3,414 matches
-
-și propria piele. Își imagină trupul lui, nemișcat și însângerat, zăcând pe drumul prunduit și se cutremură din cap până-n picioare la acest gând. Știa că nu trebuie să facă zgomot, dar nu se putea stăpâni: acum plângea în hohote zgomotoase pentru bărbatul pe care îl strânsese în brațe și care palpita de viață cu doar câteva ore în urmă. Îl strânsese în brațe și acum îl pierduse. Cu toate astea, nu se mișcă. Instinctul ei de supraviețuire îi comanda să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
legat de asta. Nici asistenta lui. S-a uitat prin documentele din calculatorul său. —A vorbit cu tine în ultimele zile? Despre un fel de descoperire? — Nu. Nu vorbeam prea mult despre munca lui. Uri se lăsă pe spate, expirând zgomotos. Maggie își dădu seama că era pe cale să renunțe; asta fusese ultima lui idee bună. Am pus-o la păstrare într-un loc unde doar tu și fratele meu ați putea-o găsi. Un mecanism începu să se învârtă încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
prin onomatopee.) Uahhh... Uuuu... Ihâââ... Sssst... Eheee... Iiii... Țțțț... Buah... Izbucnește într-un râs hilar.) Ce... nebun! (În oglindă.) Nebuniile! (Se lipește cu fața de oglindă.) Ehe-he... (Se privește admirativ.) Nebuniile! (Duios.) Nebunaticule! Se sărută pe sine de câteva ori, zgomotos, în oglindă.) Brrr... (Se privește extatic.) Bzzz... (Își rotește buzele, cu alint, pe suprafață oglinzii.) Bzzz... Na! (Pupătură macabră.) Țoc! (Extaz, își apropie ochiul de oglindă, se privește atent în ochiul stâng.) Uuuu... Își mângâie ochiul, clepfăie, își smulge câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
În acest moment, din spatele clădirii, se aud hohotele de râs ale celor doi; capul IOANEI apare tot mai des în spatele ferestrelor și al ușilor; impresia că se plimbă fantomatic prin încăperi; glasurile HAMALULUI și ale CASIERULUI se aud tot mai zgomotos și mai impertinente; cele trei personaje dau impresia că fac eforturi disperate pentru a intra în scenă, căutând în acest scop pretexte sau un moment potrivit.) CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu e mare lucru să fii călător prin ploaie. Iar despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
subită a Întregii sale ființe mă inhiba și că n-am fost În stare să articulez nici un cuvânt. Am ridicat din umeri. Tăcerea și gestul meu de nepăsare care i-a părut, probabil, sfidător i-au accentuat surescitarea. A sărit zgomotos În picioare, a făcut câțiva pași Înainte și Înapoi, după care s-a repezit la mine, zguduindu-mă de gulerul hainei și urlându-mi În față, cu gura schimonosită de furie: - Dar nu Înțelegi că În momentul când nu vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
fost limpede dacă protestele gălăgioșilor vizau punctul său de vedere, se Îndreptau Împotriva repunerii pe tapet a chestiunii În momentul respectiv sau aveau altă motivație. În acel moment, a intervenit din nou doctorul Wagner... 22 De vreo două minute, băteam zgomotos și ostentativ darabana cu degetele În masă. Mă aplecasem În față, așezându-mi coatele pe genunchi și ca să ajung la lemnul mesei, mai sonor decât brațul capitonat al fotoliului, dar și pentru a semnaliza vizual că vreau să vorbesc. Limbajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
graba asta... - E mult mai bine să ai toate atuurile În mână... Oricum, treaba ta se sfârșește În această noapte; În rest, totul e pus la punct. Dacă nu le găsim nici acum, recurgem la varianta de rezervă. E mai zgomotoasă și mai costisitoare, dar nu avem de ales... Asta este tot ce am auzit. Am recunoscut ultima voce și am avut imediat confirmarea că nu mă Înșelam: dintre cele două siluete care au trecut fugitiv prin dreptul firidei În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
la care Îi dădea dreptul condiția de băiat de bani gata, fără grija carierei sau a zilei de mâine. În România ajungea rar și niciodată singur. Îl Însoțea de fiecare dată câte o ceată de cheflii de ambe sexe, toți zgomotoși și decomplexați, care, din prima zi, se purtau ca la ei acasă, cu toate că grupurile se primeneau permanent, puțini aflându-se pentru a doua oară În acel colț exotic de Orient. Bătrânul Corbu avea o slăbiciune aproape bolnavă pentru cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Dar nu veți câștiga pentru că nimeni nu mai iese viu de aici. Inconștienților! Am fi putut domina lumea, am fi fost stăpânii Universului!... Scelerați! Nebuni! Veți avea parte de ce meritați... „Totul este pus la punct... varianta de rezervă... e mai zgomotoasă, dar n-avem de ales...”, mi-au violentat memoria cuvintele rostite de Zoran În subterană. Încordat ca un resort, m-am aruncat spre el. Era Însă prea târziu. O explozie uriașă a zguduit Centrul. Am simțit o arsură În piciorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
început, cu o nouă viață. Și orice început repetă acel început primordial când a luat naștere Universul. Chiar în societățile moderne, atât de puternic desacralizate, serbările și petrecerile care însoțesc mutarea într-o locuință nouă mai păstrează încă amintirea festivităților zgomotoase care marcau odinioară acel incipit vita nova. Deoarece locuința este o imago mundi, ea se găsește în chip simbolic în "Centrul Lumii". Mulțimea, chiar infinitatea Centrelor Lumii nu împovărează cu nimic gândirea religioasă. Pentru că nu este vorba de un spațiu
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
secolului XX, prototip al demo-liberalului, știind pe de rost numele și prenumele fiecărui alegător, cunoscîndu-le nevoile și numărul copiilor, trăind într-o neobosită campanie electorală. Viața politică îl făcuse sceptic și amoral. Uitase repede visurile studenției de la Coimbra. Căuta procese zgomotoase și remuneratorii. Ca aproape toți oamenii politici portughezi, debutase prin gazetărie și scria cu mare ușurință articole în toate domeniile. Era un om urât de revoluționari pentru iscusința sa de sforar și intrigant politic. La Cameră, era temut pentru că ataca
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
origini se aflau în Constituția din 1820 și războaiele civile pe care le provocase. Nu se ținea seamă decât de acele grupări politice care luptau pentru sau împotriva revoluției. Joîo Franco, omul cel mai discutat al vechiului regim, se desparte zgomotos de Hintze Ribeiro, târând după sine treizeci de deputați regeneratori. Este singurul dintre monarhiști care înțelege că partidele de guvernământ au compromis atât monarhia cât și toate instituțiile tradiționale portugheze. De aceea începe o luptă neînfricată împotriva lor. "Și unii
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
alții sunt la fel!" Atât regeneratorii cât și progresiștii păcătuiesc prin lipsa lor de moralitate politică și personală. "Portugalia nu poate continua să fie țara de rușine a progresiștilor și a regeneratorilor". Joîo Franco împrumută ceva din mistica revoluționară: o zgomotoasă sinceritate, apeluri patetice la virtute și la onoare, formidabilul scandal pe care-l provoacă aducând în discuția Parlamentului averea personală a miniștrilor și deputaților. Înțelege că republicanismul și revoluția au succes pentru că lumea e obosită de formulele vechi - și atunci
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Demolins, copiate fiind după școlile-model engleze. Citisem ceva din lucrările La Sience Sociale despre superioritatea socială a particularilor asupra comunitarilor - tip din care trebuie să ne socotim și noi ca făcând parte - și mă convinsesem că superioritatea Anglo-saxonului, atât de zgomotos verificată în cursul războiului european, se datora anumitor principii fundamentale ale formației sale. Aceste principii ar putea fi transplantate, prin procesul educativ, în sufletele tinere ale copiilor, și, cu toate că trebuie să ținem seama de influența contrară a mediului în care
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
proiecteze umbrele negre ale mâinilor ridicate pe ecranul alb și speriat; dintr-odată, un băiat sprinten și nerușinat (poate că eram totuși eu - domnul Hyde din doctorul Jekyll din mine?) reușea să-și proiecteze piciorul, ceea ce declanșa bineînțeles o competiție zgomotoasă. Când ultima placă era găsită și apărea pe ecran, ea Îmi amintea de o călătorie din prima mea copilărie, prin lungul și Întunecatul Tunel St. Gothard, În care trenul nostru pătrunsese În timpul unei vijelii, dar când noi ieșisem, aceasta se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
de jucărie, Piei Roșii, fluturi roșii. Pe la șase, șapte ani, a făcut pentru Napoleon o pasiune ce friza venerația, Încurajată de Mademoiselle, și Își lua cu el În pat un mic bust de bronz al lui. Eu eram un copil zgomotos, aventurier și cam bătăuș. El era liniștit și apatic și petrecea mai mult timp cu mentorii lui decât mine. La zece ani a Început să-l preocupe muzica și de atunci a luat nenumărate lecții de muzică, se ducea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
cinci dimineața, de la maternitatea de lângă Bayerischer Platz, unde te dusesem cu două ore În urmă. Flori de primăvară Împodobeau portretele lui Hindenburg și Hitler În vitrina unui magazin care vindea rame și fotografii colorate. Grupuri stângiste de vrăbii țineau ședințe zgomotoase În lilieci și tei. Zorile limpezi despuiaseră complet o parte a străzii pustii. Pe cealaltă parte, casele erau Încă vinete de frig și diverse umbre lungi se turteau treptat În acea manieră degajată În care tânăra zi ia locul nopții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
ei, mă aștepta prima mea carte, pe care o voi scrie mulți ani mai târziu, o voi publica după alți câțiva ani și a cărei primă ieșire în lume (nu aveam voie pe atunci noi, „scriitorii tineri“, să facem lansări zgomotoase) se va produce în acea librărie. Am mers cu câțiva prieteni, ne-am avântat până în capătul acelei săli și le-am arătat triumfător prima mea carte. Partea a doua a ceremoniei de lansare a avut loc, cum era și firesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cu Pu, fata cunoscută în tren, dezorientați, neștiind amândoi ce urma să faceți, să vă despărțiți sau să mai rămâneți o vreme (cât?) împreună. Că pe aceeași bancă ai scris începutul unui roman cu care sperai să-ți faci intrarea zgomotoasă în literatură. Te-ai bucurat în dimineți de iarnă privind veverițele. Îți beai votca „de la ora 11“. Constați de mulți ani că pașii te duc instinctiv spre acea bancă în grăbitele tale treceri prin parc, așa cum te pomenești câteodată ducându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
intrasem de ani buni acolo. Popa se pare că era cunoscut, dacă nu cumva un obișnuit al localului. Un băiat, cu un costum de arnăut, ne-a condus la un separeu discret. O canapea, pe care popa se tolănise răsuflând zgomotos, și două scaune de-o parte și de alta a mesei. Popa se rotunjise mult, își răsese barba, purta ochelari fini de aur, un ceas masiv tot de aur, cu un lănțug gros, și el de aur masiv, la buzunarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
niciodată pînă atunci martorul unei asemenea zarve. Familiile de lupi-de-mare, pe malul apei, negrele iguane, Îngrămădite pe stînca lor, sau sutele de mii de păsări din copaci păreau hipnotizate de strălucirea focului, de ciocnirea ușoară a bărcilor Între ele, de zgomotoasele și spontanele hohote de rîs sau de răsunetul vocii groase și joviale a rotofeiului căpitan. Iar Oberlus, stînd pe vine În ascunzătoarea lui, cu ochii larg deschiși și urechile ciulite, nu pierdea nici un amănunt din petrecere, cu toate că interesul său părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
fără Îndoială, mai mult o forță care-l Înconjura ca o aură sau ca un zid de cristal, decît o simplă respingere estetică. Se așternuse o tăcere În care cei prezenți păreau să Încerce să-și recapete puterile după cîntecul zgomotos și rîsetele și discuțiile ce i-au urmat, iar atunci căpitanul a implorat-o pe tînăra pasageră să cînte singură, căci avusese ocazia să constate, În timpul croazierei, că știa să facă asta cu gust și voce frumoasă. Fata Încercă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
partea nimănui. Lăsă să mai treacă o săptămînă; Își dădu seama că Iguana continua să-și petreacă timpul mai mult În ascunzătoarea lui decît pe insulă și, Într-o după-amiază În care norii negri ce veneau dinspre vest prevesteau o zgomotoasă noapte de furtună, se hotărî să acționeze. Negura acoperise insula cu o jumătate de oră Înainte de căderea Întunericului și, odată cu primele umbre, o perdea de apă, Însoțită de fulgere și tunete, se abătu asupra lui. Căderea Întunericului Îl surprinse așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
minusculă și accidentată. Dar cînd, o jumătate de oră mai tîrziu, ajunseră pe culmea falezei și contemplară abisul de la picioarele lor, se priviră Între ei, nedumeriți. Secundul Stanley Garret, care naviga de opt ani la ordinele colericului căpitan Lazemby, pufni zgomotos: — Înapoi toată lumea! ordonă el. Ridicați pietrele, dacă e nevoie, dar individul ăsta trebuie să apară. Nu putea să scape Înot. Se Întoarseră, și mai atenți, ceea ce le Îngădui să descopere cele două tunuri și peștera mare din vîlceaua dinspre vest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
din nou, iar eu m-am oprit din plâns și-am rupt o bucată din sulul de hârtie igienică aflat laolaltă cu restul lucrurilor mele pe masa pe care-o țineam lângă mine și mi-am suflat nasul. A fost zgomotos și asta ne-a făcut să râdem-îmi suflu nasul ca un salahor, așa zice mama, ce-o mai fi și ăla. Are dreptate. A cam venit vremea să mă duc iar la doctor. Mă dor încheieturile de mor și, oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]