30,920 matches
-
fost ales după un concurs de arhitectură din 1976, la care au participat șapte propuneri. Prioritatea era de a avea un design estetic care să nu afecteze peisajul înconjurător, să nu strice aspectul orașului și să fie în armonie cu podul SNP. Podul a fost construit în anii 1985-1991, fiind inaugurat solemn în 1992. este primul pod din beton construit peste Dunăre în Bratislava. El are o lungime totală de 766 m și o lățime a părții carosabile de 30 m.
Podul Lafranconi () [Corola-website/Science/333357_a_334686]
-
după un concurs de arhitectură din 1976, la care au participat șapte propuneri. Prioritatea era de a avea un design estetic care să nu afecteze peisajul înconjurător, să nu strice aspectul orașului și să fie în armonie cu podul SNP. Podul a fost construit în anii 1985-1991, fiind inaugurat solemn în 1992. este primul pod din beton construit peste Dunăre în Bratislava. El are o lungime totală de 766 m și o lățime a părții carosabile de 30 m. Scopul său
Podul Lafranconi () [Corola-website/Science/333357_a_334686]
-
era de a avea un design estetic care să nu afecteze peisajul înconjurător, să nu strice aspectul orașului și să fie în armonie cu podul SNP. Podul a fost construit în anii 1985-1991, fiind inaugurat solemn în 1992. este primul pod din beton construit peste Dunăre în Bratislava. El are o lungime totală de 766 m și o lățime a părții carosabile de 30 m. Scopul său principal era de a face parte din autostrada D2 (Drumul European E65), având în
Podul Lafranconi () [Corola-website/Science/333357_a_334686]
-
având în plus o pasarelă și în interiorul structurii diverse conducte de apă și gaz. Pasarela este, de asemenea, folosită de drumul european E8. Capacitatea sa este de 41.000 de vehicule pe zi, care se pot deplasa pe patru benzi. Podul este situat în apropiere de frontiera austro-slovacă. Pe malul drept, în cartierul Petržalka, el este conectat la un nod de autostrăzi important pe plan internațional cu autostrada D1 (Drumul european E75) (care se îndreaptă înspre Slovacia centrală și Polonia) și
Podul Lafranconi () [Corola-website/Science/333357_a_334686]
-
La solicitările urgente ale Papei Grigore al XIII-lea, biserica a fost plasată după consacrare în administrarea Ordinului Fraților Minori Capucini. Un număr mic de frați locuiesc în mănăstirea anexat bisericii. În fiecare an, dogele și senatorii mergeau pe un pod de vase special construit din Zattere către Giudecca pentru a participa la liturghia din biserică. Sărbătoarea Mântuitorului ("Festa del Redentore") rămâne un festival important în calendarul venețian, având loc în a treia duminică din luna iulie. Un imens foc de
Il Redentore () [Corola-website/Science/333365_a_334694]
-
la liturghia din biserică. Sărbătoarea Mântuitorului ("Festa del Redentore") rămâne un festival important în calendarul venețian, având loc în a treia duminică din luna iulie. Un imens foc de artificii din seara precedentă este urmat de o procesiune imensă pe podul de pontoane. "Il Redentore" conține unul dintre cele mai importante aspecte definitorii ale structurilor lui Palladio și este considerat unul dintre vârfurile carierei sale. Este o clădire mare și albă, cu un dom încununat de o statuie a Mântuitorului. Un
Il Redentore () [Corola-website/Science/333365_a_334694]
-
roman, schema ideală de construire a unui număr mare de centre urbane din Europa. Subdiviziunea urbană în "sestiere" datează de la originile Veneției; numerotarea este unică pentru fiecare "sestiere", cu unele excepții pentru zone mai mari care includ insule neunite prin poduri, și ajung la numere cu patru cifre. Acest sistem special de numerotare, combinat cu complexitatea naturală a sistemului de străzi venețiene, determină existența aceluiași număr în diferite locuri aflate la mică distanță unul de celălalt. Termenul provine din latinescul "", care
Sestiere (Veneția) () [Corola-website/Science/333400_a_334729]
-
Podul Libertății (în ) este un pod rutier și feroviar care conectează centrul istoric al orașului Veneția (format dintr-un grup de insule) de țărmul continental. El reprezintă singura cale de acces pentru traficul rutier în Piazzale Roma și pe insula Tronchetto
Podul Libertății din Veneția () [Corola-website/Science/333386_a_334715]
-
Podul Libertății (în ) este un pod rutier și feroviar care conectează centrul istoric al orașului Veneția (format dintr-un grup de insule) de țărmul continental. El reprezintă singura cale de acces pentru traficul rutier în Piazzale Roma și pe insula Tronchetto și pentru traficul feroviar în
Podul Libertății din Veneția () [Corola-website/Science/333386_a_334715]
-
conectează centrul istoric al orașului Veneția (format dintr-un grup de insule) de țărmul continental. El reprezintă singura cale de acces pentru traficul rutier în Piazzale Roma și pe insula Tronchetto și pentru traficul feroviar în Gara Veneția - Santa Lucia Podul a fost construit în perioada 1931-1933 după proiectul inginerului Eugenio Miozzi și inaugurat de Benito Mussolini la 25 aprilie 1933 ca Ponte Littorio («Podul lictorului»), fiind singura cale de acces pentru vehiculele rutiere în centrul istoric al capitalei regiunii Veneto
Podul Libertății din Veneția () [Corola-website/Science/333386_a_334715]
-
în Piazzale Roma și pe insula Tronchetto și pentru traficul feroviar în Gara Veneția - Santa Lucia Podul a fost construit în perioada 1931-1933 după proiectul inginerului Eugenio Miozzi și inaugurat de Benito Mussolini la 25 aprilie 1933 ca Ponte Littorio («Podul lictorului»), fiind singura cale de acces pentru vehiculele rutiere în centrul istoric al capitalei regiunii Veneto. La sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial a fost redenumit "Ponte della Libertà" pentru a onora eliberarea de sub dictatura fascistă și de sub ocupația
Podul Libertății din Veneția () [Corola-website/Science/333386_a_334715]
-
un contract preliminar cu antreprenorul Antonio Busetto, poreclit Petich, cu o garanție de 300.000 de lire sterline, și urma să fie onorat în patru ani și jumătate. Proiectul a fost realizat de Giovanni Milani, iar piatra de temelie a podului a fost pusă la 25 aprilie 1841, în prezența arhiducelui Ranieri, vicerege al Regatului Lombardia-Veneția (1818-1848). Lucrările de construcție au fost conduse de inginerul Andrea Noale, iar de realizarea armăturilor s-a ocupat inginerul Bermani. Pe parcursul executării lucrărilor, antreprenorul Antonio
Podul Libertății din Veneția () [Corola-website/Science/333386_a_334715]
-
prietenie de inginerul Pietro Modulo, o rudă a celebrului jurist din Padova, Antonio Modulo, autor, împreună cu Gio. Batta Cavalini, al faimosului "Notarelon", primul inventar alfabetic analitic al actelor civile existente în oraș. La momentul construcției sale era cel mai lung pod din lume. Podul peste laguna venețiană a fost inaugurat la 11 ianuarie 1846 și a fost deschis publicului după 14 zile. După Primul Război Mondial s-a luat decizia construirii și a unui pod rutier către Veneția. Proiectul elaborat în
Podul Libertății din Veneția () [Corola-website/Science/333386_a_334715]
-
Pietro Modulo, o rudă a celebrului jurist din Padova, Antonio Modulo, autor, împreună cu Gio. Batta Cavalini, al faimosului "Notarelon", primul inventar alfabetic analitic al actelor civile existente în oraș. La momentul construcției sale era cel mai lung pod din lume. Podul peste laguna venețiană a fost inaugurat la 11 ianuarie 1846 și a fost deschis publicului după 14 zile. După Primul Război Mondial s-a luat decizia construirii și a unui pod rutier către Veneția. Proiectul elaborat în 1931 de inginerul
Podul Libertății din Veneția () [Corola-website/Science/333386_a_334715]
-
construcției sale era cel mai lung pod din lume. Podul peste laguna venețiană a fost inaugurat la 11 ianuarie 1846 și a fost deschis publicului după 14 zile. După Primul Război Mondial s-a luat decizia construirii și a unui pod rutier către Veneția. Proiectul elaborat în 1931 de inginerul Eugenio Miozzi, care l-a preluat pe cel al inginerului Vittorio Umberto Fantucci cu o serie de modificări adecvate, prevedea flancarea căii ferate cu câte două benzi rutiere. Podul a fost
Podul Libertății din Veneția () [Corola-website/Science/333386_a_334715]
-
a unui pod rutier către Veneția. Proiectul elaborat în 1931 de inginerul Eugenio Miozzi, care l-a preluat pe cel al inginerului Vittorio Umberto Fantucci cu o serie de modificări adecvate, prevedea flancarea căii ferate cu câte două benzi rutiere. Podul a fost construit în perioada 1931-1933, fiind inaugurat la 25 aprilie 1933 cu numele de "Ponte Littorio" de principii de Piemont Umberto și Maria José în prezența lui Benito Mussolini. A fost redenumit la sfârșitul celui de-al Doilea Război
Podul Libertății din Veneția () [Corola-website/Science/333386_a_334715]
-
aprilie 1933 cu numele de "Ponte Littorio" de principii de Piemont Umberto și Maria José în prezența lui Benito Mussolini. A fost redenumit la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial cu numele actual în memoria eliberării de sub regimul fascisto-nazist. Podul feroviar, inițial cu două linii, a fost extins în anii '70 ai secolului al XX-lea pentru a conține patru linii. Cele două linii noi au intrat în folosință la 20 noiembrie 1978, dar la scurt timp cele vechi au
Podul Libertății din Veneția () [Corola-website/Science/333386_a_334715]
-
conține patru linii. Cele două linii noi au intrat în folosință la 20 noiembrie 1978, dar la scurt timp cele vechi au fost închise pentru a fi reparate; utilizarea tuturor celor patru linii a început în 1984. În prezent, acest pod este capătul drumului statal SR11 "Padana Superiore" (conectat la autostrada A4 Milano-Trieste) și este administrat de Veneto Strade. El are 3.85 km lungime și două benzi pe fiecare sens fără o bandă de urgență; benzile sunt flancate de două
Podul Libertății din Veneția () [Corola-website/Science/333386_a_334715]
-
și este administrat de Veneto Strade. El are 3.85 km lungime și două benzi pe fiecare sens fără o bandă de urgență; benzile sunt flancate de două trotuare largi, care funcționează și ca piste pentru bicicliști. Ultima porțiune a podului (în apropiere de Veneția) are un singur trotuar, deoarece carosabilul către Veneția este extins la 3 benzi, cu o bandă rezervată pentru transportul public. La intrarea sa în Veneția, în spatele gării Veneția-Santa Lucia, ea oferă acces doar în "Piazzale Roma
Podul Libertății din Veneția () [Corola-website/Science/333386_a_334715]
-
În semn de mulțumire, aici are loc în fiecare an, la 21 noiembrie, Festa della Madonna della Salute, în care sunt unite malurile opuse ale Canal Grande (de la biserica Santa Maria del Giglio la Calle di Sân Gregori), printr-un pod de bărci impresionant. Trotuarul din față, aparent proiectat de însuși Longhena, este ornat cu marmură albă între pietrele vechi de secole și are la capătul sau o scară largă care coboară către Canal Grande. Peste Rio della Salute se observă
Campo della Salute () [Corola-website/Science/333430_a_334759]
-
Că' di Dio ("Casa lui Dumnezeu") este un fost azil din Veneția. Este situat pe "Riva de la Că 'di Dio", în apropierea podului și de-a lungul canalului omonim și cu fațadă spre bazinul Sân Marco. "Casa lui Dumnezeu" era numele dat azilurilor care ofereau ospitalitate pelerinilor ce așteptau să plece pe mare către Sfanțul Mormânt din Țară Sfântă sau pe cale terestră către
Ca' di Dio (Veneția) () [Corola-website/Science/333441_a_334770]
-
"SC METABET CF SA : 1915 - 2015." În anul 1898 s-au înființat în cadrul Companiei de Căi Ferate din România Atelierele Mobile de Poduri. În anul 1915 a fost înființat în Pitești "Atelierul de Poduri CFR Pitești" ca urmare a comasării echipelor de montaj de poduri de pe Valea Oltului, sub conducerea inginerului Chivu Nicolae. Astfel, a luat ființă singura întreprindere proprie a Companiei de
Metabet () [Corola-website/Science/334539_a_335868]
-
"SC METABET CF SA : 1915 - 2015." În anul 1898 s-au înființat în cadrul Companiei de Căi Ferate din România Atelierele Mobile de Poduri. În anul 1915 a fost înființat în Pitești "Atelierul de Poduri CFR Pitești" ca urmare a comasării echipelor de montaj de poduri de pe Valea Oltului, sub conducerea inginerului Chivu Nicolae. Astfel, a luat ființă singura întreprindere proprie a Companiei de Căi Ferate din România specializată în uzinarea și montajul podurilor de
Metabet () [Corola-website/Science/334539_a_335868]
-
1915 - 2015." În anul 1898 s-au înființat în cadrul Companiei de Căi Ferate din România Atelierele Mobile de Poduri. În anul 1915 a fost înființat în Pitești "Atelierul de Poduri CFR Pitești" ca urmare a comasării echipelor de montaj de poduri de pe Valea Oltului, sub conducerea inginerului Chivu Nicolae. Astfel, a luat ființă singura întreprindere proprie a Companiei de Căi Ferate din România specializată în uzinarea și montajul podurilor de cale ferată, sub denumirea "Atelierele Centrale de Poduri". Printre lucrările cele
Metabet () [Corola-website/Science/334539_a_335868]
-
de Poduri CFR Pitești" ca urmare a comasării echipelor de montaj de poduri de pe Valea Oltului, sub conducerea inginerului Chivu Nicolae. Astfel, a luat ființă singura întreprindere proprie a Companiei de Căi Ferate din România specializată în uzinarea și montajul podurilor de cale ferată, sub denumirea "Atelierele Centrale de Poduri". Printre lucrările cele mai importante realizate de-a lungul anilor se regăsesc: - Consolidarea Podului Grant din București în anul 1929 - Construirea Peroanelor Gării de Nord din București în anul 1929; - Consolidarea Podurilor Dunărene
Metabet () [Corola-website/Science/334539_a_335868]