8,307 matches
-
cu tatăl ei. În condiții de stres, credea Sammler, Întregul se dezintegra și părți (foliculii, de exemplu) ieșeau În evidență. Aceasta, cel puțin, era observația lui. Probabil că Elya era furios pe ea, iar ea Încerca să-i distragă atenția. Vizitatori. Evident ăsta era motivul pentru care Îl condusese pe Eisen drept Înăuntru. Dar Eisen nu era amuzant. Era genul de maniac posomorât cu zâmbetul pe buze. Foarte posomorât, Într-adevăr. Un tip deprimant. Costumul elegant de mătase pe care Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
tancurile goneau și fumul ieșea În nori galbeni din pământ. Puține zgomote se iscau. Domnul Sammler În sala de așteptare tresări acum și se ridică În picioare. Wallace, venind dinspre lumina din tavan de pe coridor În lumina lămpilor din salonul vizitatorilor, deja vorbea cu el. — Tata doarme, spune Angela. Presupun că nu ai avut ocazia să vorbești cu el despre pod? — N-am apucat. Wallace nu era singur. Eisen intră În spatele lui. Wallace și Eisen se cunoșteau. Cât de bine? O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
o lună de zile s-a chinuit să scoată apa din el, să-l convingă să trăiască. Jina știuse că, deși barca mergea înainte, ea făcea cale întoarsă. Ca o femeie la capătul vieții, care abia dacă-și mai recunoaște vizitatorii de pe patul de moarte, căci e prea ocupată să depene amintiri cu fantomele. Jina își amintea acum totul - cum Zach mirosise a râu, cum se aplecase peste trupul ei ca s-o protejeze de valurile cele mai biciuitoare, felul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
regimului ce-și va instaura puterea, totul va fi în mâna statului, fără culoare, fără personalitate, încercând să dea impresia continuității populare, a unei veselii permanente, deși multe produse vor dispărea libertățile de asemenea, o distorsiune menită să facă, pentru vizitatorii străini, neobservabilă adevărata realitate a timpului. E vorba de grădina publică, unde am întâlnit-o prima dată pe Keti, frunzișul era la fel de verde și boltit, dar lipsea capelmaistru care dirija și se înclina spre public, în timp ce noi glumeam râzând, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
salvate din subsol. Erau multe lucrări ale clasicilor literaturii noastre, unele traduse în spaniolă și "donația" a făcut timp de o săptămână obiectul unei expoziții deschise în holul central al impozantului edificiu. La "Museo Nacional de Bellas Artes", fusesem ca "vizitator" la puțin timp după sosirea la Santiago și admirasem arhitectura clădirii și colecțiile. Era cea mai veche instituție de acest gen din America Latină, fiind fondat în 1880 ca Museo Nacional de Pintura. Și-a schimbat numele în Museo Nacional de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
nu da peste femeia aceea și că a fost un ghinion înfiorător că pata de ulei fusese lăsată tocmai pe acea porțiune de drum. Am stat două zile în spital și tot ce îmi amintesc este o coloană nesfârșită de vizitatori. Părinții lui Aidan și Kevin au venit din Boston, mama, tata, Helen și Maggie au venit din Irlanda. Dana și Leon - care a plâns așa mult că i s-au dat și lui calmante -, Jacqui, Rachel, Luke, Ornesto, Teenie, Franklin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
demnitari cu tichii înalte din pâslă, verzi sau roșii, de neguțători bogați cu părul vopsit cu hena și despărțit în două, la fel ca și al meu, de o cărare cu grijă desenată. După ce se înclinaseră în fața lui Boabdil, majoritatea vizitatorilor se retrăgeau spre curtea Mirților, unde dădeau câtăva vreme târcoale în jurul bazinului, pierzându-se în salamalecuri. Cei mai de vază dintre ei se așezau pe divanele acoperite cu covoare, rezemate de pereții imensei încăperi, făcându-și din greu loc cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Basta, dacă la Granada și probabil că și prin alte părți toată lumea cunoștea adevărul și se distra pe seama șiretlicului. Temerile mele cele mai rele, continuă unchiul meu, aveau să se confirme în ziua de Anul Nou, în cursul discuțiilor cu vizitatorii Alhambrei. Am aflat într-adevăr că Yahya, „Luptătorul pentru Credință“, „Paloșul Islamului“, hotărâse nu doar să dea Basta pe mâna necredincioșilor, ci și să se alăture trupelor castiliene spre a le deschide drumul către celelalte orașe ale regatului, în special
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
avea habar, astfel că explicațiile i-au fost cu atât mai impresionante. Cu siguranță că ai ghicit, Hassan fiule, că tunul acela n-a fost întrebuințat niciodată. Abu Khamr n-avea nici ghiulele, nici praf de pușcă, nici tunari, iar vizitatorii lui au început să rânjească. Din fericire pentru el, șeful poliției, muhtasib, alertat de îmbulzeală, a pus să fie ridicat obiectul de către câțiva oameni și tras spre Alhambra spre a fi arătat sultanului. Nimeni nu l-a mai văzut vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ulema -, oameni cu vază veniți cam de peste tot, printre care șeicul Astaghfirullah, vizirul al-Mulih, medicul Abu-Khamr, cu totul cam vreo sută de persoane, dintre care unii se ocoleau dintotdeauna. Boabdil a vorbit domol, cu glas scăzut, silindu-i astfel pe vizitatori să tacă și să se aplece spre el, ținându-și respirația: „În numele Domnului Binefăcător și Milostiv, am vrut să se adune aici, în palatul Alhambra, toți cei care au o opinie în legătură cu situația îngrijorătoare în care soarta a adus orașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
silueta lăbărțată a sultanului nu avea să mai vină să le tulbure ultimul drum. Condoleanțele se prelungiră vreme de încă șase zile. Împotriva durerii stârnite de dispariția unei ființe dragi, ce alt leac mai bun poate fi decât epuizarea? Primii vizitatori veneau din zori; ultimii plecau cu mult după căderea nopții. Din a treia seară începând, cei din familie deja nu mai aveau lacrimi să plângă, uitau uneori de ei ajungând să zâmbească sau să râdă, lucru pe care cei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
terenuri cultivate, dar ele sunt aride, căci nu pot fi irigate decât cu apă din puțuri; în plus, sunt destul de sărăcăcioase, iar pentru a le face mai rodnice, locuitorii se folosesc de o metodă puțin obișnuită. Când vine câte un vizitator, îl poftesc să stea la ei acasă fără nici o plată, dar în schimb adună bălegarul animalelor, iar pe oameni îi fac să priceapă că ar însemna să-și ofenseze gazdele dacă și-ar face nevoile altundeva decât acolo. Astfel că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
otoman a intrat și a început să vorbească, am rămas mut, incapabil să-mi descleștez buzele, incapabil chiar și să-mi dreg glasul. Regele mi-a aruncat o privire cumplită; Guicciardini era roșu de mânie și de rușine. Din fericire, vizitatorul avea propriul său dragoman care, pe deasupra, cunoștea limba lui Francisc. Dintre toți cei de față, un singur om îmi înțelegea emoția și o împărtășea, deși funcția sa îi impunea să nu lase să se vadă nimic, cel puțin nu înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
stăteau așezați în bibliotecă, pe niște fotolii apropiate. Papa Clement nu se mai bărbierise de două săptămâni, în semn de doliu și de protest împotriva soartei care îi era menită. Îmi ceru să mă așez și mi-l prezentă pe vizitatorul său ca „fiu foarte drag, prieten prețios și devotat“. Colonna avea un mesaj pentru mine, pe care mi-l dădu cu oarecare condescendență: — Preotul militar al pedestrașilor din Saxonia m-a rugat să vă asigur de prietenia sa și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
care să pună capăt umilirii creștinătății. Dacă Sanctitatea Sa ar încerca să iasă astăzi, cunosc regimente care n-ar șovăi să pună mâna pe persoana sa și să-l facă să sufere chinurile cele mai cumplite. Clement se făcu livid, în vreme ce vizitatorul său continua: — Acest lucru, nici eu, nici împăratul Carol nu l-am putea împiedica. Va trebui mult timp încă să negociem, să recurgem la persuasiune, la șiretenie, să nu dăm deoparte nici un mijloc. În primul rând, însă, ar fi foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
anuală a Centrului Agricol sau când încercase să intre în cușca unor fazani rari, în micuța grădină zoologică a Shahkot-ului, ca să prindă unul și să-l gătească. De fiecare dată fusese prinsă de paznici, care presupuseseră că era doar un vizitator rătăcit și la fel de deranjant ca tot restul mulțimii venite să caște ochii. Din fericire, evenimentele acestea nu se repetaseră. Și Ammaji o lăsase în pace pe Kulfi, în afara unor comentarii și lamentări murmurate, care țineau de datoria ei de soacră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
ca să aibă lumină, trăgând o încrengătură de fire de la stâlpii electrici direct în grădină. Grație aprovizionării excelente de care se bucura spitalul, erau scutiți de căderile și fluctutațiile de tensiune îndurate de restul orașului. De asemenea, îndrumase o gloată de vizitatori regulați ai livezii să lege o rețea de țevi de apă ce ducea de la o gaură din apropiere, pe care o făcuseră într-una din conductele principale într-o noapte întunecoasă, la un rezervor privat de apă. Provizii precum kerosenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
curățenie, de puritate. Și începu să se gândească la titluri și la acțiuni. Titlurile și acțiunile erau o idee bună, pentru că nu erau în nici un caz ostentative și, își dădu seama domnul Chawla, când văzu cât de mult respect aveau vizitatorii față de viața austeră pe care o ducea Sampath, era necesar să păstreze un echilibru atent între imaginea de abstinență și confortul real. Poate ar fi mai bine ca familia să se descurce fără frigider și fără scuter motorizat? Poate chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
mândrie. Mai fuseseră făcute și alte aranjamente. Lui Ammaji i se dăduse în grijă ghereta de ceai care funcționa sub o bucată de pânză întinsă între patru stâlpi, astfel că putea să-și petreacă timpul sporovăind, spre bucuria ei, cu vizitatorii care comandau o gustare-două, o Campa Cola sau chiar un prânz frugal care să completeze plăcerea acestei ieșiri. În apropierea gheretei cu ceai, domnul Chawla se ocupa de un cărucior micuț. Aici, în timp ce supraveghea totul în jur, vindea ghirlande de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
în stăpânire la finalul zilei multe dintre nucile de cocos și dulciurile lăsate la rădăcina copacului lui Sampath, pentru a le depozita la loc în cărucior ca să poată fi vândute încă o dată în ziua următoare. Sampath privea în jos, la vizitatorii săi fermecători. — De ce sunt așa de multă păreri cu privire la natura lui Dumnezeu? întrebă un spion deghizat trimis de Societatea Ateistă (SAĂ și membru al Sucursalei pentru Demascarea Falșilor Sfinți (SDFSĂ. Unii zic că are formă. Alții zic că e lipsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
trufe, mostre de semințe și bucățele de scoarță. Uneori aducea câte o potârniche sau un pitpalac de junglă, înfipte într-un băț și cărate astfel pe umăr. Se întorcea pe poteca abruptă ce ducea exact în spatele adăpostului paznicului, ca să evite vizitatorii și discuțiile care încetaseră să o mai intereseze. Pe veranda acoperită cu tablă, cea construită de domnul Chawla în spatele casei, își stabilise ea bucătăria în aer liber, care dădea spre un petic de pământ plin de iarbă. Aici se maturau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
cu atât devenea mai suspicios. În clipa în care se întorcea din nou cu spatele, spionul nu se putea abține să nu mai încerce o dată... Din cauza problemelor pe care le provocau mesele lui Sampath, domnul Chawla decise să permită accesul vizitatorilor doar în intervalul dintre prânz și cină, între doisprezece și jumătate și opt și jumătate seara. Dat fiind accesul limitat, popularitatea lui Sampath și reputația sa de ermit crescură. Totuși, stratagema accesului restricționat n-a mai putut fi aplicată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
cel mai mare rang în ierarhia maimuțelor. Prin intermediul lui primeau cele mai bune gustări. Înainte să-și dea seama ce se petrecea, ajunsese să împartă patul de sfoară cu însuși tiranul de la cinema. Rezemați spate în spate, ca maimuțele, așteptau vizitatorii în starea aceea de splendoare împărtășită, căci grupul nu-și mai petrecea timpul făcând prăpăd prin piață, furând de pe la vânzătorii din dughene, terorizându-le pe semenele domnișoarei Jyotsna sau ale lui Pinky. De ce să facă așa ceva, când puteau foarte bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
zise domnișoara Jyotsna, extrem de jignită de lipsa de respect în ceea ce-l privea pe fostul ei coleg. Dă-i drumul, frate, încercă și tu interacțiunea om-maimuță și o să ajungi la spital cu mușcături de maimuță. Numai că, deși unii dintre vizitatori se bucurau de venirea maimuțelor, văzând efectul lui Sampath asupra acestora, domnul Chawla își zise că intuiția mamei sale fusese corectă de la bun început și plânse după trucul lui inteligent, acela de a vinde și revinde ofrandele vizitatorilor. Maimuțele acelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
unii dintre vizitatori se bucurau de venirea maimuțelor, văzând efectul lui Sampath asupra acestora, domnul Chawla își zise că intuiția mamei sale fusese corectă de la bun început și plânse după trucul lui inteligent, acela de a vinde și revinde ofrandele vizitatorilor. Maimuțele acelea lacome mâncau tot ce putea apuca și cu care puteau apoi fugi. Kulfi deveni îngrijorată în privința bucătăriei sale și începu să-și depoziteze lucrurile cu mai mare atenție. Iar Pinky, la rândul ei, fără să fie entuziasmată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]