8,047 matches
-
ziua sorocită pregătirii de luptă, și sulițele se învîrtesc. 4. Duruiesc carăle pe ulițe, se năpustesc unele peste altele în piețe; parcă sunt niște făclii la vedere, și aleargă ca fulgerele... 5. El, împăratul Ninivei, cheamă pe oamenii lui cei viteji, dar ei se poticnesc în mersul lor; aleargă spre ziduri, și se gătesc de apărare... 6. Porțile de la rîuri sunt deschise, și palatul se prăbușește. 7. S-a isprăvit cu ea: este dezgolită, este luată, slujnicele ei se vaită ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85120_a_85907]
-
tăi sunt ca lăcustele, mai marii tăi ca o ceată de lăcuste care tăbărăsc în dumbrăvi pe răcoarea zilei; cînd răsare soarele, zboară, și nu se mai cunoaște locul unde erau. 18. În timp ce păstorii tăi dorm, împărate al Asiriei, și vitejii tăi se odihnesc, poporul tău este risipit pe munți, și nimeni nu-l mai strînge. 19. Rana ta nu se alină prin nimic, rana ta este fără leac! Toți cei ce vor auzi de tine vor bate din palme, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85120_a_85907]
-
Ulterior am aflat că avea două neveste, una la București și alta la Miroși, cu copii și o mulțime de alți copii prin toată țara și că era totuși institutor, și din când în când profesor suplinitor la liceul "Mihai Viteazul". I-am scris mai pe urmă din dorința de a avea un mentor, dar în afară de muieri și de astfel de aranjamente pe care le făcea folosindu-se de informații de la minister, cum îmi făcuse mie, nu se pricepea la nimic
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
care se grefează pe un temperament demențial idei mari, inspirate dintr-o ideologie antiotomană. Gestul său, când cu o mână de luptători pătrunde în tabăra sultanului spre a-l ucide, egalează, dacă nu chiar întrece în măreție, gestul lui Mihai Viteazul la Călugăreni. Ceea ce poate inflama, din viața acestui cumplit om, inspirația unui scriitor, este acest amestec straniu de virtuți înalte, violență împinsă dincolo de limitele normalului și consecvență în apărarea unor idei politice. POLEMICA Nu sânt admiratorul celor care în discuțiile
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
filmele lui Ghiță n-ați mai văzut vreuna. Ciomege, furci, coase, seceri, topoare, bărzi, sape - fiecare ce-a apucat - și să te ții omor. Rumânii au fost goniți la Început, dar și-au Îngroșat rândurile oastei și s-au Întors, viteji, la prăpăd. A doua zi, când au intrat În sat camioanele cu jandarmi Înarmați, au găsit un lucru de toată mirarea, care i-a făcut și pe cei mai hârșiți subofițeri să se Închine: bătălia Încetase, iar Între cele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Îl ascultaseră pe Colonel, după ce mama Baronului azvârlise cu microscopul În ei, plecaseră spre casele lor cu statui dărâmate În suflete. Soldatul rus, pe care ei atâta Îl iubeau, nu fusese chiar ca În filmele lui Ghiță de la Căminul cultural: viteaz, bun la suflet, deștept, mare ucigaș de nemți cotropitori. Nici eroii Armatei nu erau așa viteji cum Îi știau din manualele de școală. Colonelul le spusese că eroismul În timpul bătăliei nu există. Acolo fiecare luptă pentru viața sa și nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu statui dărâmate În suflete. Soldatul rus, pe care ei atâta Îl iubeau, nu fusese chiar ca În filmele lui Ghiță de la Căminul cultural: viteaz, bun la suflet, deștept, mare ucigaș de nemți cotropitori. Nici eroii Armatei nu erau așa viteji cum Îi știau din manualele de școală. Colonelul le spusese că eroismul În timpul bătăliei nu există. Acolo fiecare luptă pentru viața sa și nimeni nu are În gând că se bate pentru patrie și pentru generațiile următoare. Uneori vitejia soldaților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu delicii poveștile strânse sub numele Decameron, neinteresându-l și neștiind vreodată cum Îl chema pe autor. Târziu, iarăși mai târziu, unul dintre valonii care l-au ucis Într-o tabără militară de pe o Câmpie a Morții pe un voievod viteaz s-a lăsat cuprins de aprige remușcări, a lepădat armele și-a dezertat. Și-a luat un nume de grec - Palamed -, s-a refugiat În Ucraina și a scris În limba greacă un poem ce vorbea de faptele Viteazului. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
voievod viteaz s-a lăsat cuprins de aprige remușcări, a lepădat armele și-a dezertat. Și-a luat un nume de grec - Palamed -, s-a refugiat În Ucraina și a scris În limba greacă un poem ce vorbea de faptele Viteazului. Din acea cronică versificată n-a rămas până În zilele noastre decât un manuscris, aflat la cel mai vestit muzeu britanic. Întors prin părțile noastre, Urmașul acela s-a Însurat și a făcut copii cu o vară a tristului soldat Cocrișel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Năsturel Fierăscu (acest din urmă nume fiind luat după cel al satului și al moșiei pe care le stăpânea și pe care se Înălța falnicul conac ce dăinuie și astăzi). Disperarea bietului prizonier de război - fost oștean al lui Mihai Viteazul - era cu totul și cu totul Îndreptățită, căci bătrânul Spiridon se arăta de o zgârcenie fără pereche. De aceea, fiul căuta să-i Înmoaie inima și-i spunea că moare de dorul familiei, că-l mănâncă păduchii, că Îmbătrânește, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Cercetătorii istoriei acreditează ideea că Stavrinos ar fi fost născut În ținutul grecesc al Epirului și că aprigul domnitor i-ar fi arătat Încredere și datorită faptului că se trăgea de pe aceleași locuri cu Iani Epirotul, un unchi din partea mamei Viteazului. Adevărul, Însă, e cu totul altul. Stavrinos era căpetenie de tâlhari În Întinsele păduri ce Înconjurau odinioară Satul nostru cu Sfinți. Cunoștea toate drumurile și făcuse o grămadă de poteci pitite, pentru hoți. Auzind că-i meșter În ale ascunzișurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de tâlhari În Întinsele păduri ce Înconjurau odinioară Satul nostru cu Sfinți. Cunoștea toate drumurile și făcuse o grămadă de poteci pitite, pentru hoți. Auzind că-i meșter În ale ascunzișurilor codrului, dar și om Învățat și știutor de carte, Viteazul a trimis la el soli care promiteau iertarea de păcatele tâlhăriei În schimbul ajutorului În lupta cu turcii. În vestita bătălie În care conducătorul Armatei turcești, Sinan-pașa, și-a scuipat În smârcurile unui râuleț și ultimii doi dinți pe care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Hoțul pocăit avea o admirație fără de margini pentru uriașul domnitor, căruia Îi arăta nesmintită dragoste și ascultare. În cele din urmă, acesta l-a Înălțat la rang de sfătuitor de taină și mare vistiernic. Zice-se că hoțul pocăit era viteaz ca un leu și credincios ca un câine. Voievodul n-avea a se teme de nimic când fostul tâlhar Îi era În preajmă. Și poate că altfel s-ar fi Întâmplat lucrurile dacă, În ziua uciderii mișelești a nobilului bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Stavrinos a fost Întemnițat și băgat În aceeași hrubă În care zăcea de ceva vreme, bărbos și plin de păduchi, soldatul Cocrișel. În frumoasa limbă greacă vorbită, vistiernicul și-a pus În stihuri marea dragoste ce-o avusese față de faptele Viteazului. Chiar după ce a așternut pe hârtie, pentru veșnicie, faimoasele versuri care În tălmăcire sună cam așa: „Și căzu trupul lui cel frumos ca un copaci, pentru că nu știuse, nici se Împrilejise sabia lui cea iute În mâna lui cea vitează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Viteazului. Chiar după ce a așternut pe hârtie, pentru veșnicie, faimoasele versuri care În tălmăcire sună cam așa: „Și căzu trupul lui cel frumos ca un copaci, pentru că nu știuse, nici se Împrilejise sabia lui cea iute În mâna lui cea vitează”, cu sufletul răvășit și chinuit de dureri cumplite, a plecat urechea și la plânsul lui Cocrișel și a scris, după dictare, acea epistolă către cărpănosul tată. Cronica În stihuri a lui Stavrinos pe mulți i-a Îndemnat s-o imite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În straiele unui ienicer de rând. Mănăstirea - Îi Încredința pe toți, din surse sigure, profesorul Foiște - fusese ridicată sub atenta supraveghere a fostului tâlhar Stavrinos, de fapt un strămoș Îndepărtat al grecului Dagdelinis din Satul cu Sfinți, ce se arătase viteaz și credincios și urma a fi Înălțat la rangul de mare vistiernic și sfătuitor de taină. Nu mulți se Încredeau În știința lui Foiște și ascultau cele rostite de el ca pe niște povești, nu ca pe niște adevăruri, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
el de‐acum? În fața lui au toți un drum, Ori buni , ori răi, tot un mormânt! Nu‐ i nimeni drac și nimeni sfânt! Credința‐ i val, iubirea vânt și viața fum ! Zici fum? O, nu‐i adevărat Război e, de viteji purtat! Viața - i datorie grea, și lașii se‐ ngrozesc de ea - Să aibă tot ce‐ i lași ar vrea Pe neluptat. De ce să‐ntrebi viața ce‐i? Așa se‐ ntreabă cei mișei Cei buni n‐ au vreme de gândit La
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
subiec t.” LIMBA NOASTRĂ Limba noastră‐i o comoară În adâncuri înfundată, Un șirag de piatră rară Pe moșie revărsată. Limba noastră‐i foc, ce arde Într‐ un neam, ce fără veste S‐ a trezit din somn de moarte, Ca viteazul din poveste . Limba noastră‐i numai cântec, Doina dorurilor noastre, Roiu de fulgere, ce spintec Nouri negri, zări albastre. Limba noastră‐ i graiul pânii, Când de vânt se mișcă vara; În rostirea ei, bătrânii Cu sudori sfințit‐ au țara. Limba
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
stindard părăsește astăzi Castelul Tsutsujigasaki, îndreptându-se spre alte meleaguri. Toți oamenii din vechea capitală păreau întristați. De fiecare dată când drapelul cu cuvintele lui Sun Tzu și flamura cu cele treisprezece ideograme chinezești erau desfășurate și luate în luptă, vitejii soldați se întorseseră cu ele. În acele vremuri, ei și orășenii răgușiseră strigând, din toată inima, victoria împărtășită de toți. Asemenea evenimente avuseseră loc pe vremea lui Shingen și, acum, cu toții duceau dorul acelor zile. Și cu toate că steagul care purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
e bine? Katsuyori se întoarse spre fiul său, mai puțin nemulțumire și mai mult cu îngrijorare agitată: — De ce? Păi, dacă vin femeile aici, nu vor face decât să ne încurce. Iar dacă bărbații le văd plângând, până și cei mai viteji samurai se descurajează. Taro era încă doar un băiețandru, dar ținea să-și spună părerea. În continuare, le aminti că provincia Kai fusese țara lor strămoșească încă de pe vremea lui Shinra Saburo și că trebuia să rămână a lor până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în urma lor. Și el fugea în aceeași direcție, cu câțiva oameni. Purta coiful cu coarne de cerb și armura din piele neagră, călărind cu lancea sub braț. Arăta, într-adevăr, ca un războinic gata să spintece vântul și cel mai viteaz dintre vasalii lui Katsutoyo, dar se abătuse deja de la Calea Samurailor, iar sunetele idealurilor cinstite și nobile nu se auzeau în ropotul copitelor în galop. Dintr-o dată, fu împresurat de trupele lui Hayato. — Nu-l lăsați pe trădător să scape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
dacă Nobuo și Ieyasu știu că Shonyu mă va susține, cu siguranță vor începe să ne amenințe, în toate modurile cu putință. Nu reacționa în nici un fel. Nu face nimic pripit. Ikeda Shonyu și Mori Nagayoshi au fost întotdeauna oameni viteji și mândri, plini de un mare dispreț față de inamic. De cum lăsă jos penelul, trimise scrisoarea la Ogaki. Peste două zile, însă, în seara de cincisprezece, de la Ogaki sosi un nou mesaj. Castelul Inuyama căzuse. În același moment în care luaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
armurii, sunt sigur că trebuie să fie mâna dreaptă a lui Ieyasu, Honda Heihachiro. Mi-l amintesc foarte bine de la Bătălia de pe Râul Ane, cu ani în urmă. Când Hideyoshi auzi acest lucru, fu gata să lăcrimeze. — O, ce om viteaz! Cu o armată mică, atacă douăzeci de mii de oameni. Dacă e Honda, trebuie să fie un om de mare nădejde. Ce înduioșător, încearcă să-l ajute pe Ieyasu să scape, obstrucționându-ne pe noi momentan aici și sacrificându-și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
la Mărășești. Ca proaspăt plutonier T.R., luptă curajos cu subunitatea sa, redresând o situație critică a regimentului, este decorat pentru merite excepționale pe câmpul de luptă, cu o decorație care, dacă ar fi fost ofițer, era echivalentă cu ordinul „Mihai Viteazul”. După război, cu dragoste mistuitoare de adevărat luminător al satului, lucrează cu pasiune pe ogorul școlii din Priponești, până la pensionare. Eram elev al școlii Priponești prin clasele a III-a - a V-a, dar nu l-am avut ca învățător
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
la marginile lor. 17. Toți au fost scriși în spițele de neamuri, pe vremea lui Iotam, împăratul lui Iuda, și pe vremea lui Ieroboam, împăratul lui Israel. 18. Fiii lui Ruben, Gadiții și jumătate din seminția lui Manase, aveau oameni viteji, care purtau scut și sabie, trăgeau cu arcul, și erau deprinși cu războiul, în număr de patruzeci și patru de mii șapte sute șaizeci în stare să meargă la oaste. 19. Au făcut război cu Hagareniții, cu Ietur, cu Nafiș și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85037_a_85824]