43,214 matches
-
vară Când stelele pe cer răsar. Dar dragostea de odinioară, În timp a devenit coșmar . Eu n-o mai simt în inimioară! Îi simt doar gustul său amar. În noaptea frumoasă de vară. Gabriela Amzulescu-Zidaru Referință Bibliografică: RONDELUL NOPȚII DE VARĂ / Gabriela Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1923, Anul VI, 06 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gabriela Zidaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
RONDELUL NOPȚII DE VARĂ de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1923 din 06 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381606_a_382935]
-
Toate Articolele Autorului mi-e ziua de foșnet în Down Town apoi cobor pe serpentine de ruine să mă prefac în muzeu se aud clinchete de pahare fără style fine suave furnici la glezne amișună pe lună clară tocurile senila vară n-am petrecut-o decât tacit la orizont Referință Bibliografică: RONDEL PICTURAL ÎN COLAJ / Florica Ranta Cândea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1920, Anul VI, 03 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Florica Ranta Cândea : Toate Drepturile Rezervate
RONDEL PICTURAL ÎN COLAJ de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381613_a_382942]
-
de cer nu gustase vreodată din tăcerea ta! tremurai, îmblânzit de o pată de lumină vie, mică, incoloră. Nu! Nu știam cine ești! dar ți-am încredințat ție totul din mine, ne-cunoscându-te, ne-gustându-te, ne-mai-întâlnindu-te vreodată! ți-am dat ție primăverile, verile, toamnele și iernile mele, în care ne-am ascuns prima dată, în căpița aia nesigură de incertitudine care se chema viața. Azi. Azi știu cine ești! ești cea mai frumoasă ninsoare, cea mai blândă ploaie, ești briza nesfârșită a verii
SCRISOARE PENTRU DRAGOSTEA MEA de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2074 din 04 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381631_a_382960]
-
verile, toamnele și iernile mele, în care ne-am ascuns prima dată, în căpița aia nesigură de incertitudine care se chema viața. Azi. Azi știu cine ești! ești cea mai frumoasă ninsoare, cea mai blândă ploaie, ești briza nesfârșită a verii și cântecul primăverii sub care înfloresc în fiecare zi, ținându-mă strâns de îmbrățișarea inimii tale, adânc ceresc și lumesc, pentru totdeauna! Autor Doina Bezea Referință Bibliografică: SCRISOARE PENTRU DRAGOSTEA MEA / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2074
SCRISOARE PENTRU DRAGOSTEA MEA de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2074 din 04 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381631_a_382960]
-
și-o gâză-i sunt prieteni. Și soarele, ce-i cântă peste zăpezi și ierbi! Stejarul de pe deal îmi cântă ades în zori, Când rândunica doarme în cuibu-i de la geam. Străbate depărtarea cu visele-i din ram Și-mi pune vară-n suflet, pe gând, cununi de flori. Ce taină poartă-n sevă, de cântă peste ere, Când frații lui au ars de secole în vetre? Se poate că sămânța s-a strecurat prin pietre Și lupta pentru soare i-a
STEJARUL DE PE DEAL de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1659 din 17 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381634_a_382963]
-
a văzut pe cer un semn Și-un înscris care era de la Domnul un îndemn ” Prin acest semn vei învinge” iar semnul era o cruce Ce de-atuncea ne ajută și în viață ne conduce... În această primă zi de vară, și sărbătoare, Zice-se că puii pot, și știu, de-acuma să zboare... Referință Bibliografică: Împărații Constantin și Elena / Eugenia Mihu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1968, Anul VI, 21 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Eugenia Mihu
ÎMPĂRAȚII CONSTANTIN ȘI ELENA de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381643_a_382972]
-
afirmați net că, după 1918, „Unirea cu Roma eșuează/România Mare se dezmembrează”. Ce simplu ar fi să putem da efectiv această explicație pentru dezmembrarea Țării, produsă în realitate ca urmare a ultimatumului sovietic și a diktatului de la Viena din vara fatidicului an 1940! Atunci, teatrul politic european, cu țesătura sa de interese transnaționale și antinaționale, însoțite de lașitățile occidentale cunoscute a permis-o. Susțineți, totodată, că „Modelul de viață occidental e interzis, cel ortodoxo-comunist moldo-valah devine dictatorial până în anul 1989
DIALOGURI PRINCIPIALE DESPRE CONDIŢIA RELIGIEI de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381560_a_382889]
-
atâtea despre noi, Noi nimic nu ne-am mai spus... Mesteceni albi în negre ploi, Urâtul lumii ne-a pătruns. Străini în câte un colț de lume, Ne căutăm prin amintiri, Mânați de-o apă, un dor anume, Cum vântul verii-n trandafiri. Nu m-ai crezut, să nu ai pace, Eu brațele nu le întind, Luna din cer în piept îmi zace și-un plop durerile foșnind. Citește mai mult S-au spus atâtea despre noi,Noi nimic nu ne-
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
atâtea despre noi,Noi nimic nu ne-am mai spus...Mesteceni albi în negre ploi,Urâtul lumii ne-a pătruns.Străini în câte un colț de lume,Ne căutăm prin amintiri,Mânați de-o apă, un dor anume,Cum vântul verii-n trandafiri.Nu m-ai crezut, să nu ai pace,Eu brațele nu le întind,Luna din cer în piept îmi zaceși-un plop durerile foșnind.... XI. EU CLIPA ACEASTA AȘ VREA SĂ RĂMÂNĂ, de Cristina Crețu, publicat în Ediția nr.
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
de Cristina Crețu, publicat în Ediția nr. 2105 din 05 octombrie 2016. Eu clipa aceasta aș vrea să rămână, Candoarea ce-mi aduce, raza ei, Rămână clipa aceasta și în urmă, Când somnul îmi va fi robit sub tei. Mirosul verii, al tinereții tale Cu ape liniștite în oglinzi, În suflet mi-ar croi o nouă cale, Când brațele spre mine le întinzi. Dar nu ești tu... e doar închipuirea, Cu ochii mei de jar aprind un foc, Ce n-am
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
dat iubirea, Nici soarta mea de fum, fără noroc. Citește mai mult Eu clipa aceasta aș vrea să rămână,Candoarea ce-mi aduce, raza ei,Rămână clipa aceasta și în urmă,Când somnul îmi va fi robit sub tei.Mirosul verii, al tinereții taleCu ape liniștite în oglinzi,În suflet mi-ar croi o nouă cale,Când brațele spre mine le întinzi.Dar nu ești tu... e doar închipuirea,Cu ochii mei de jar aprind un foc,Ce n-am avut
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
vorbă,Un plâns se iscă, fulgerat.Ca frunzele îngălbenescDorințe-aprinse prea târziu...... XIII. CÂNTEC PĂRĂSIT, de Cristina Crețu, publicat în Ediția nr. 2094 din 24 septembrie 2016. Cântec părăsit M-ai ocolit pân’ m-ai lovit Ca grindina în seri de vară, Azi sufletul îmi stă să moară De-atâta plâns, de neiubit. În morile ce le-am vânat Răsună acum un cântec trist, Eu nu-l aud, nu mai exist, Doar zbor pe-un cal înaripat, Cu inima în nori și
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
nu-l aud, nu mai exist, Doar zbor pe-un cal înaripat, Cu inima în nori și-n vânt, Mai sus de tine, de pământ... Citește mai mult Cântec părăsitM-ai ocolit pân’ m-ai lovitCa grindina în seri de vară,Azi sufletul îmi stă să moarăDe-atâta plâns, de neiubit.În morile ce le-am vânatRăsună acum un cântec trist,Eu nu-l aud, nu mai exist,Doar zbor pe-un cal înaripat,Cu inima în nori și-n vânt
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
neiubit.În morile ce le-am vânatRăsună acum un cântec trist,Eu nu-l aud, nu mai exist,Doar zbor pe-un cal înaripat,Cu inima în nori și-n vânt,Mai sus de tine, de pământ...... XIV. CU LUMINA VERII, de Cristina Crețu, publicat în Ediția nr. 2081 din 11 septembrie 2016. Acorduri de pian, Cristale în razele de purpură - săgeți, Neauzită, inima te doare, O insulă se înalță și ți-e frig. Tu, poate, plângi că vara acum s-
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
CU LUMINA VERII, de Cristina Crețu, publicat în Ediția nr. 2081 din 11 septembrie 2016. Acorduri de pian, Cristale în razele de purpură - săgeți, Neauzită, inima te doare, O insulă se înalță și ți-e frig. Tu, poate, plângi că vara acum s-a dus... Lumina aurie s-o regreți, Neliniștită, s-a scurs în apus. Ridică-ți capul greu de atâta plâns, Nu mai mă vezi, Cu ea, și eu m-am dus... Citește mai mult Acorduri de pian,Cristale
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
plâns, Nu mai mă vezi, Cu ea, și eu m-am dus... Citește mai mult Acorduri de pian,Cristale în razele de purpură - săgeți,Neauzită, inima te doare,O insulă se înalță și ți-e frig.Tu, poate, plângi că vara acum s-a dus...Lumina aurie s-o regreți,Neliniștită, s-a scurs în apus.Ridică-ți capul greu de atâta plâns,Nu mai mă vezi,Cu ea, și eu m-am dus...... XV. MARE BĂTRÂNĂ, de Cristina Crețu, publicat
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
topește în primăvara Ta. Sunt un cânt,o partitură în Simfonia Ta. Acum sunt nor,pe urmă soare, sunt tunet,sunt o fulgerare,sunt ploaia Ta. Tu ? România,tu ești pământul meu, pe care pot să plâng mereu. Sunt o vară,braț deschis spre câmpul tău. Sunt râsul,bucuria Ta; Sunt plânsul-rechemarea Ta. Sunt o Odă în simfonia Ta. Tu,România ? Tu,ești pământul meu, pe care pot să joc mereu, pe care pot să cânt mereu, pe care pot să
ODĂ,PĂMÂNTULUI MEU! de ILEANA VIČIČ STANCA în ediţia nr. 1877 din 20 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381635_a_382964]
-
din 08 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului LACRIMĂ DE CEARĂ SFÂNTĂ De-atâta drag și-atâta jale m-aș transforma într-un izvor Și-aș susura, doinind, spre vale, ca lacrimile unui nor Ce își prăvale, răcorind, sărutul ploilor de vară Pe pieptul, mugur înflorind, pe glezna-lujer, de fecioară. De-atâta dor și-atâta drag m-aș cufunda, tăcută,-n seară Iar către zori aș sta pe-un prag, precum o lacrimă de ceară Ce se topește încălzind și picură lumină
LACRIMA DE CEARĂ SFÂNTĂ de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381662_a_382991]
-
o tăcere izgonită, Ca un suflet se întinde din iubirea răstignită, Fulgerele unui cer, fără luna, fără stele, Se înnoadă ca o funie peste gândurile mele Și privesc în urma lumii, ca spre un convoi de care, Pline doar cu fânul verii, ars de gândurile tale; Vorbe nu mai sunt pe buze, depărtarea iți ia dreptul Să-mi șoptești taina în care, inima îmi sparge pieptul, Căci nu ești, n-ai fost să-mi fii într-o lume ca de ceară ... Citește
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
necreată, o tăcere izgonită,Ca un suflet se întinde din iubirea răstignită,Fulgerele unui cer, fără luna, fără stele,Se înnoadă ca o funie peste gândurile meleși privesc în urma lumii, ca spre un convoi de care,Pline doar cu fânul verii, ars de gândurile tale;Vorbe nu mai sunt pe buze, depărtarea iți ia dreptulSă-mi șoptești taina în care, inima îmi sparge pieptul,Căci nu ești, n-ai fost să-mi fii într-o lume ca de ceară... XI. DORINȚĂ
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
DEȘI DACĂ POATE..., de Silvana Andrada , publicat în Ediția nr. 2180 din 19 decembrie 2016. DEȘI DACĂ POATE... Privește, iar se termină-nceputul, Nourii negri se ascund în seară Iar viitorul ne-a devenit trecutul Miresmelor din noaptea cea de vară, Gerul cel alb, mă ține strâns în gheare, Scrâșnind din dinți strălucitori ce mușcă, Fetiță cu chibrituri visătoare Sunt, refugiată în străină cușcă, Căldura unor gratii peste chipuri, Răspuns al întrebării “cum se poate?” Să am o sumedenie de chibrituri
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
Deși, dacă poate, ne-am ține de mână... Silvana Andrada Tcacenco 19.12.2016 ... Citește mai mult DEȘI DACĂ POATE...Privește, iar se termină-nceputul,Nourii negri se ascund în searăIar viitorul ne-a devenit trecutulMiresmelor din noaptea cea de vară,Gerul cel alb, mă ține strâns în gheare,Scrâșnind din dinți strălucitori ce mușcă,Fetiță cu chibrituri visătoareSunt, refugiată în străină cușcă,Căldura unor gratii peste chipuri,Răspuns al întrebării “cum se poate?”Să am o sumedenie de chibrituri,Timp
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
Ești capătul meu de alb infinit, Cel fără de pace, fără de rând, Îmi ești cel mai departe sfârșit Sau poate cel mai aproape curând, În eternul periplu-al căderii Din cerul de vise ce am visat, Iubirea se numără în morțile verii, În verile- n care tu ai plecat, Zidită de vie-n zidul iubirii Clădit pe destinul acelor palate, Privesc candelabrele preaîmplinirii Prin porțile lor doar ferecate, Iubite, pământul îl simt că mi-e strâmt Iar destinul consimt când mă strânge
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
le respir, Ești capătul meu de alb infinit,Cel fără de pace, fără de rând,Îmi ești cel mai departe sfârșitSau poate cel mai aproape curând,În eternul periplu-al căderiiDin cerul de vise ce am visat,Iubirea se numără în morțile verii,În verile- n care tu ai plecat,Zidită de vie-n zidul iubiriiClădit pe destinul acelor palate,Privesc candelabrele preaîmpliniriiPrin porțile lor doar ferecate,Iubite, pământul îl simt că mi-e strâmtIar destinul consimt când mă strânge,Nu iubirea iubite
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > PLOAIA Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 2062 din 23 august 2016 Toate Articolele Autorului Ne-mbrăcam în frunze mirosind a vară, eu coseam cărarea timpului altfel, tropotul iubirii năștea frunza, iară, mugurind de ziuă flori de ghiocel. Ne-nchideau în clopot cearcăne de toamnă, adunând livide tânguiri de iarbă, tâmpla strângea focul sub genunchi, din rană, vântul culca pașii din pădurea
PLOAIA de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/381676_a_383005]