3,476 matches
-
din pricina stării febrile. Endō îl privea absent pe Gaston, care-i ștergea fruntea cu o bucată de pânză udă. I-a venit brusc ideea să se folosească de străin. Cel mai dificil lucru la hotel este, în general, mâncarea. Turiștilor veniți de la Tokyo le-ar face mare plăcere să mănânce mâncare specifică regiunii în care călătoresc, dar majoritatea hotelurilor de mâna a doua au în meniu numai mâncăruri din cele mai obișnuite - șnițel de porc, tăiței soba - de care poți mânca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
c-o să-i cheme într-o zi s-asculte cu toții. Și-a trecut într-o sâmbătă Bucur cu aparatul sub braț și cu plăcile pe la noi pe sub nuc, la Mălăchioaia-n curte, a pus muzica la intrare, s-audă toți cei veniți să cinstească și mai ales s-audă Lili, care apăruse și ea într-o rochiță cu trandafiri și volane și sărea de pe-un picior pe altul și nea Bucur a luat-o pe genunchi și Bucuroaica a dat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
-și păstreze locul de muncă. Domnul J.L.B. Matekoni va fi salvat din ghearele femeii aceleia, iar Mma Ramotswe va căpăta ceea ce merită. Totul îi era clar. Menajera se întoarse în bucătărie și începu să curețe niște cartofi. Acum că amenințarea venită din partea lui Mma Ramotswe se diminuase - sau se va diminua în curând -, era dispusă să se concentreze asupra stăpânului ei încăpățânat, care nu era decât o mămăligă, ca toți bărbații. O să-i pregătească un prânz pe cinste. Avea în frigider
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
rotește deasupra Stațiunii. E un vultur albinos. Are un secol. Unii locuitori spun - și aduc mărturii orale purtate de-a lungul multor generații - că pasărea există de o mie de ani. Greu de crezut, dar ei așa susțin, în fața noilor veniți. „Stațiunea” - mai zic - „va pieri odată cu Pajura, dacă asta se va întâmpla vreodată!” Oamenii locului nu o duc rău. Datorită străinilor care vin să se tămăduiască de tot felul de boli, dar, mai ales, să joace la ruletă și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
subacvatice; se va naște o legendă. Iarna, imaginea va fi estompată de un strat de gheață, nu se vor zări decât forme vagi. Într-un fel de conjurație a tăcerii, localnicii nu vorbesc străinilor despre cele ce vor fi; cei veniți, convinși că nu în timpul sejurului lor se va întâmpla nenorocirea, nu se sinchisesc. Și, de la zi la zi, nici oamenii locului nu-și mai fac atâtea griji. Pentru că Magistratul, cel mai în măsură să știe cum stau lucrurile - doar a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
într-alta săracă și urâtă, doctore, fiindcă acolo găsesc femei. Femei slute, pe măsura locului, needucate, rele, dar femei, doctore; și ele și-i doresc, ai lor fiind, mai toți, pieriți într-un război, cei rămași sunt prea bătrâni. Cei veniți au nevoie de muieri, doar dacă ești labagiu, doctore, nu pricepi. Exiști datorită instinctului; în clipa în care ai fost ejaculat, doctore, tatăl dumitale nu s-a gândit la morală. La patrie, la Dumnezeu! Ești un criminal, doctore; ești în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Dacă era de la curent, de la candelă sau de la vreo lumânare aprinsă, nu ardea în halul ăsta. Aici e mâna unei spurcăciuni cu ștate vechi în mănăstire. Ilarioane, Gherasime, unde crucea mami voastre sunteți, curvelor? Veniți la tata să vă mulțumească! Veniți, Dumnezei mamei voastre de lepădături! Ioane, tu ai oploșit în mănăstire o gașcă de golani, de lichele, de bandiți! Spune-mi cine-i nenorocitul! Spume-mi, Ioane! Așa a vrut Dumnezeu să fie, părinte stareț, așa a vrut Maica Domnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ceea ce tocmai auzise Încât, fără să dea atenție nici protestelor nici rugăminților, Doamnă dragă, vă rog, nu pot, trebuie să mă duc la farmacie, Îl am pe bunicu acasă care așteaptă medicamentele, Îl Împinse pe om În mașina de serviciu, Veniți, veniți cu mine, bunicul dumneavoastră nu mai are nevoie de medicamente, strigă ea zicându-i șoferului să pornească urgent spre studioul de televiziune, unde, exact În acel moment, se pregăteau cele necesare pentru o dezbatere Între trei specialiști În fenomene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
mai aproape de mine, Domnule prim-ministru, vă rog, nu v-aș deranja dacă n-aș avea un motiv foarte serios, am absolută nevoie să mă primiți, Când, Chiar acum, Sunt ocupat, Domnule prim-ministru, vă rog, Bine, dacă insistați atât, veniți, sper ca misterul să merite, Mulțumesc, vin În goană. Directorul general puse telefonul jos, băgă scrisoarea În plic, o puse Într-unul dintre buzunarele interioare ale sacoului și se ridică. Mâinile Încetaseră să-i mai tremure, dar fruntea Îi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
metalică. Își vârî mâna în gaura unde ar fi trebuit să fie zăvorul și trase spre ea ușa grea. Lumina îmi explodă în față atât de violent, încât a trebuit să-mi feresc ochii cu mâna, soarele părea foarte aproape. — Veniți, spuse, și am văzut-o dispărând. E nebună, m-am luat după o bolnavă la minte, m-a agățat în barul acela numai ca să mă facă să asist la sinuciderea ei. M-am apropiat de o scară de incendiu, externă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
i-a spus să se întindă pe un pat într-una din camere, de unde Italia, cu capul întors spre mine, mă privea. Medicul de gardă, o tânără pe care nu-mi aminteam să o fi văzut vreodată, sosi aproape imediat. — Veniți, mergem să facem o ecografie. Am intrat toți trei în lift. Femeia, pe a cărei față, ca și pe părul boțit, se vedeau urmele somnului, îmi zâmbea politicos, cu siguranță știa cine sunt. Italia avea acum o culoare mai bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
spus de sute de ori. Acesta este un institut mort, al unei literaturi moarte, într-o limbă moartă. De ce să mai studiezi cimeriana astăzi? Eu sunt primul care înțelege asta, sunt primul care s-o spună: dacă nu vreți, nu veniți, din partea mea institutul ar putea fi desființat. Dar să vii aici ca să... Nu, asta e prea de tot. — Ca să ce? — De toate. Mi-e dat să văd de toate. Săptămâni în șir nu vine nimeni, iar când vine cineva e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
camera de zi. Făcu un gest spre ușile franțuzești, impunătoare. Vă rog să mă scuzați o clipă. — Cred că eu am să mă duc să-mi iau ceva de băut, spuse Dean în timp ce Catherine pleca să-i salute pe noii veniți. Ne vedem mai târziu? — Mai târziu, amice, spuse Toby încercând să facă pe interesantul, dar reușind doar să arate bătrân. Adriana nici nu știa de unde să înceapă. Să-l descoase pe Toby mai întâi despre Dean sau despre Catherine? — Va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
acu’ trebuie să dați de două ori câte un rând! Parcă ați fi copii, zău ășa, se mai uită și lumea la noi, Își dau coate străinii de cârciumă, că au apărut fețe proaspete. Ce exemplu dăm noi celor abia veniți În acest stabiliment al pierzaniei și al regăsirii de sine prin aburi de alcool? Vai de capetele voastre - seci, de altfel! -, Gore se crede paparáți de când a intrat pe poartă, a pozat și musca-n zbor și berea din halbă
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Da, dar nu este foarte important. Vreau doar să-i prezint un prieten. Chelnerul își ștergea mâinile jilave de partea dinainte a șorțului. Domnul se ocupă și el de afaceri ? \ Da, spune Cottard. Piticul trase zgomotos aer pe nas: \ Atunci, veniți iar diseară. Am să trimit băiatul până la el. Ieșind, Rambert întreabă despre ce fel de afaceri era vorba. \ De contrabandă, firește. Se trec mărfuri peste porțile orașului. Se vând la prețuri mari. \ Bun, spune Rambert. Au complici ? \ Exact. Seara, storul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
OAMENII AU INTRAT ȘI S-AU INSTALAT LA MESE. ÎNCEPUSERĂ SĂ FIE SERVIȚI ȘI BOLTA JOASĂ SE UMPLUSE DE ZGOMOTE DE TACÂMURI ȘI DE CONVERSAȚII ÎNĂBUȘITE. LA ORELE DOUĂZECI, RAMBERT TOT MAI AȘTEPTA. A FOST APRINSĂ LUMINA. NIȘTE CLIENȚI NOU VENIȚI S-AU INSTALAT LA MASA LUI. ȘI-A COMANDAT CINA. LA ORELE DOUĂZECI ȘI TREIZECI, ISPRĂVISE DE MÂNCAT, FĂRĂ SĂ-L FI VĂZUT PE GONZALES SAU PE CEI DOI TINERI. A FUMAT CÂTEVA ȚIGĂRI. RESTAURANTUL SE GOLEA PE NESIMȚITE. AFARĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
placidă, fericiri mai delicate. Multe perechi și multe familii, într-adevăr, nu aveau altă înfățișare decât a oamenilor care se plimbă în mod pașnic. În realitate, cei mai mulți făceau pelerinaje delicate la locurile pe care suferiseră. Voiau să le arate noilor veniți semnele izbitoare sau ascunse ale ciumei, urmele istoriei ei. În unele cazuri se mulțumeau să facă pe călăuzele, pe cei care au văzut multe, pe contemporanii ciumei și vorbeau de pericol fără să evoce frica. Aceste plăceri erau inofensive. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
fi stat, atunci, În fața destrăbălării de apoi; deja aproape că nu mai erau opreliști pentru cea care o omora pe bunicuță cu zile. Thomas și-a zis că tot mai multă lume avea viziuni morbide, alternate cu veselii peste măsură, venite și unele, și altele dintr-un nedeslușit instinct primar, un șir tot mai frecvent de spaime. Nu doar Antonia se smintea. Thomas Încă putea să renunțe, pînă la o nouă Întîlnire cu Lars mai era o oră; să se tot
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
s-ar fi scuzat, ar fi recuperat orele de curs, se petrecuse ceva neprevăzut, ar fi spus la Întoarcere. ...A găsit cu greu loc la hotel. De parcă sute de mii de tați Își căutau și ei la Madrid odraslele neștiute, veniți, mulți dintre aceștia, pentru asta, cu neveste, cu iubite, cu alți copii; nu era așa, desigur, multă lume venea cu treabă aici, dar nici sosită să se plimbe nu era puțină. A Închiriat o cameră la Pio XII, era departe
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
După ce-și răcori sufletul cu aceste meditații stradale în mijlocul mulțimii aferate și indiferente la păsurile lui, se simți mai liniștit și se întoarse acasă. XXV Augusto se duse în vizită la Víctor ca să-l giugiulească pe fiul său târziu venit, să se recreeze în contemplarea fericirii proaspete a acelui cămin și, totodată, să se și sfătuiască cu prietenul său despre propria-i stare de spirit. Și, găsindu-l singur, îi spuse: — Și ce mai e cu romanul sau... cum ziceai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Cîrmaciul s-a apropiat de el, și i-a zis: "Ce dormi? Scoală-te și cheamă pe Dumnezeul tău! Poate că Dumnezeu va voi să se gîndească la noi, și nu vom pieri!" 7. Și au zis unul către altul: "Veniți să tragem la sorț, ca să știm din pricina cui a venit peste noi nenorocirea aceasta!" Au tras la sorț, și sorțul a căzut pe Iona. 8. Atunci, ei i-au zis: "Spune-ne din pricina cui a venit peste noi nenorocirea aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85103_a_85890]
-
fostă tabără a armatei selgiucide, situată la nord de fluviu. Mii de corturi și de iurte se Înalță de jur Împrejur, un adevărat oraș improvizat În care demnii reprezentanți ai Transoxianei trec neîncrezători pe lângă războinicii nomazi, cu lungi plete răsucite, veniți să-și reînnoiască jurământul de credință față de clanul lor. Malik Șah, având doar șaptesprezece ani, un uriaș cu față de copil, afundat Într-o bogată mantie de caracul, tronează pe un piedestal, același pe care s-a prăbușit tatăl său, Alp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de știre lui Terken despre sosirea lor. Acesteia Îi revine să hotărască soarta rivalului fiului ei, dacă trebuie sugrumat sau doar orbit. Eunucul a dispărut pe lungul coridor, slab luminat, când, dintr-odată, izbucnesc țipete, chemări În ajutor și hohote venite dinăuntru. Intrigați și neliniștiți, ofițerii, care n-au putut să se abțină să nu pătrundă În zona interzisă, se izbesc de o bătrână slujnică vorbăreață: tocmai a fost descoperită, moartă În patul ei, Terken Hatun, având alături unealta crimei, perna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
imaginația sărmanilor noștri contemporani. Pe deasupra, există acest oraș Îngropat sub pământ. De-a lungul veacurilor, câți copii au căzut În crăpături și n-au mai apărut, ce de zgomote ciudate s-au auzit sau s-a crezut că sunt auzite, venite, după câte se pare, din măruntaiele pământului! Așa s-a născut cea mai cunoscută legendă din Samarkand, cea care contribuie, În bună măsură, la misterul care Învăluie numele cetății. L-am lăsat să povestească. — Se spune că un rege din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
dar se opri brusc, reluându-și mina serioasă pe care i-o cerea profesia. Domnule Lesage, nu e vorba numai de protocol. Este vorba de principii. Înainte de a accepta acest post, m-am informat Îndelung asupra zecilor de experți străini veniți, Înainte de mine, În această țară. Unii nu erau lipsiți nici de competență, nici de bunăvoință. Dar au eșuat cu toții. Știți de ce? Pentru că au căzut În capcana În care sunt Îndemnat să cad eu astăzi. Am fost numit trezorier general al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]