5,341 matches
-
fie definiția habitusului, fie ideea analizei câmpului de producție culturală. Astfel, o cercetare etnografică recentă (R.A.B. May și K.S. Chaplin, 2008, 57) privind regulile care intră în componența codului vestimentar de acces în cadrul unor puburi din orașul american Athens a pus în evidență relația dintre habitusul afro-americanilor și codul vestimentar. A fost confirmată ipoteza potrivit căreia ascensiunea în ierarhia socială corespunde schimbării habitusului: populația de culoare, dar cu un capital economic scăzut, nu împărtășește aceleași gusturi vestimentare cu cei care au urcat în
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
persoanele cu studii superioare, persoane cu statut profesional înalt, implicate în activități sociale și afiliate unor organizații, persoane interesate de acest subiect în contexte formale sau informale. Aplicând "Scala liderilor de opinie" (Scala Rogers), John O. Summers (1970, 183) a pus în evidență faptul că, în districtul Marion Country (Indianapolis), interesul liderilor de opinie în domeniul modei vestimentare feminine ar fluctua în funcție de atenția acordată modei, îndrăzneala de a testa anumite stiluri vestimentare și receptarea informațiilor din media, respectiv de la prieteni (tabelul 2.2
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
Autorii atrag atenția asupra faptului că determinarea gradului de influență al liderilor de opinie trebuie să țină seama de fluxul unidirecțional (de la liderii de opinie către non-lideri) și bidirecțional (de la liderii de opinie către non- lideri și viceversa). Cercetarea a pus în evidență patru tipuri de lideri de opinie în funcție de patru activități de comunicare: orientarea către media, rețelele interpersonale, interesul acordat modei vestimentare și gradul de influență asupra receptorilor. Astfel, conform autorilor, există patru categorii de persoane: 1. Integrate social, persoane care sunt
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
pentru unii tineri, un grup de referință perceput pozitiv care furnizează suport social pentru un comportament opus normelor culturii de origine (S.W. Baron, 1989, 292). Așa cum am menționat anterior în cadrul discuției despre adeziunea tinerilor la teribilism, numeroase studii au pus în evidență faptul că acest comportament este specific indivizilor care fie nu au încheiat procesul de inserție pe piața muncii sau în sistemul de învățământ, fie provin dintr-un mediu de origine (familia, climatul relațional) conflictual sau cu un statut socio-economic scăzut
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
sex masculin, cu vârste cuprinse între 14 și 29 de ani, aparținând mișcării punk din orașul canadian Victoria. Contrar unor predicții anterioare privind adeziunea la mișcarea punk a unor tineri provenind din rândul familiilor cu statut socio-economic scăzut, cercetarea a pus în evidență diversitatea provenienței sociale a subiecților. Cincisprezece persoane catalogau meseriile părinților ca făcând parte din "gulerele albe" (profesori universitari, directori în administrația publică, manageri ai unor firme cunoscute pe piața canadiană). Dar aproape la fel de semnificativ a fost și numărul celor care
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
bază de chestionar ale psihologilor americani Elizabeth B. Hurlock (1929) și Estelle de Young Barr (1934), care au oferit un răspuns întrebării dacă oamenii sunt interesați să adopte moda vestimentară pentru a-și indica statusul social sau pentru a-și pune în evidență anumite caracteristici corporale. Ambele studii au confirmat motivația oamenilor de a se conforma modei vestimentare din dorința de înfrumusețare (apud M. Perry et al., 1983, 281). Psihosociologia vestimentației a căpătat identitate cu precădere în orientarea gestalist-cognitivistă și în cea socio-culturalistă
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
menționat de subiecți drept cel mai neconvențional comparativ cu celelalte trei și a fost perceput de aceștia "artificial" și dominant. Stilul natural, lejer, informal, confortabil și cu ornamente minime a fost considerat accesibil și dominant, singurul nesofisticat. Stilul romantic, care pune în evidență linia corpului, caracterizat drept feminin, a produs impresia unei persoane supuse și accesibile. Stilul clasic, simplu și conservator prin linia croielii, a fost caracterizat ca puternic convențional și dominant. Opiniile au înregistrat diferențe de gen (M = 170; F = 190): femeile
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
a fost asociată unui rol ambiguu, nu neapărat de execuție. Totodată, cercetarea a indicat efectul semnificativ al contrastului vestimentar, oferind suport pentru studierea rolului ținutelor vestimentare în context social. Într-un experiment similar, Sara Butler și Kathy Roesel (1989) au pus în evidență relația dintre percepția stilului vestimentar al profesorilor și competențele profesionale ale acestora. Pentru realizarea acestui studiu, s-au folosit 201 elevi ai unor licee din nordul orașului american Kentucky, proveniți din familii cu venituri mici și mijlocii. Un total de
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
ale economiei, reducerea locurilor de muncă și creșterea concurenței i-a determinat pe indivizi să acorde atenție ținutei de serviciu, ca o oportunitate de a eficientiza toate aspectele comportamentului profesional, inclusiv hainele și înfrumusețarea. Încă din 1958, B.M. Springbett a pus în evidență faptul că vestimentația adoptată de candidați pentru un eventual loc de muncă reprezintă un predictor important al deciziei de angajare (apud M.L. Damhorst și J.A. Reed, 1986, 89). Nancy J. Rablot și Mary F. Drake (1985) au stabilit factorii
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
în organizații (N = 23 de persoane din departamentul administrativ al unei facultăți de administrarea afacerilor) și o observație participativă care a înregistrat ținutele vestimentare în diverse contexte (cina aniversară cu conducerea facultății, însoțirea delegațiilor de vizitatori, workshop-uri). Astfel au fost puse în evidență diferențe în structurarea și organizarea mentală a informațiilor cu privire la hainele oficiale de muncă pentru personalul managerial și administrativ al facultății. Unul dintre participanții la studiu declara: Dacă aș fi manager, nu aș fi purtat acest jump suit (costum specific aviatorilor
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
haine în culori închise și cu ornamente puține), femeile erau frivole (purtau haine în culori pastelate, cordeluțe, dantele și funde); bărbații erau activi (hainele erau practice și comode), femeile erau inactive (hainele lor inhibau deplasarea); bărbații erau puternici (hainele le puneau în evidență umerii și pieptul); femeile erau delicate (hainele lor accentuau talia subțire, umerii înclinați și o siluetă rotunjită); bărbații erau agresivi (hainele aveau o croială "ascuțită", pe corp), femeile erau docile (hainele nu le defineau silueta și constrângeau corpul) (apud S.B.
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
bicicleta, fac sport (F.-M. Grau, 1999/2002, 89). Moda à la garçonne, inițiată de Coco Chanel, propunea o imagine a femeii care își arată picioarele, își scurtează părul și îl coafeză după moda masculină. Rochiile feminine à la grècque pun în evidență o siluetă tubulară, iar ținutele de seară devin foarte decoltate, lasând să se întrevadă gleznele, și mai târziu, în jurul anului 1927, gambele, pentru a permite o mai mare lejeritate "în a dansa charleston" (M. Conti, 1970, 272). Acestea sunt doar
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
care susțin relația hainelor cu realitatea referențială, adoptarea unei ținute vestimentare fiind "un fenomen al conotației [sociale n.n.]" (R. Barthes, 1967, 25). În acord cu premisele interacționismului simbolic, o cercetare condusă de Susan B. Kaiser et al. (1984, 133) a pus în evidență faptul că acționăm asupra obiectelor în baza semnificațiilor pe care le atribuim acestora. Cercetarea urma să măsoare opiniile unui lot de 261 de adulți, identificând astfel conotațiile socio-culturale ale pantofilor în raport cu rolul social și profesional. Dintre cele zece tipuri de
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
autoarei potrivit căreia cu cât indivizii cheltuie bani, timp și efort pentru ținute vestimentare, cu atât sunt mai preocupați să obțină aprobarea celorlalți (idem, 296). Interesul vestimentar ca variabilă explicativă a modului în care indivizii acordă importanță îmbrăcămintei a fost pus în evidență încă din anii '30 ai secolului trecut, printr-o anchetă pe bază de chestionar realizată de Elizabeth B. Hurlock (1929), în urma căreia autoarea a raportat un procent scăzut al indivizilor care erau preocupați de ținuta vestimentară (apud M. Perry et
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
anxietate mai ridicat decât femeile (F = 52) cu privire la modul de prezentare vestimentară în diferite contexte sociale (M. R. Solomon și J. Schoper, 1982, 512). Gradul în care un individ este preocupat de impresia transmisă prin vestimentație și personalitate a fost pus în evidență într-un experiment proiectat de Tricia W. Johnson, Sally K. Francis și Levis D. Burns (2007). În acest sens, autorii au gândit un instrument de măsurare a preocupării subiecților de a transmite impresii pozitive celorlalți, propunând o scală cu 9
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
puțin precis al atitudinilor sexuale decât al celor social-politice (S.B. Kaiser, 1985/1997, 333). Totuși, îmbrăcămintea are un rol în orientarea pozitivă sau negativă spre celălalt, condiționând raporturile dintre indivizi în relațiile interpersonale. Încă din 1954, Thomas F. Hoult a pus în evidență faptul că atractivitatea unei ținte depinde de stilul vestimentar și de înfrumusețarea acesteia, în consecință subiecții își exprimau disponibilitatea de a iniția relații cu țintele apreciate ca fiind mai atractive (Th.F. Hoult, 1954, 328). Ulterior, o serie de cercetări au
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
Creekmore, 1984) și că indivizii recurg la anumite ținute pentru a-și comunica interesul și gradul de implicare emoțională în comunicarea diadică (E. A. McCullough, M.F. Miller și I.M. Ford, 1977). Alți cercetători, în schimb, au arătat că anumite haine, care pun în evidență corpul sau fac vizibile anumite părți ale acestuia, reprezintă un predictor puternic al comportamentelor sexuale (K. Grammer, L. Renninger și B. Fischer, 2004). Mai mult decât atât, unii autori au susținut empiric faptul că atractivitatea percepută a vestimentației este un
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
pentru a atrage atenția și admirația subiecților de sex opus, comparativ cu subiecții americani de origine caucaziană (I.M. Ford și M.F. Drake, 1982, 193). Se pare că bărbații sunt atrași mai mult decât femeile de anumite articole de îmbrăcăminte care pun în evidență silueta și fac vizibile anumite părți intime ale corpului. Într-o cercetare condusă de F.G. Millert și K.L. Rowald (1980), o persoană folosită ca stimul cerea indicii cu privire la anumite străzi în trei situații diferite: a) îmbrăcată cu un top; b
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
de experiment: a) la discotecă, în compania partenerului; b) la discotecă, în absența partenerului, chiar dacă declarau că au o relație de lungă durată; c) la discotecă, singure. Cercetătorii au presupus că femeile care poartă haine strâmte și sumare, care le pun în evidență anumite părți ale corpului, au o motivație sexuală mai puternică comparativ cu femeile în ținute mai lejere și comode. După ce subiecții (N = 351) și-au dat acordul de a participa la studiu, au fost fotografiați și le-au fost prelevate
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
în confruntări, precum Canada, Australia sau Nouă Zeelandă (și mai puțin față de Marea Britanie însăși). În armatele tuturor acestor țări, importante contingențe de irlandezi au servit cauza Aliaților. Neutralitatea, chiar binevoitoare, față de Aliați a fost adoptată mai degrabă pentru a se pune în evidență independența de facto a Irlandei, care, prin această atitudine, a fost singurul dominion britanic care nu a participat la cel de al Doilea Război Mondial. Putem considera și că a fost una dintre polițele pe care le-a plătit de
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
atunci în mediul politic irlandez. Preluînd puterea în urma unor alegeri libere în anul 1932, de Valera nu a mai abandonat-o pînă în 1959 decît pentru două scurte perioade, petrecute în opoziție (1948-1951 și 1954-1957). Concepțiile lui politice au fost puse în evidență de o întîmplare relevanță. De Valera l-ar fi sfătuit în 1919 pe Dick Mulcahy, care dorea să intre în politică, să-l studieze pe Machiavelli și să se apuce să studieze economia. Nu se poate spune că de Valera
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
republicana își juca viitorul, pentru că miza acestor greve ale foamei era sprijinul popular din rîndul comunității catolice, aflat în descreștere. Repercusiunile unui eșec ar fi fost dezastruoase pentru mișcarea republicana (formată din ÎRA, partidul Sinn Fein și prizonieri). Pentru a pune în evidență suportul politic de care se bucură Sands, ÎRA și Sinn Fein au decis să sprijine candidatura lui pentru parlamentul de la Westminster, în ideea că alegerea lui i-ar oferi avantaje politice și l-ar putea salva de la o moarte aproape
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
INTRODUCERE Colangiopancreatografia retrogradă endoscopică (CPRE) este o examinare care combină tehnica endoscopică cu cea radiologică pentru a pune în evidență ductele biliare și pancreatice prin injectarea directă a unui produs de contrast, după cateterizarea ampulei lui Vater. În ultimul deceniu s-a produs o dezvoltare importantă în ceea ce privește aparatura, dispozitivele și instrumentarul folosit în CPRE. Camerele video și-au îmbunătățit rezoluția
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Adina Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/92193_a_92688]
-
incidental, după o intervenție efectuată pentru litiază biliară, procentul raportat fiind de până la 47% în marile serii de pacienți [6]. În aceste cazuri intervențiile efectuate nu sunt în general optime din punct de vedere oncologic, necesitând o reintervenție chirurgicală ce pune în evidență boală reziduală într-un procent de aproximativ 74% [6]. Pacienții operați în absența simptomelor, precum și cei care sunt diagnosticați incidental, cu litiază colecistică par a avea o supraviețuire mult mai bună decât restul pacienților [7]. Tipul de rezecție: rezecția R0
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Andrada Seicean () [Corola-publishinghouse/Science/92179_a_92674]
-
ameliorează în continuare rezultatele. Rezecția radicală fără evaluarea ganglionilor are același prognostic ca și colecistectomia simplă [9]. Modul în care se implementează în practică recomandările terapeutice în ceea ce privește chirurgia radicală este deficitar. O dovedește analiza datelor unui studiu [13], care a pus în evidență faptul că doar 14 pacienți din 382 au avut intervenție radicală conform ghidurilor terapeutice. Nu se știe dacă impact major asupra prognosticului pacienților cu cancer de veziculă biliară are numărul de ganglioni excizați în cursul intervenției chirurgicale, localizarea lor sau
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Andrada Seicean () [Corola-publishinghouse/Science/92179_a_92674]