizație. Acolo, sus de tot, prăvălindu-se parcă din cer, o cascadă venea la vale pe pante împădurite, atât de vagă și îndepărtată că nu știa dacă era reală sau doar o născocire a minții și vederii sale. Nu erau sate, case, oameni... Doar păduri și stânci luminate de soare și apa vie, dură și albă. Privi plin de gelozie păsările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
al cărui păr șaten și buclat îi cădea în ochi. Tipa avea un aspect răvășit, dar sexy, și nu șleampăt. —Bună, Alison, a zâmbit ea larg. Alison a schițat la rândul ei un zâmbet, cu toate că nu avea nici cea mai vagă idee cine era persoana din fața ei. —Eu sunt Fiona. Femeia a întins mâna, iar Alison i-a strâns-o, continuând însă să nu aibă habar cu cine stă de vorbă. —Sunt soția lui David. Cavalerul de onoare? Cu un gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
de plastic și imediat junghiul familiar al eșecului i s-a înfipt în piept. Oricât de atent se uita, nu avea cum să scape de amara dezamăgire: pe test nu figura decât o singură liniuță albastră și nici măcar o urmă vagă a unei a doua liniuțe. Femeia s-a prăbușit pe capacul de la WC și-a rămas acolo ca o păpușă de cârpă, cu brațele atârnându-i moi pe lângă trup și cu capul plecat. După câteva secunde, i-au apărut în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
acest copil cu tine. Poți să înțelegi asta, nu? Ochii lui Susan erau plini de tristețe. Nick a zâmbit cu nostalgie. —Uite ce e! Sincer să fiu, toată chestia asta m-a luat prin surprindere. Nu aveam nici cea mai vagă idee că ești așa de pornită, a spus el și s-a cuibărit lângă Susan, lipindu-și nasul de mijlocul ei, pentru ca apoi să ridice o mână și s-o tragă de braț. Haide, vino să te iau în brațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]