22,492 matches
-
de jad de mare calitate. Piatra prețioasă a fost numită Jadul Heshi care, în traducere, înseamnă Jadul lui Bianhe. Bian Que diagnostichează boala regelui Caihuan Bian Que este unul dintre cei mai renumiți doctori din istoria Chinei. Într-o zi, vizitându-l pe regele Caihuan, l-a examinat o clipă, apoi i-a spus : Aveți o boală simplă de piele. Dar dacă n-o tratați la timp, va pătrunde în corpul dumneavoastră. Regele Caihuan nu l-a crezut și a neglijat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de Vest. L-a înfrânt pe bonzul Fahai, a scos apa din lac și a dărâmat turnul Leifeng, eliberând-o astfel pe Bai Suzhen. Această legendă despre o dragoste curată, dar tristă, legată de Podul rupt, stimulează imaginația turiștilor care vizitează lacul, conferindu-i acestuia o atmosferă și mai fermecătoare. De altfel, o zicală chinezească spune: "Sus este paradisul, iar pe pământ e lacul." Într-o altă legendă chineză se spune că o perlă pe care a scăpat-o un dragon
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
exteriorul sălii Sanguan a fost construit din lemn, iar spațiul interior este creat din mai multe grote săpate în rocă. Unele săli ale templului au lungimi mici, însă este extrem de interesantă plasarea acestora. Încăperile sunt construite simetric, urmând curbura muntelui. Vizitând aceste săli legate prin culoare suspendate fixate de stânci în diverse direcții, îți poți pierde ușor orientarea și să nu mai găsești ieșirea, la fel ca într-un labirint. De ce a fost ales acest loc pentru a ridica un templu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
fum, Când de departe-n zări privești, Din înaltul apei drum, Perdea peste trei mii de chi, Ce coboară de sus, Te-ntrebi: e Calea Lactee Ce curge-n zbor apus? De asemenea, renumitul poet din dinastia Song, Su Shi a vizitat de mai multe ori Muntele Lushan și a scris o poezie de inspirație filosofică intitulată " Poem scris pe Zidul Xilin": Dacă privești de-a latul, șiruri de munți se-ntind De sus, piscuri sub ceruri se-arată semețind. Departe-i
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Cele mai vechi consemnări atestă că are o istorie de peste o mie de ani, perioadă în care au avut loc mai multe reparații și renovări. În anul 646 e.n., cel de-al doilea împărat din dinastia Tang, Li Shimin, a vizitat templul și a ordonat lărgirea acestuia. În secolul al XI-lea, un împărat din dinastia Song a ridicat o sală somptuoasă Sala Zânei. Apoi, în diferite perioade istorice au fost înălțate mai multe construcții scena de teatru Shuijingtai, Podul Întâlnirii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de orez. În fiecare dimineață își pregătea o porție și o împărțea în trei. Rareori, mai punea câteva legume sărate tăiate mărunt în orez. Asta mânca Fan la fiecare din cele trei mese ale zilei. Odată, a venit să-l viziteze un prieten. Acesta a observat ce mânca Fan și din milă a vrut să-i lase niște bani. El l-a refuzat cu multă recunoștință, dar categoric. A doua zi, prietenul său i-a adus mai multe delicatese. Fan Zhongyan
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
ca armata condusă de Liu Li să staționeze la Bashang, armata condusă de Xu Li să staționeze la Jimen, iar cea a lui Zhou Yafu să staționeze la Xiliu, pentru a apăra capitala țării. Într-o zi, împăratul Wen a vizitat cele trei localități din apropierea orașului Chang'an. A ajuns mai întâi la Bashang. Generalul Liu Li l-a întâmpinat împreună cu ofițerii și ostașii, organizând o ceremonie grandioasă. La intrarea în cazarmă, împăratul și suita sa nu au întâmpinat nici o dificultate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
locul Yang-ului luminii și căldurii, zi considerată de vechii chinezi ca momentul potrivit pentru bucurie și distracție. Pentru oamenii de rând, solstițiul de iarnă înseamnă momentul bilanțului unei recolte îndestulătoare. Pentru celebrarea acestui moment, îmbracă cele mai frumoase haine, își vizitează prietenii și petrec până târziu în cursul celei mai lungi nopți a anului. Mâncarea joacă un rol important în cadrul acestor festivități, dar obiceiurile variază de la o zonă la alta. În regiunea nordică rece, oamenii gătesc carne de oaie și de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
a supărat foc și a vrut să ordone executarea lui prin decapitare. Prințesa Tiejing a venit în mare grabă cu copilașul la mama ei, cerându-i iertare. Până la urmă, înduplecată, împărăteasa și-a iertat ginerele, permițându-i chiar să-și viziteze familia de-atunci încolo. Pavilionul Mudan Du Bao, prefect al ținutului Nan'an, avea o fată pe nume Du Liniang, frumoasă foc și deșteaptă. Profesorul ei particular o învăța să citească, aducându-i zilnic poezii. Chunxiang, fata în casă care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
din bambus 520 Anexă INFORMAȚII TURISTICE 521 Cele mai importante hoteluri din China 523 Obținerea vizei turistice pentru China 524 Instituirea carantinei 525 Reguli privind trecerea prin vama chineză 525 Indicații privind utilizarea monedelor în China 527 Vă invităm să vizitați site-ul Editurii Junimea, la adresa www.editurajunimea.ro, unde puteți comanda oricare din titlurile noastre, beneficiind de reduceri. Editura JUNIMEA, Iași ROMÂNIA, Strada Ion Creangă nr. 14 (Ateneul Tătărași), cod 700320, Iași, tel./fax. 0232-410427 e-mail: junimeais@yahoo.com www
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
într-un apartament din Drumul Taberei apărea un bebeluș, apăreau și sute de treburi; d) cu treburile se ocupau, de obicei, mamele, tații și bunicile; e) tata era plecat pe șantiere, pe-o bunică nici n-o cunoșteam, cealaltă ne vizita o dată pe an, când aducea cremșnituri de la „Leonida“ și cruciulițe de alamă; f) cremșniturile erau gustoase, cruciulițele simpatice, iar treburile îmi reveneau mie, singur cu mama pe-acasă; g) dacă ieșeam la miuțe, perețelu, băruța ș.a.m.d. ș.a.m.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
știai dacă-i convine ce faci și, oricât m-am tăvălit între bare, oricâte șuturi și centrări am respins, oricâte ghionturi, pumni și bocanci am încasat, nu m-a băgat niciodată în meciuri din campionat. Dacă tata l-ar fi vizitat ca alți tați, cu damigene și sacoșe, cu plicuri, cu canistre de benzină, cu sticle și lădițe, poate aș fi apărat și eu în partidele oficiale. Dar tata n-o lăsa deloc mai moale cu șantierele lui, mai ales că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
oficiale. Dar tata n-o lăsa deloc mai moale cu șantierele lui, mai ales că se născuse Matei și Matei era bebeluș și, odată cu bebelușii, apăreau în casă o mulțime de treburi. După vreo trei luni, nu l-am mai vizitat nici eu pe antrenorul ăla, deși visam să-i scriu pe capota mașinii, cu o șurubelniță, „Huo Steaua“. * E nevoie acum de clarificări, de precizări, altminteri povestirea devine înșelătoare. Există în textul acesta lucruri mici, spuse sau subînțelese, par mărunțișuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
m-am născut, cum nu putea ține minte numele ăsta, Filip (care trebuie să i se fi părut de pe lună), se lăuda în dreapta și-n stânga că are un nepoțel pe care-l cheamă Anton. Nu știu dacă ne-a vizitat în Drumul Taberei de mai mult de două ori, în doisprezece ani. O vedeam doar când ne duceam în Ferentari, unde eu, milogindu-mă să nu mai fiu lăsat acolo cu zilele, am spus cu voce tare (și cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
după căderea Odessei, iar apoi, în loc să fie trimis pe front, intrase (datorită intervenției unei generălese, o mătușă din Iași a bunică-mii) într-o școală de ofițeri de artilerie. În timpul unor manevre desfășurate la est de Turnu Severin, a fost vizitat de tânăra lui soție (care provoca mai multe răsuciri ale capetelor decât orice automobil de lux) și a primit permisiunea să-și petreacă un sfârșit de săptămână cu ea, într-un sat din apropierea taberei militare. Ca doi porumbei, și-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
rămas cu un ochi la treabă și unul la generalul Logue, și asupra noastră s-a pogorît un sentiment al pierzaniei, ca o ceață otrăvită. CAPITOLUL 6 Pembroke Books era o librărie foarte cunoscută, genul de loc pe care Îl vizitează uneori celebritățile. Îl auzisem, nu o dată, pe Norman povestind cum Jack Kennedy, care devenise președinte al Statelor Unite, venea din cînd În cînd să bea o cafea și să discute cu el pe vremea cînd era un simplu congresman, ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
un paravan. Rowe Își Închipuise că era singur cu fata, dar În timp ce aceasta Îi vorbea, un tînăr ieși de după paravan. Avea aceleași trăsături fine ca și ea. Fata i-l prezentă: — Acesta este fratele meu, domnule... — Rowe. — Cineva l-a vizitat pe domnul Rowe În legătură cu un cozonac. Nu prea Înțeleg despre ce este vorba. Se pare că l-a cîștigat la tombola noastră. — Să vedem, cine putea să fie? TÎnărul vorbea perfect englezește; doar excesiva corectitudine a frazei și grija de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Plec, Johns. Încă o lună, stărui Johns. Ai făcut progrese mari... pînă la apariția fetei aceleia... Încă o lună măcar! O să vorbesc cu doctorul, ca să te lase că citești ziarele. Poate că are s-o lase și pe ea să te viziteze. Dă-mi numai răgazul să vorbesc. Știu eu cum să-l iau. E un om atît de susceptibil! Se supără pentru un fleac... — De ce te temi atîta de plecarea mea? Ochelarii fără rame prinseră lumina lămpii și o reflectară pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
sfîrșit, mai exista posibilitatea de a se convinge singur. Nu avea nici o Îndoială că acesta era numărul pe care-l formase Cost. Își aminti că Anna Îi știuse numele și că-i spusese că era de „datoria“ ei să-l viziteze la sanatoriu. Ciudat fel de a vorbi! Și totuși, Rowe era Încredințat că exista o explicație pe care trebuia s-o găsească el Însuși, căci pe cei de la poliție nu se putea bizui. Reîntors la hotel, luă cartea de telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cu spatele la mine, picioarele goale expunându-i coapsele până la pubisul durduliu, și aprecie cu șiretenie potențialul sexual al acelui tânăr. Am observat că era îmbrăcată mai mult pentru un prânz scurt cu un director de linie aeriană decât pentru a-și vizita soțul la spital. Mai târziu am aflat că fusese necăjită la aeroport de ofițerii de poliție care investigau moartea tehnicianului, soțul șoferiței. Era evident că accidentul și orice posibilitate de-a fi acuzat de omor fără premeditare făcuseră din ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
care, cât ținea petrecerea de Crăciun de la birou, se uita nemișcată la soția mea ca un prepelicar în rut. Catherine mă întreba deseori cum s-ar putea lăsa sedusă de Karen. La scurt timp, a venit cu sugestia de-a vizita împreună un magazin universal, unde s-o roage pe Karen s-o ajute să-și aleagă tot soiul de chiloți. Eu le-am așteptat în fața separeului, printre rafturile cu rochii de seară. Din când în când, trăgeam cu ochiul printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
fi făcut, mi-a răspuns prompt. Îi îngroapă atât de repede pe morți - ar trebui să-i lase neînhumați luni întregi. N-am fost pregătit. - Remington a fost pregătit. - Așa cred și eu. - Dar soția lui? am întrebat. Doctorița? Ai vizitat-o măcar? - Nu, n-am putut. Mă simt prea apropiată de ea. Catherine mă vedea deja într-o lumină nouă. Mă respecta sau poate chiar mă invidia pentru că omorâsem pe cineva, în aproape singurul fel în care un om poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
al vitezometrului. Șezând acolo în cabina aceea deformată, plină de praf și stofă umedă, am încercat să mă vizualizez în momentul coliziunii, eșecul relației tehnice dintre propriu-mi corp, aroganța pielii, și structura inginerească ce-l susținea. Îmi aminteam când vizitasem Muzeul Imperial al Războiului cu un prieten apropiat, și patosul care împrejmuia segmentul de carlingă a unei aeronave japoneze de luptă Zero din al Doilea Război Mondial. Amalgamul de fire electrice și pânză ruptă întins pe podea exprima toată izolarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Se îndepărtă spre camionul avariat. Ce mă izbi din nou fu neobișnuita poziție a picioarelor ei, suprafața interioară a coapselor, înfipte într-un pelvis lat, întoarse în afară, expuse parcă unui șir de vehicule zdrobite. Așteptase oare ca eu să vizitez parcul de mașini avariate al poliției? Știam că o confruntare de-un fel sau altul dintre noi era inevitabilă, dar, în mintea mea, aceasta era deja suprapusă de alte sentimente - milă, erotism, chiar și o ciudată gelozie față de bărbatul mort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
semene din ce în ce mai mult, la culoarea pielii și la figură, cu actrița de film. Școlărița cu păr negru aducea cu Elizabeth Taylor tânără, iar celelalte femei o reprezentau în etape succesive de vârstă. Capitolul 19 Vaughan, Gabrielle și cu mine am vizitat salonul auto de la Earls Court. Calm și galant, Vaughan o conducea pe Gabrielle prin mulțime, purtându-și ostentativ fața plină de cicatrice ca și când rănile acelea ar fi fost o reacție solidară la picioarele ei infirme. Gabrielle se legăna printre sutele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]