5,010 matches
-
până și un hipopotam. Ici și colo, câteva plăcuțe prinse pe veșmânt poartă brodat cu litere de aur numele ei. O glorie a manufacturilor din Alexandria! oftează cu tristețe. Câtă risipă inutilă... Ați văzut cum una dintre victime s-a zbătut și a scăpat? se aude o voce înfundată din spate. — Nici taurul n-a venit de bună-voie, îi răspunde alta, speriată. Vorbele trec un timp pe lângă el fără să-l atingă. Se gândește că întreg ritualul este încorsetat în reguli
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Sunetul puștii se abătu peste mlaștină ca un tunet răzleț. Câteva cârduri de rațe se înălțară în zbor. Lebăda zvâcni în sus, tulburând luciul apei pe care se iviră cercuri largi și se îndepărtă bătând din aripi. Aluneca pe apă zbătându-și aripile. Pe luciu apărură câteva cercuri. Pocnetul puștii se răspândea în aerul rece precum cercurile pe apă. Ce bine că n-am nimerit-o, se gândi samuraiul. În urechi îi răsuna la nesfârșit pocnetul puștii, iar în nări simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
sa obișnuită îi dispăruse cu totul din priviri făcând loc mâhnirii adânci a celui înfrânt în bătălie. „Speranțele...” murmură Velasco abătut, „ni s-au risipit.” Vlăguiți și ei de puteri, cei trei soli se uitau la flacăra lumânării ce se zbătea ca și cum și-ar fi dat ultima suflare. Se zbuciuma întocmai ca o molie ce se stinge după ce și-a isprăvit forțele. — Nu ne mai rămâne decât se ne întoarcem în Japonia. În mintea samuraiului răsuna încă în surdină cântecul răsădirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
clintească, și-a luat viața. Hasekura rostise aceste cuvinte de parcă ar fi dat de știre ora plecării cine știe unde. Senior Tanaka... și-a luat viața. Rămas în genunchi mă uitam dus pe gânduri la flacăra sfeșnicului din mâna lui. Flacăra se zbătea în mâna lui Hasekura. „Facă-se voia Ta.” Însă, acum această voie era de o cruzime mai înghețată decât gheața însăși. Fără nici un cuvânt, Hasekura m-a dus în camera de culcare a lui Tanaka. Pe coridor era întuneric beznă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
trase păstrăvul, care se-mpingea obosit Împotriva curentului, afară din apă. Spatele Îi era acoperit de modelul acela limpede, apos-nispiu, lucind În soare. Ținând undița sub braț, Nick se opri și-și Înmuie mâna În apă. Apucă peștele care se zbătea cu mâna dreaptă, umezită, În timp ce-i scoase cârligul din gură, și apoi Îi dădu drumul Înapoi În apă. Peștele inert fu dus de curent, până se opri pe fund, lângă un bolovan. Nick Își băgă mâna până la cot În apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
animal de mărimea asta s-ar Înfuria. „Ăsta chiar c-a fost un păstrăv“, se gândi. „Cârligul Îi intrase bine. Se prinsese tare de el, tare ca piatra. Și parcă era chiar o piatră, păstrăvul, Înainte să-nceapă să se zbată. Doamne, ăsta chiar că era mare. Era mai mare decât orice păstrăv despre care am auzit vreodată.“ Se urcă pe pajiște și se așeză acolo, cu apa curgându-i de pe pantaloni și din ghetele scâlciate. Se duse să se așeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Un păstrăv se repezi și Nick Îl agăță. Ținând undița la distanță, În direcția copacului răsturnat, și retrăgându-se fâșâind prin apă Împotriva curentului, Nick trăgea păstrăvul, cu lanseta care se afunda, se Îndoia, ținută departe de tufele periculoase. Se zbătea, dar era tras Întruna, undița se Încurca În ierburi În timp ce el se mai smucea sub apă, dar era tras Întruna. Apoi Nick se-ndreptă spre pește, dus ușor de apă. Ridicând undița deasupra capului, conduse păstrăvul În minciog și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cu cârligul. Apucând firul Într-o buclă cu mâna stângă, Nick trase de undiță, Încercând să-l conducă spre minciog, dar peștele Îi dispăru din fața ochilor, trăgând brusc firul. Nick se luptă cu el Împotriva curentului, lăsându-l să se zbată. Își mută lanseta-n mâna stângă și Începu să tragă păstrăvul, care trăgea de undiță, opunându-se cu toată greutatea sa, În susul râului, și apoi În plasă. Îl ridică mult deasupra apei, un semicerc greu atârnând În minciogul din care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
în clasă, în timpul orei, cu profesorul în clasă. În alte țări, tineri minori au pus mâna pe armă și au împușcat dement, mai multe persoane. Factorii de decizie dezbat problema violenței, aruncând vina de la unii la alții. „ În zadar vă zbateți și asudă Fruntea voastră galbenă ca ceara” Versuri din poezia „Cântec de primăvară” de Mihai Beniuc (citat de Zoe Dumitrescu Bușuleng, 1974, (5)). ÎN ȘCOLI, CULEGEȚI VIOLENȚA ȘI ALTE RELE, PE CARE LE-AȚI SEMĂNAT PRIN UNELE EMISIUNI DE LA T.V.
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
-n somn mai latră Răgușit. Iat-o! Plină, dinspre munte, Iese luna din brădet Si se nalță, -ncet-ncet, Gânditoare ca o frunte De poet. Ca un glas domol de clopot Sună codrii mari de brad; Ritmic valurile cad, Cum se zbate-n dulce ropot Apa-n vad. Dintr-un timp și vântul tace; Satul doarme ca-n mormânt Totu-i plin de duhul sfânt: Liniște-n văzduh și pace Pe pământ. Numai dorul mai colindă, Dorul tânăr și pribeag, Tainic se-ntâlneste-n
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
rotindu-se prin șuvoi, a ajuns tocmai sub țărmul pe care pândea ursul. Fulgerător a lovit cu brânca „pescarul", cu lingura tălpii a prins pe dedesubt păstrăvul, și cu o zmucitura l-a aruncat pe uscat. În zadar s-a zbătut acolo peștele. Ursul a pus îndată gura pe el și i-a gustat cu placere carnea dulce. Dar ce-i un păstrăv pentru o namilă de urs? Iarăși s-a așezat la pândă și a prins alt pește, și apoi
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
rău să iei vieți și nobil să le salvezi. În fiecare zi mă angajez să salvez o sută de vieți. Îmi arunc plasa În lac și scot o sută de pești. Pun peștii pe mal, iar ei sar și se zbat. «Nu vă fie teamă», le spun eu peștilor. «Vă salvez de la Înec.» După puțin timp, peștii se liniștesc și rămân nemișcați. Da, cu tristețe vă spun, ajung Întotdeauna prea târziu la ei. Peștii mor. Și pentru că e rău să faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
obsedată de pești. Nu putem să le spunem ceva? Vreau să-i cumpăr pe toți și să-i arunc Înapoi În apă. Nu te uita la ei, Îi spuse Moff. Cum pot să nu mă uit? Peștii continuau să se zbată. Moff o luă de mână pe Heidi și o trase mai departe. —Peștii pot să se Înece? Întrebă Rupert după ce se Îndepărtară de tarabele cu pești. Sigur că nu, răspunse Bennie. Au branhii, nu plămâni. —De fapt, spuse Harry, pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cald, dar pe măsură ce bărcile alunecau repede pe apa rece a lacului, pe pasageri Începu să-i ia cu frig. În partea din față a bărcii În care eram eu, unde se Îngusta prora, coada de cal al lui Moff se zbătea În vânt lovindu-l pe Dwight peste față. Harry și Marlena se strânseseră unul lângă altul, cu haina lui Harry peste genunchii Îndoiți și piepturi. Rupert stătea În spate cu Walter și, deși Îi era frig, nu voia să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Loot și Bootie, iar râul ne-a luat pe toți trei și nu mai aveam timp să mă gândesc ce era la fund sau ce era la suprafață, era doar râul care ne ducea rostogolindu-ne. Unii dintre săteni se zbăteau, alții călcau apa, iar eu mă țineam de marginea unei scânduri de bambus pe care stăteau Loot și Bootie. Cum am găsit scândura, nu m-am Întrebat atunci, nu m-am Întrebat niciodată până acum, iar acum vă spun că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Locul Fără Nume, vă va face să rămâneți aici. Două femei aduseră urcioare cu apă rece și Înmuiară cârpe În ele. Le puseră apoi pe creștetul Fratelui Alb Mai Mic și-n partea de jos a gâtului, unde i se zbătea pulsul Înfierbântat. Apoi, gemenii Încercară să-i dea o tinctură tonică, Însă Vera nu-i lăsă. Examină castronul și inspiră mirosul puternic de ierburi amare și alcool. Gemenii Îi explicară cât se poate de clar. E foarte bună, foarte pură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
vor chirci precum fluturii care se eliberează din crisalide. Ciucurii păturilor le vor mângâia chipurile nemișcate, semn că odihna va fi de această dată veșnică. Iar când suflările lor vor fi asemenea brizei care trece, aripile de smarald se vor zbate și vor zbura, zornăind din clopoței și Îngânându-le morților: Mergeți spre casă, mergeți spre casă. Loot a ridicat un vas cu mâncare făcută din ultimele provizii de mirodenii. Mâncarea era trecută de la unul la celălalt, fiecare luând câte puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
și pe ăsta“. Noi ajunseserăm la exasperare. Dacă am fi venit cu treizeci de minute mai devreme, poate l-am fi salvat. Mare păcat! Mi se rupea inima pentru tânărul acela care-și privea colegul de serviciu, superiorul, cum se zbate între viață și moarte chiar sub privirile lui. A fost înfiorător. „Faceți ceva, repede! Faceți ceva, repede!“, repeta disperat. Și eu eram tare îngrijorat. Am stat cam o oră în fața spitalului fără să primesc nici o veste, așa că m-am întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
fost internat am avut pupilele contractate. Mă uitam la lumină și nu aveam nici un fel de reacție. Soția mea a aflat și a venit într-o fugă la spital. Dar, sincer să fiu, nu era așa de grav. Nu mă zbăteam între viață și moarte. Mă gândeam că nu pățisem mare lucru. Nu aveam simptome severe. Eram perfect conștient. Doar că mă dureau ochii și îmi curgea nasul. Cam atât. Dar, noaptea a fost un adevărat coșmar. Cum m-am așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
până la Suitengūmae. De acolo urma să trec la linia Honzōmon. Dura ceva. Eram impacientat. Trebuia să mă grăbesc. În stație la Kodemmachō era agitație mare. Cei care coborâseră din celălalt metrou rămăseseră acolo. Lângă perete era un om care se zbătea. Îl văzusem din metrou. Era un bărbat tânăr. Nu înțelegeam ce se întâmpla. Mi s-a părut foarte ciudată imaginea. Țipa în gura mare. Dacă stau să mă gândesc, probabil că avea dureri. Colegul lui - cel puțin asta era impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
ori. Am făcut și eu asta un timp, dar era plictisitor și am renunțat. În mintea mea ceremonia nu era prea diferită de cea de la Sōka Gakkai. Mi s-a recomandat tăios să plec de acasă. Pe atunci Aum se zbătea să-și mărească numărul adepților. Încă nu trecusem de testele inițiatice, dar mi s-a spus că asta nu conta, să plec cât mai repede de acasă. La sfârșitul acelui an domnișoara Takahashi a intrat în sectă. Pe data de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
ne răstălmăcește vorbele. Cei din lumea mediatică nu transmit adevăratele noastre sentimente. Nimeni nu ne ascultă așa cum faceți dumneavoastră. Chiar dacă au intenții bune și îți spun să le relatezi direct, e destul de greu. Poate umblă vorbe cum că nu ne zbatem de ajuns, dar nu e chiar așa. Dacă ar fi să concentrăm toate ideile de până acum, cred că adevăratele intenții ale fondatorului, Asahara, nu au fost scoase la suprafață. În ceea ce privește atacul, consider că totul se reduce la asta. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
însănătoșirea mea. După două luni vertebrele de la baza coloanei au început să vibreze, un lucru pe care îl experimentezi în stadiul kundalini. Tot nu eram încrezător. Simțeam o căldură puternică precum apa caldă care îmi înconjura șira până la creier, se zbătea ca o ființă vie. Era uluitor. Era ceva incontrolabil, ceva incredibil se întâmpla în corpul meu. Practic am leșinat. După trei luni am ajuns la iluminarea kundalini, exact cum prevăzuse cartea lui Asahara Shōkō. Avea perfectă dreptate. Atunci am început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
pânză de cort murdară, peticită și subțiată de vreme. Copii chilugi, veniți în zori, îi ridicau cu teamă poalele pentru a surprinde vrăjiți, cu o clipă mai devreme, spațiul acela tainic cu lumină puțină și aer rarefiat. Vântul umfla și zbătea pânza cortului, ca și cum uriașa pajură ar fi încercat în van să-și ia zborul. În fața cortului se improvizase un pod de scânduri, pe care ambulanții dezvăluiau o parte din ce știau pentru a ademeni mulțimea. Gogeamite pehlivanul cu înfățișare de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
se așteptau cel mai puțin. Iarmarocul era în flăcări. Parcă luase foc din toate părțile odată, căci corturile, maghernițele și toate dughenele trosneau învăluite de un fum gros și devorate de limbi vineții de flăcări care lingeau cerul. Vitele se zbăteau și mugeau îngrozite în obor, târgoveții viermuiau să-și scape marfa cumpărată sau rămasă nevândută, urlând între timp după soațe și copii. Cai înhămați alergau bezmetici cu chervane în flăcări, pârjolind holdele din jur. Urmau să crape într-un târziu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]