4,194 matches
-
Andrico de cele auzite, dar cum să scapi de teroare și frică altfel, decât înfruntândule. El a pornit mândru, călare pe același armăsar căruia acum îi crescuse un corn de aur în frunte, poate tot o vrajă frumoasă de a zânei era și asta, ca să fie și armăsarul un ajutor de nădejde și să îl înțepe în inimă pe balaur dacă stăpânul său ar fi fost răpus la pământ de urgia nestăvilită a dușmanului. Întunecatul balaur Marco Balaurul se apropia pe
Prințul Andrico by Adelina Ciocan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91480_a_92896]
-
drumul între statuile din piatră care parcă îl priveau cu ochi goi de granit. Durerea a fost mare și în dreptul inimii i se deschidea o rană. Andrico a amorțit de durere, dar când a deschis ochii a zărit-o pe zâna Luminii , care se numea zâna Alice. Ea îi obloji și îi curăță rana adâncă. Era frumoasă. Îmbrăcată cu o rochie din catifea albastră ca cerul senin și la poala rochiei avea cusute safire culese chiar de ea din pomul fermecat
Prințul Andrico by Adelina Ciocan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91480_a_92896]
-
care parcă îl priveau cu ochi goi de granit. Durerea a fost mare și în dreptul inimii i se deschidea o rană. Andrico a amorțit de durere, dar când a deschis ochii a zărit-o pe zâna Luminii , care se numea zâna Alice. Ea îi obloji și îi curăță rana adâncă. Era frumoasă. Îmbrăcată cu o rochie din catifea albastră ca cerul senin și la poala rochiei avea cusute safire culese chiar de ea din pomul fermecat al pădurii. Pe cap purta
Prințul Andrico by Adelina Ciocan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91480_a_92896]
-
talie . Avea ghetuțe din catifea albastră , brodate cu fire de aur și țintuite cu perle și nestemate. Balaurul a fost orbit de strălucirea ei și a căzut fulgerat de lumină, la pământ. Așa a scăpat prințul, datorită frumuseții și luminii zânei Alice, fiica Soarelui Răsare. Cu toate că era grav rănit , prințul tot a avut puterea să o însoțească pe Alice la tatăl ei ca să o ceară de soție. Bineînțeles că Soarele a fost încântat s aibă așa un ginere și a dat
Prințul Andrico by Adelina Ciocan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91480_a_92896]
-
răsuflăm peste oceanele înghețate; ai încurcat pașii șlefuiți de timp și am zburdat împreună departe de Verde Împărat care pândea înverșunat printre tufișuri; am călărit împreună armăsarii norilor cenușii până au fugit înnebuniți de zările sângerii curățând umbrele și ochii zânelor cu dantelării de alpaca. În magazinul dorințelor nestăpânite și-n contextul vechilor orientări paradoxale, eu, prințul uitărilor din deșert și tu, împărăteasa așezării cuvintelor căutate și cântate am înșfăcat energia nebiruită; tu n-ai ezitat să-ți descoperi secțiunile intim
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
Tânărul Tî Thîk străbate marea și întîlnește un munte plutitor, numit Fi Lai, cu treizeci și șase de peșteri. În acest munte care nu se oprește niciodată nicăieri și nu trece de două ori prin același loc, locuiește stăpâna lui, zâna Ngui, care și-l alege ginere pe Tî Thîk. Fata ei e foarte frumoasă și nemuritoare și îi dă și lui de zestre nemurirea, totuși Tî Thîk pleacă și el spre patrie după un număr de zile, ca să afle apoi
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
și după câteva clipe îi aduse cartea despre Gulliver. Oaspetele o răsfoi un timp. - Uite ce scria ăsta la 1726, zise el. Astronomii lui de pe insula zburătoare Laputa, care nu știu de ce îmi amintește acum nițeluș de muntele plutitor al zânei Ngui, de care mi-ai vorbit, iată ce au făcut. Citez: "au descoperit două stele mai mici, sau sateliți, care se învîrtesc în jurul lui Marte. Dintre aceste stele, cea mai apropiată e așezată la o distanță egală cu trei diametre
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
spune Andrei și Livia, zise Radu accentuând pe cele două cuvinte comparative. Ramona se mulțumi doar să zâmbească. Acest micuț și încrezut "făt-frumos" în curând îmi va implora în genunchi iertarea dacă planul meu se dovedește a fi împlinit iar "zâna lui bună" va lăcrima pe urmele lui. Deși l-am iubit, răzbunarea mea va fi crudă. Viața lui va deveni un coșmar blestemat. Seara de Sfântul Nicolae a acestui an care se încheie, s-ar putea să-i rămână de
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
la oricare femeie pentru a nu-și crea greutăți. Sensibilitatea lui nu i- ar permite mustrări de conștiință, dar nu va fi așa, chiar copilul său pe care sigur îl va iubi îi va provoca durere atât lui cât și "zânei lui bune", la care nu va fi nevoie să renunțe, aducând nori grei și tulburi deasupra lor. în viața și sufletul meu acest om nu-și va mai găsi loc. Iubirea mea a încetat, ba e moartă chiar, nu numai
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
și despre care îl anunțase în scrisoare, apoi adormi. Angela Ulmeanu după ce-și încheie misiunea, pentru ea fără dificultate, se îndreptă spre mama Evei, așezându-se lângă aceasta, care urmări tot ce se petrecu. -Acum să o văd pe zâna lui bună, după ce va afla acestea, roșind de satisfacție. -Ai scris în scrioase tot ce mi-ai povestit mie?, întrebă Eva cu ochii măriți, în acel moment compătimându-l pe Radu. -Exact așa cum ți-am spus, pronunțând cu dinții strânși primul
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
Ceea ce s-a păstrat până astăzi este un fel de superstiție privind rostirea sau nu a unor cuvinte. Nu este bine să spui numele diavolului, sau să pui copilului un nume care a adus altuia ghinion, sau să rostești numele Zânelor (de aceea se foloseau impersonalele Iele, Dânsele, Frumoasele) etc. În multe lucrări de etnografie, ursitoarele ce se înfățișează la patul nou-născutului rostesc unele cuvinte care-i pecetluiesc destinul micuțului. Auzirea lor, de către mamă, în special, poate aduce ghinion familiei. "Acest
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
caracterul, traducere, avanprefață și note Leonard Gavriliu, prefață de Nicolá Pende, București, Ed. IRI, 2000. NARBY, Jeremy, Șarpele cosmic. ADN-ul și originile cunoașterii. Șamanii, stăpânii haosului, traducere de Irina Tudor Dumitrescu, București, Ed. Dao Psi, 2005. NEMETI, Irina, Calea zânelor. Moșteniri antice în mitologia românilor, prefață de Mihai Bărbulescu, Cluj-Napoca, Presa Universitară Clujeană, 2004. NICULIȚĂ-VORONCA, Elena, Datinele și credințele poporului român, Cernăuți, 1903. NOUGAYROL, J., Colloque sur Le signe et les systèmes de signes, Royaumont, 1962. OFRIM, Alexandru, Cheia și
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
omul își asigură protecția, liniștea și pacea. 44 Marie-Sylvie Dupont-Bouchat, "Diavolul îmblînzit. Vrăjitoria reconsiderată. Magia și vrăjitoria în secolul al XIX-lea", în Robert Muchembled, op. cit., p. 246. 45 Marie-Sylvie Dupont-Bouchat, op. cit., p. 258. 46 Ibidem. 47 Irina Nemeti, Calea zânelor. Moșteniri antice în mitologia românilor, prefață de Mihai Bărbulescu, Cluj-Napoca, Presa Universitară Clujeană, 2004, p. 38. 48 Marie-Sylvie Dupont-Bouchat, op. cit., p. 253. 49 S. Florea Marian, în cele trei volume ale sale: Nașterea la români, Nunta la români și Înmormântarea
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
hiperbolica, poetica și triumfala punere În scenă cu care toamna Își face intrarea În rapsodiile lui Topîrceanu: Iat-o!... Sus În deal, la strungă, Așternând pământului Haina ei cu trenă lungă De culoarea vântului, S-a ivit pe culme Toamna, Zâna melopeelor, Spaima florilor și Doamna Cucurbitaceelor... Lung Își flutură spre vale, Ca-ntr-un nimb de glorie, Peste șolduri triumfale Haina iluzorie. căderea ghindelor pare o culme a minoratului prozaic. Și totuși, pentru anumite timpane dedate frugalității, anunțul ei discret
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
spiritul, dar imaginea vitalizează litera, așa cum fac ilustrația cu învățământul, iar mitologia cu ideologia. Ce forță de expansiune ar mai fi avut doctrina creștină fără minuni și miraculos (de la miror, văd, admir)? Fără folclor, fără Înălțări, Bune-Vestiri și încoronări, fără zâne, licorne, sirene, îngeri și dragoni? Cum să-i faci pe oameni să creadă în Iad, în Rai, în Înviere fără a le arăta toate acestea? Fără a-i face să râdă, să plângă sau să tremure. A se vedea, de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
legătura cu Unul) și sunt mai departe excluși de către practicanți și interpreți ai ierarhiei, treapta lor de existență nefiind „lăsată“ să participe la armonia treptelor; pe aceeași linie, aș aduce, de data aceasta în contextul poveștilor, exemplul clasic al neinvitării zânei celei rele, ca întruchipare a răului, la evenimente-cheie (naștere, nuntă etc.); revenind în spațiul creștin, excluderea vameșilor și a prostituatelor din buna rân duială a lumii este „restaurată“ prin gestul hristic al ne-judecării și, concomitent, al reincluderii celor două
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
și diurne, bune, malițios și fără vină rele, „silfii din măguri, râuri, bălți și crânguri“, nimfe care se joacă pe nisipurile țărmului cu marea, alergând după valurile ei, când se retrag, și fugind după ele când se întorc cu fluxul, zâne care dănțuiesc în hore, lăsând urmele verzi și circulare ale pașilor lor, spiriduși care, în puterea nopții, fac să crească ciuperci, „râzând / Când sună-a nopții stingere“ (de ce râzând?). Și oare ele, tot ele, umplu de cântări și 161 de
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
și diurne, bune, malițios și fără vină rele, „silfii din măguri, râuri, bălți și crânguri“, nimfe care se joacă pe nisipurile țărmului cu marea, alergând după valurile ei, când se retrag, și fugind după ele când se întorc cu fluxul, zâne care dănțuiesc în hore, lăsând urmele verzi și circulare ale pașilor lor, spiriduși care, în puterea nopții, fac să crească ciuperci, „râzând / Când sună-a nopții stingere“ (de ce râzând?). Și oare ele, tot ele, umplu de cântări și de o
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
în moduri diferite, bineînțeles, în obiect și în subiectul cunoscător. Dar imaginile joacă și un rol cognitiv pentru imaginație, căci atunci cand obiectele imaginate nu există ca atare în lumea reală a așa cum se întâmplă în cazul ființelor imaginare, precum minotaurii, zânele sau balaurii a, imaginația este forțată să creeze, din imaginile care îi stau la dispoziție și pentru care există un corespondent real, o reprezentare în care și prin care să înțeleagă, să „cunoască“, atât cât îi stă ei în putință
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
elevate până la cele mai vulgare, de la cele mai bufone până la cele mai grave, de la cele mai exterioare la cele mai abstracte, fără a ieși vreodată din limitele unei scene vorbite; într-un cuvânt, așa cum ar face un om căruia o zână i-ar fi dăruit sufletul lui Corneille și mintea lui Molière." Cu teatrul lui Hugo, se termină, în Franța, într-o apoteoză care îi este cântecul de lebădă, triumful alexandrinului.89 5.3. Alianța dintre grotesc și sublim Urmând exemplul
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de tip folcloric, textul caragialian dezvăluie o surprinzătoare scenă erotică 82, perfect camuflată prin metafora călătoriei nocturne, echivalenta mult mai subtilă a acrobațiilor din idila lui Stamate. Fragmentul următor este elocvent în acest sens: Baba, adică fata de-mpărat, or zâna, cum poftiți, era departe cu Prichindel. Alerga ușor ca vântul de parcă n-atingea pământul; îi zbura pe dasupra capului lui Prichindel părul ei bălan despletit; iar în lumina lunii, fâlfâia în fel de fel de ape zăbranicul vioriu țesut în
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
tinerii eroi comsomoliști.871 Evident, preamărirea ctitoriilor comunismului și ale figurilor zeificate (asistăm și la o inflație de timbre dedicate vieții lui Lenin) este dublată de denunțarea Occidentului, într-o catastrofală încleștare propagandistică fără discernământ, care "anulează imaginarul copilăriei", locul zânelor fiind luat de către stahanoviști, iar Feții-Frumoși nefiind alții decât eroii clasei muncitoare.872 Chiar mai puternic decât tipul invincibilului ostaș sovietic (mai degrabă prin număr decât prin abilități, în ciuda indestructibilului Andrei Sokolov creat de către Șolohov și prezentat ca noul tip
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
o mai călcat picior de om...ci credeț‟ voi c‟am văzut într-un luminiș?! - Ci.. ci.. ce‟i văzut, tatai? se năpustiră ei cu întrebări, asupra lui, sorbindu-i din gură vorbele încă nerostite. - Am vă-zut... am vă-zut, trei zâne, neînchipuit de frumoase, care‟și pieptănau pletele cu piepteni de aur... de aur, înțelegeti voi...cu piepteni de aur! - Tț..tț..tț..! di aur! murmurară ei, uimiți. După o clipă de tăcere, apasătoare, se auzi glasul stins al Frăsânică-i, dogorit
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
piepteni de aur... de aur, înțelegeti voi...cu piepteni de aur! - Tț..tț..tț..! di aur! murmurară ei, uimiți. După o clipă de tăcere, apasătoare, se auzi glasul stins al Frăsânică-i, dogorit de fierbințeală: - Chiar, le‟i văzut, tatai... pi zâni, așa, cum ti văd eu pi mata!? Pădurarul tresări, avu o ezitare pentru o clipă, apoi, ca să n-o dezamăgească, își luă inima în dinți și-i spuse privind-o în ochișorii înroșiți de arșiță: - Da, da, Frăsânica... așa, cum
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
pădure, dar seara când se întorcea, copiii nu l-au mai întrebat ce-a văzut în pădure. Dar, iată că, odată, într-un început de noapte a pătruns adânc în inima codrului, deodată, rămase ca-împietrit... Într-un luminiș văzu trei zâne frumoase... frumoase, de-ți furau mințile, și, care-și pieptănau pletele verzi cu piepteni de aur... Vedea... și nu-i venea să creadă, ochilor, minunea. Le vedea cu adevărat. După o vreme, dădu cu mâna într-o parte, cum ai
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]