46,761 matches
-
pe care-i iubim. Așa m-a amețit Iordan, în Vara Mare. "Simt că nu te merit, simt că nu va merge, simt că trebuie să te las. Sînt groaznic". Și Iordan cel Groaznic s-a însurat, la vreme de vin ghiurghiuliu, cu o contabilă de la nu'ș ce teatru. Îi spuneam Veronica Micle, din cauza cocului din bucle spiralate. Cît a mai rămas la Iași, Brăduț mi-a povestit cum l-a visat: "Fii liniștit, puiule, i-ar fi spus Iordan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Briceag, Cristoase! Despre Roman-oraș deschis ca un solar, despre Fălticeni sau Florența nordului, despre pescarii din Deltă, "consumați de aceeași patimă: supunerea naturii". Îl găsea în satul Vărsătura pe un Posdîrcă. Posdîrcă ăla descoperise leacul bacilului care îmbolnăvea via și vinul (de tip) nou. Fluturel, care și-a scos și el un volum de memorii, povestește cum a fost suspendat de la radio pentru că nu spusese lozincile obligatorii (i le adăugase șefu'; emisiunile nu erau, pe-atunci, în direct) și pedepsit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
tiv în sus. Pe-al doilea. Ce coapse fixe! Pe-al treilea, din talie. Ce buric de iad! Cînd și-a scos sutienul și mi l-a înfășurat de gît, lavalieră, am avut o erecție cît China. Haideți la un vin în trei, că mi s-a uscat cerul gurii. Ești cu mașina, Iordana? La Motel, unde altundeva!" A doua zi, Lucian ne arăta "pe șest", într-un album Dali, tabloul cu mutra lui Lenin multiplicată pe clapele unui pian. Azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
schițele tale, de-o imaginație fără frontiere. Ieșite (schițele) o cîtime din mustața lui Dali, o cîtime din barba lui papa Freud, o cîtime din magia sud-americană, o cîtime din behaviour-ism. Jobenul, extravagantul, a turnat un strop de oniric în vinul casei. Chiar dacă Fluturel nu se lăsa dus de farmecul discret al burgheziei. Ce vin îi ăsta? Sauvignon Blanc. Miroase a pipi de motan pe-un tufiș de coacăz. Am presupus întîi că se temea de spectacol, de comedie, dar motivul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Dali, o cîtime din barba lui papa Freud, o cîtime din magia sud-americană, o cîtime din behaviour-ism. Jobenul, extravagantul, a turnat un strop de oniric în vinul casei. Chiar dacă Fluturel nu se lăsa dus de farmecul discret al burgheziei. Ce vin îi ăsta? Sauvignon Blanc. Miroase a pipi de motan pe-un tufiș de coacăz. Am presupus întîi că se temea de spectacol, de comedie, dar motivul bosumflării era altul. Mi l-a spus. O să se răsufle. Ce? Hai, mă Dana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
coloratului. Hai să ne mutăm. Ăla ne-a pus gînd rău. Lucian Foișor deja a literaturizat-personalizat sujetul. Scurt și cuprinzător, într-o scenuță-schemuță deșteaptă: hold-up la joben. Fluturel a sărit ca dintr-o cutie-surpriză cu arc. Stai și termină-ți vinul. Ceasul lui Cuza a dispărut și el. N-o fi jobenul lui Codreanu mai prețios decît ceasul lui Cuza. Mai am unul la fel, prin mansardă: jobenul tatei. Ți-l dau, să-l ai rezervă. O mulțime de amănunte scapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Conservatorul se numea, pe-atunci, Academia de Muzică și Artă dramatică "G. Enescu". Sofia Teodoreanu, fiica lui Gavril Muzicescu, preda teoria; la clasa de dramă Agatha Bârsescu; la dicție și declamație Mihai Codreanu, care era și (di)rector. Cu un "vin acătării" (omologat de Păstorel) în față, sonetistul le istorisea cu șart despre o anume cerere: "Subsemnatul Alexandru Roșca, profesor de f laut, rog a binevoi..." Categoric cu impostura, Mihai Codreanu l-a respins pe flautistul care nu silabisea corect. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
blazer matlasat. Sărisem de la 41 la 45, cum mă tot lua Iordan în derîdere, după ce mă îndopa ca pe-o gîscă. Repulsia, întîi discretă față de mesele nesfîrșite, mi-o manifestam deschis: Nu vreau nici tuslama, nici fondue, nici cocque au vin, Iordan. Vinul e amar, nu simți?" În drum spre bucătărie sper să fi rămas un rest de cafea în filtru îl calc pe Tano pe labă. Se scoală atît de mahmur de la nesomnul de az'noapte, că și Mișu Negrițoiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Sărisem de la 41 la 45, cum mă tot lua Iordan în derîdere, după ce mă îndopa ca pe-o gîscă. Repulsia, întîi discretă față de mesele nesfîrșite, mi-o manifestam deschis: Nu vreau nici tuslama, nici fondue, nici cocque au vin, Iordan. Vinul e amar, nu simți?" În drum spre bucătărie sper să fi rămas un rest de cafea în filtru îl calc pe Tano pe labă. Se scoală atît de mahmur de la nesomnul de az'noapte, că și Mișu Negrițoiu i-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
și subțiate sau pentru cele neîmpărtășite sau repudiate. Dar mai ales, pentru cele noi, puternice și încrezătoare se închină, sau pentru cele latente, neconcretizate încă, pentru că la ele ne gândim continuu și ne bucură clipa. Pe masă, pe lângă cupele de vin, se află un platou cu banane pentru a reține atenția lui M.M., fotografia unei fete frumoase dăruită prietenului meu de un ghețar, Okurina mototolită, în fața lui sicraN, laptopul, floarea-soarelui și celularul Pulcheriei, o carte pentru copii, intitulată "Darurile Mării", și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
aici educația milenară trebuia impusă prin deschiderea largă a ferestrelor către cunoașterea din spatele cărora izvora o altă cunoaștere, asurzitor, pe linia melodiilor populare cu versuri infantile, repetabile până la vomă din cauza condimentării lor cu parfumul înecăcios al grătarelor și stropite cu vinuri din soiul licențiat la Bruxelles: Metabisulfit, 100 pastile = 1.000 decalitri. Cu capetele uriașe de prea mult creier, mârlanii acum brăileni reprezentau gena viitorului, acei extratereștri cu capul cât o geantă de voiaj de 50 de kg și trupul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
face Luna ghem de iederă, bolțile se rup de iedera sălbatică a viilor, brațele copacilor îndoite de rod și parfumul rămas dăinuie în frunze, în scoarță, în ramuri, în puful aripilor, în cașul ciocurilor, încât și șerpii au veninul parfumat, vinul murdărește smalțul dinților, caldarâmul străzilor, capilarele rădăcinilor, pe Dunăre curge vin în loc de apă, peștii își depun icrele în copaci, printre ziduri, în cuiburi de păsări, ei luând liniștiți calea spre dezalcoolizare, în oale și tigăi. Luna e cam roșie în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
a viilor, brațele copacilor îndoite de rod și parfumul rămas dăinuie în frunze, în scoarță, în ramuri, în puful aripilor, în cașul ciocurilor, încât și șerpii au veninul parfumat, vinul murdărește smalțul dinților, caldarâmul străzilor, capilarele rădăcinilor, pe Dunăre curge vin în loc de apă, peștii își depun icrele în copaci, printre ziduri, în cuiburi de păsări, ei luând liniștiți calea spre dezalcoolizare, în oale și tigăi. Luna e cam roșie în seara aceasta, ți se pare, iubito, cu certitudine vine sfârșitul lumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
vine sfârșitul lumii, uite cum stă zi și noapte aliniată cu soarele și semnele zodiacale stau ca obleții pe sârmă, nu s-a mai văzut atâta bogăție. Ba da! spune brăileanul străinilor cu buzele lăsate și ochii pleoștiți de tăria vinului amestecat cu soare fixând hipnotic ochiul nopții, Luna. Ba da. Când? Anul trecut, care an trecut, adevărat, nici n-a apucat să plece, trăim cu plecarea ei, bogată, lăsată, păstrată, nealterată, descântată, nediluată, neuitată, de nestemată, alunecată, îmbibată, îmbălsămată, neterminată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
te cuprinde amintirea ei, amintirea sapă gropi în suflete, în care-și ascund nostalgia de ochii curioși ai iernii, zgândărește simțurile cu razele ei reci, nu găsește, fir-ar să fie, nu găsește în găocile acoperite cu spuza uitării ceva vin, ideea de vin măcar, ca să-i amintească de rivala ei împopoțonată cu tot felul de panglici și funde, de la picioare până în pletele ei nesuferite, vopsită cu rugină caldă, cu șuvițe rebele de aromă roșie, machiată strident cu piatră pe la ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ei, amintirea sapă gropi în suflete, în care-și ascund nostalgia de ochii curioși ai iernii, zgândărește simțurile cu razele ei reci, nu găsește, fir-ar să fie, nu găsește în găocile acoperite cu spuza uitării ceva vin, ideea de vin măcar, ca să-i amintească de rivala ei împopoțonată cu tot felul de panglici și funde, de la picioare până în pletele ei nesuferite, vopsită cu rugină caldă, cu șuvițe rebele de aromă roșie, machiată strident cu piatră pe la ochi, cu lichidul ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cer. VOM LUA TOT ȘI MAI MULT DECÂT ATÂT! Dar cine să mai citească? Secretara îi mulțumea Primarului din priviri, staff-ul Administrației locale a scos din subsol toată muniția de război: obuze cu șampanie, mortiere cu țuică, rachete cu vin 1001. Muștele s-au întors la locurile lor, adică la nasurile brăilenilor care își energizau lenea căutând noi job-uri pentru strămoși, dar trecuții preferau o moarte prin muncă în slujba comunității. Hai să urcăm până acolo sus, la parter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
fi înapoiat Brăilei în care, odată ajuns, porni țintă spre casa de la marginea orașului. A intrat în curte și un dulău l-a culcat la pământ. Un bărbat cu cămașa în carouri a strigat: Aport! Și în fața unei carafe cu vin, află că, în casa aceea, bărbatul locuia împreună cu soția sa, evreică, de peste 50 de ani, ca urmare a extinderii fermelor din Baldovinești, iar... eu, ca inginer agronom, am vrut să fiu aproape de locul de muncă împreună cu menajeria mea și îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
sau înspăimântate, în aceleași robe roșii, fără măști. Lunecă într-o fântână, îi putea vedea îmbucăturile cilindrilor de beton, până când simți că sparge cu capul o pojghiță de gheață neagră și se trezi amețit din leșin în fața unei carafe cu vin, cu Any Palade. Alături, părinții lui, profesorul de matematică, Moș Eveniment și, râzând gros pe un șezlong, Hugo, pictorul mânjit cu vopsele. O mână ușoară pe umăr și din spate o voce reținută de a nu se dezlănțui în râs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
urmă. Eram, afirma el, un client bun. La ultimul Salon al miresmelor de la poarta Champerret, cu șase luni înainte, cumpărasem de la el o ladă de gevrey-chambertin 2003. Admitea că îl uitasem pe el, însă era sigur că îmi aminteam de vin. Nimic din ce-mi spunea nu-mi părea cunoscut. Miroseam o escrocherie cu card bancar. -Cum v-am plătit? întrebai. -Cu bani gheață. Întotdeauna plătiți așa. Din ce în ce mai bine: plăteam cu bani gheață vinuri care costau cu siguranță cât un pod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
însă era sigur că îmi aminteam de vin. Nimic din ce-mi spunea nu-mi părea cunoscut. Miroseam o escrocherie cu card bancar. -Cum v-am plătit? întrebai. -Cu bani gheață. Întotdeauna plătiți așa. Din ce în ce mai bine: plăteam cu bani gheață vinuri care costau cu siguranță cât un pod. Și făceam asta adesea. Declarai că nu eram acel Bordave despre care vorbea. -Nu sunteți Baptiste Bordave? -Ba da. -Ei vedeți! -Păi e un omonim. -Dumneavoastră mi-ați dat numărul de telefon. Aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
să am o amintire care să-mi sugereze vreo pistă. În general, ce făceam sâmbăta dimineața? Habar n-aveam. Mai rău: nu mă interesa. La urma urmelor, nu era imposibil să fi fost personajul acela care cumpăra cele mai bune vinuri de Burgundia cu valize pline de bancnote. Asta ori altceva! Pivnicerul vorbise de poarta Champerret. Știam că locul acesta există. Nu îmi aminteam să mă fi dus vreodată acolo. Reținem oare genul acesta de amănunte? Mă păli din nou oboseala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
eu poftă. Vă place? -Da. Destupă o veuve-clicquot. Mă tulbură gândul că, fără s-o știe, avea ceva în comun cu această doamnă 1. -Îmi place grozav șampania și detest să beau singură. Îmi faceți un serviciu. -Sunt servitorul dumneavoastră. Vinul era așa de glacial încât ți se umezeau ochii. Mereu l-am preferat așa. -Cum vă numiți? -Olaf, spusei fără să ezit, încurajat nițel de bulele amețitoare. -La fel ca soțul meu, remarcă ea. Erau așadar căsătoriți de-a binelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
cineva complotase pentru ca eu să zămislesc acest plan? Apelul telefonic al pivnicerului făcea oare parte din acest scenariu? Nu era imposibil: mă făcuse să par foarte străin de acest Baptiste Bordave descriind comportamente de care nu îmi aminteam. Evocase chiar vinul de Meursault. Din partea unui vânzător de vinuri din Bourgogne, nu era ceva neverosimil. Și totuși, nu aveam de ce să mă înfior pentru că alesese numele personajului din Străinul? Nu făcusem o afacere bună cu Baptiste Bordave? De ce era el alesul acestui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
plan? Apelul telefonic al pivnicerului făcea oare parte din acest scenariu? Nu era imposibil: mă făcuse să par foarte străin de acest Baptiste Bordave descriind comportamente de care nu îmi aminteam. Evocase chiar vinul de Meursault. Din partea unui vânzător de vinuri din Bourgogne, nu era ceva neverosimil. Și totuși, nu aveam de ce să mă înfior pentru că alesese numele personajului din Străinul? Nu făcusem o afacere bună cu Baptiste Bordave? De ce era el alesul acestui mister? Mă întorsei în pat. Mă sprijineam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]