304,830 matches
-
căreia au activat și câțiva tineri medici entuziaști și capabili. S-au efectuat cercetări în domeniul microbiologiei, geneticii și imunologiei, alături de studii și experimente ce au inclus grefe de piele . În 1964 a avansat la gradul de cercetător științific III. Cercetările desfășurate la Stațiunea Dârvari au durat aproximativ un deceniu. Pe 1 iulie 1976, a devenit doctor în științe medicale, susținând teza de doctorat intitulată “Ontogenia Imunoglobulinelor”. În 1976, doctorul Andrei Olinescu a preluat conducerea Laboratorului de Imunologie Celulară. De pe această
Andrei Olinescu () [Corola-website/Science/335692_a_337021]
-
laboratorul, atrăgând totodată tineri valoroși, așa cum făcuse și în anii ’60 la Stațiunea Dârvari. Din păcate, multi dintre aceștia au ales să părăsească ulterior România, emigrând în Occident, unde au urmat cariere de prestigiu în domeniul didactic universitar, precum și de cercetare. Un an mai tarziu, împreună cu alți doi specialiști, obține brevetul de invenție OSIM nr. 73667 pentru un “procedeu de obținere a serului anti-IgG de origine animală”. În anul 1978, prof. dr. Andrei Olinescu demarează cercetările ce aveau să-i aducă
Andrei Olinescu () [Corola-website/Science/335692_a_337021]
-
domeniul didactic universitar, precum și de cercetare. Un an mai tarziu, împreună cu alți doi specialiști, obține brevetul de invenție OSIM nr. 73667 pentru un “procedeu de obținere a serului anti-IgG de origine animală”. În anul 1978, prof. dr. Andrei Olinescu demarează cercetările ce aveau să-i aducă împreună cu chimistul Marx Arthur un alt brevet de invenție, anume OSIM nr. 88617/1985, intitulat “Procedeu de preparare a unui imunomodulator”. Acest imunomodulator a primit ulterior numele de “Cantastim”, devenind unul dintre produsele de bază
Andrei Olinescu () [Corola-website/Science/335692_a_337021]
-
nr. 88617/1985, intitulat “Procedeu de preparare a unui imunomodulator”. Acest imunomodulator a primit ulterior numele de “Cantastim”, devenind unul dintre produsele de bază ale Institutului “Cantacuzino”; pentru ca mai tarziu patentul să fie chiar exportat în țări cu tradiție în cercetarea medicală. Ajuns o autoritate în domeniul imunologiei, tot în 1985 a studiat primul caz de SIDA depistat în România. A păstrat celulele infectate, pe care le-a pus la dispoziția comunității științifice internaționale, în vederea monitorizării eventualelor mutații ulterioare ale virusului
Andrei Olinescu () [Corola-website/Science/335692_a_337021]
-
să meargă la laborator. Avea 76 de ani, iar dosarul de pensionare îi fusese aprobat cu doar câteva zile în urmă. Se cunosc cel putin 115 articole științifice apărute în diverse reviste românești și străine, din care de menționat: Rezultatele cercetărilor sale au fost citate în diverse reviste științifice sau tratate apărute sub semnătură unor autori români sau străini. Se pot da exemple că: “Leptospiroza” (Bercea și colectivul), “Virusologie” (Elvira Ciufecu), “Imunologie” (V.Cristea), “Îndreptar de alergologie” (V. Filip), “Imunologia sarcinii
Andrei Olinescu () [Corola-website/Science/335692_a_337021]
-
de doctorat la Facultatea de Științe Sociale a Universității din Craiova. În 1969 a absolvit Liceul ”Elenă Cuza” din Craiova și, apoi, în 1973, Facultatea de Filosofie, Specializarea Sociologie a Universității din București. A fost cercetător științific la Institutul de Cercetări Socio-Umane ”C.S. Nicolăescu-Plopșor” al Academiei Române din Craiova (1973-1989), redactor principal de carte social-politică la Editură Scrisul Românesc din Craiova (1989-1990) și, concomitent, cadru didactic la Universitatea din Craiova (din 1973 și până în prezent), fiind titularul unor cursuri de filosofie și
Dumitru Otovescu () [Corola-website/Science/335671_a_337000]
-
activității didactice și științifice. În 2011 a primit premiul ”Dimitrie Gusti” al Academiei Române, pentru lucrarea Sociologie generală. Din 2013 a fost ales vicepreședinte al Asociației Române de Sociologie. Principalele lucrări publicate aparțin domeniilor sociologiei generale, sociologiei culturii, eseisticii sociologice și cercetării monografice. Este autor unic la 9 cărți de specialitate, coautor la 7 cărți, coordonator și coautor la alte 26 de cărți. În străinătate a publicat 2 cărți (în colaborare) și 7 articole/studii (în țări precum Germania, Franța, S.U.A., India
Dumitru Otovescu () [Corola-website/Science/335671_a_337000]
-
2015, · "Enciclopedia Asistenței Sociale" (coord. George Neamțu), Editura Polirom, Iași, 2015, 1300p · "Criza mondială", Editura ProUniversitaria, București, 2011, 263 p · "Piața forței de muncă din Regiunea Sud-Vest Oltenia", Editura Alma, Craiova, 2011, 432 p · "Evreii din Oltenia", Editura Beladi, Colecția ”Cercetări sociologice de teren”, Craiova, 2002, 106 p.; · "Dicționar de ergonomie", Editura CERȚI, Craiova, 1997, 520 p. 3.Coordonator și coautor: A. Tratate · "Tratat de sociologie generală", Editura Beladi, Craiova, 2010, 922 p. B. Lucrări monografice · "Monografia sociologică a județului Mehedinți
Dumitru Otovescu () [Corola-website/Science/335671_a_337000]
-
Craiova, 2002, 106 p.; · "Dicționar de ergonomie", Editura CERȚI, Craiova, 1997, 520 p. 3.Coordonator și coautor: A. Tratate · "Tratat de sociologie generală", Editura Beladi, Craiova, 2010, 922 p. B. Lucrări monografice · "Monografia sociologică a județului Mehedinți", Editura Beladi, Colecția ”Cercetări sociologice de teren”, Craiova, 1999, 232 p. · "Monografia sociologică a orașului Târgu-Cărbunești", Editura Beladi, Craiova, Colecția ”Cercetări sociologice de teren”, Craiova, 1999, 192 p. · "Monografia sociologică a orașului Novaci", Editura Beladi, Colecția ”Cercetări sociologice de teren”, Craiova, 2000,186p. · "Sociologia
Dumitru Otovescu () [Corola-website/Science/335671_a_337000]
-
A. Tratate · "Tratat de sociologie generală", Editura Beladi, Craiova, 2010, 922 p. B. Lucrări monografice · "Monografia sociologică a județului Mehedinți", Editura Beladi, Colecția ”Cercetări sociologice de teren”, Craiova, 1999, 232 p. · "Monografia sociologică a orașului Târgu-Cărbunești", Editura Beladi, Craiova, Colecția ”Cercetări sociologice de teren”, Craiova, 1999, 192 p. · "Monografia sociologică a orașului Novaci", Editura Beladi, Colecția ”Cercetări sociologice de teren”, Craiova, 2000,186p. · "Sociologia românească în secolul al XX-lea (1901-2000). Bibliografie tematica. Autori", Craiova, Editura Beladi,2001,340 p · "Monografia
Dumitru Otovescu () [Corola-website/Science/335671_a_337000]
-
sociologică a județului Mehedinți", Editura Beladi, Colecția ”Cercetări sociologice de teren”, Craiova, 1999, 232 p. · "Monografia sociologică a orașului Târgu-Cărbunești", Editura Beladi, Craiova, Colecția ”Cercetări sociologice de teren”, Craiova, 1999, 192 p. · "Monografia sociologică a orașului Novaci", Editura Beladi, Colecția ”Cercetări sociologice de teren”, Craiova, 2000,186p. · "Sociologia românească în secolul al XX-lea (1901-2000). Bibliografie tematica. Autori", Craiova, Editura Beladi,2001,340 p · "Monografia sociologică a orașului Băile Govora", Craiova, Editura Beladi, Colecția ”Cercetări sociologice de teren”, 2002, 226 p.
Dumitru Otovescu () [Corola-website/Science/335671_a_337000]
-
a orașului Novaci", Editura Beladi, Colecția ”Cercetări sociologice de teren”, Craiova, 2000,186p. · "Sociologia românească în secolul al XX-lea (1901-2000). Bibliografie tematica. Autori", Craiova, Editura Beladi,2001,340 p · "Monografia sociologică a orașului Băile Govora", Craiova, Editura Beladi, Colecția ”Cercetări sociologice de teren”, 2002, 226 p. · "Universitatea din Craiova. Monografie (1947-2002)", Craiova, Editura Universitaria, 263p · "Monografia sociologică a comunei Licurici-jud. Gorj," Craiova, Editura Beladi, 2003, 188p; ediția a II-a revizuită și adăugita, 2004, 215 p. · "Monografia sociologică a comunei
Dumitru Otovescu () [Corola-website/Science/335671_a_337000]
-
sociologică a comunei Podari, Județul Dolj", Editura Beladi, Craiova, 2005, 262p. · "Populația României și resursele de muncă locale", Editura Beladi, Craiova, 2006, 286 p. · "Monografia sociologică a comunei Goicea, Județul Dolj", Editura Beladi, Craiova, 2006, 216p · "Monografia sociologică în România. Cercetări contemporane", Editura Beladi, Craiova, 2006, 691p · "Monografia sociologică a comunei Breasta Județul Dolj", Editura Beladi, Craiova, 2007, 204 p. · "Universitatea din Craiova. Monografie (1947-2007)," Editură Universitaria, Editura Beladi, Craiova, 2007, 276 p · "Facultatea de Stiinte Socio-Umane (2000-2008)," Editură Universitaria, Craiova
Dumitru Otovescu () [Corola-website/Science/335671_a_337000]
-
Craiova, 2010, 315p. · "Istoria sociologiei. Din antichitate până la începutul veacului al XX-lea. Antologie de texte," Editură Beladi, Craiova, 2007, 326 p D. Articole în reviste cotate ÎȘI · "Resources of Resilience amongst the Urban Population" (în colab.), în "Revista de cercetare și intervenție socială", vol 48/2015, Martie 2015, Iași, ISSN: 1583-3410, p 32-49 (revista ÎȘI, factor de impact: 0,79 în 2014) ÎI. Lucrări științifice publicate în străinătate A. Cărți (în colab.) · "Leș problèmes actuels de l´humanité. Une perspective
Dumitru Otovescu () [Corola-website/Science/335671_a_337000]
-
(n. 16 noiembrie 1944, Galați) este un filolog român, profesor universitar titular în departamentul de germanistică din cadrul Facultății de Limbi și Literaturi Străine, Universitatea din București. De asemenea, este director al Centrului de Cercetare și Excelență „Paul Celan” și al Programului de Masterat „Strategii comunicaționale interculturale - literare și lingvistice”, inițiat de Catedra de Limbi și Literaturi Germanice impreună cu alte catedre din Facultatea de Limbi și Literaturi Străine. Activitatea sa didactică se bazează pe
George Guțu () [Corola-website/Science/335695_a_337024]
-
iluminism, Sturm und Drang, clasicism, romantism), literatură germană și austriacă contemporană; literaturi de expresie germană din România; inter-referențialitate culturală în Europa Centrală și de Sud-est, îndeosebi în Bucovina, poetică, teoria literaturii,traductologie, istoria germanisticii și conducere de doctorate. Domeniile de cercetare sunt - istoria literaturii germane; literatură comparată; literaturi de expresie germană din România; inter-referențialitate culturală; imagologie; istoria și estetica receptării; teoria și practica traducerii. a studiat la liceul "Mihail Kogălniceanu" din Galați, având ca limbi străine rusa și germana. În anul
George Guțu () [Corola-website/Science/335695_a_337024]
-
Europene Viadrina din Frankfurt, Oder, Germania.Din octombrie 2006 - decembrie 2006 a fost profesor asociat la Institutul de Germanistică și la Institutul de Romanistică ale Universității „La Sapienza“ din Roma. În 2007, ca inițiator, întemeietor și director al Centrului de Cercetare și Excelență "Paul Celan" al Catedrei de Limbi și Literaturi Germanice a Universității din București.. De-a lungul anilor 2010-2011, a debutat ca inițiator și director al Programului interdisciplinar internațional de Masterat "Strategii comunicaționale interculturale - literare și lingvistice", promovat de
George Guțu () [Corola-website/Science/335695_a_337024]
-
se transfere în secret, împreună cu familia, în URSS, ceea ce a făcut ca presa vremii să îl prezinte ca spion sovietic. A reapărut în public în 1955, la Moscova și Dubna, unde a lucrat până la sfârșitul vieții în cadrul Institutului Unificat de Cercetări Nucleare; era numit "Bruno Maximovici Pontecorvo" (Бру́но Макси́мович Понтеко́рво). A devenit membru al Academiei de Științe a URSS, i-a fost acordat Premiul de stat al URSS și a fost distins de două ori
Bruno Pontecorvo () [Corola-website/Science/335686_a_337015]
-
a alăturat grupului „"ragazzi di Via Panisperna"”, condus de Fermi, care studia interacțiile neutronilor lenți. Rezultatele lor au fost publicate în 1934 și au făcut obiectul unui patent pentru „producerea de radioactivitate artificială prin bombardamentul cu neutroni”. Pontecorvo a continuat cercetările asupra difuziei neutronilor lenți împreună cu Gian Carlo Wick. În 1936 a fost clasificat primul în două concursuri ale Ministerului Educației Naționale italian, pentru burse de studiu în Italia și în străinătate. Finanțându-se din bursă, Pontecorvo a lucrat, începând din
Bruno Pontecorvo () [Corola-website/Science/335686_a_337015]
-
a lucrat, începând din 1936, la Paris, în laboratorul lui Frédéric Joliot-Curie. Studiile sale asupra izomerilor nucleari (stări metastabile ale nucleelor atomice, cauzate de excitarea unor nucleoni) i-au adus un premiu Curie-Carnegie, care i-a permis să își continue cercetările. S-a căsătorit cu Marianne Nordblom, suedeză care studia literatură franceză. În 1939 a reușit să producă izomeri β stabili, fenomen pe care Joliot-Curie l-a numit „fosforescență nucleară”. Prin Joliot-Curie și Marianne se apropiase de ideologia comunistă; după semnarea
Bruno Pontecorvo () [Corola-website/Science/335686_a_337015]
-
sa romană în legătură cu absorbția neutronilor lenți în substanțe care conțin atomi de hidrogen. În anii 1943-1948 Pontecorvo a lucrat în Canada (întâi la Montréal, apoi la Chalk River) în calitate de consultant științific la proiectul și apoi construcția unui reactor nuclear de cercetare, în cadrul unei colaborări anglo-canadiene. Construcția a început în 1945, iar reactorul NRX (bazat pe uraniu natural și apă grea) a început operațiile la 22 iulie 1947; era primul reactor nuclear construit în afara SUA. Experimentele asupra proprietăților miuonului, efectuate de Pontecorvo
Bruno Pontecorvo () [Corola-website/Science/335686_a_337015]
-
a corecta echilibrul dintre Est și Vest” și a declarat că totdeauna se ocupase numai de aplicațiile pașnice ale energiei atomice. Din 1950 până la sfârșitul vieții, și-a continuat activitatea științifică în cadrul Laboratorului de Probleme Nucleare al Institutului Unificat de Cercetări de la Dubna. A adus contribuții fundamentale la fizica particulelor elementare, anticipând, cu o intuiție deosebită, aspecte ale fizicii neutrinilor care aveau să fie confirmate ulterior. A fost ales membru al Academiei de Științe a URSS și a ocupat funcții importante
Bruno Pontecorvo () [Corola-website/Science/335686_a_337015]
-
adus contribuții fundamentale la fizica particulelor elementare, anticipând, cu o intuiție deosebită, aspecte ale fizicii neutrinilor care aveau să fie confirmate ulterior. A fost ales membru al Academiei de Științe a URSS și a ocupat funcții importante în instituții de cercetare și de învățământ. A fost distins cu Premiul de stat al URSS, Premiul Lenin, Ordinul Steagul Roșu al Muncii, Ordinul Lenin; a primit un număr de distincții academice în alte țări. Cu toate acestea, vreme de 28 de ani nu
Bruno Pontecorvo () [Corola-website/Science/335686_a_337015]
-
Dispariția neașteptată a lui Pontecorvo, în condiții misterioase, a stârnit senzație în presa vremii, care l-a prezentat drept un spion sovietic. Guvernul britanic, din motive politice și diplomatice, a minimalizat cazul, declarând că Pontecorvo avusese un acces limitat la cercetări cu caracter secret. Într-adevăr, el nu participase la proiecte cu aplicații militare (nu fusese invitat să se alăture Proiectului Manhattan, probabil din cauza simpatiei sale cunoscute pentru comunism); totuși, era un expert în metodele de prospecțiune pentru combustibil nuclear și
Bruno Pontecorvo () [Corola-website/Science/335686_a_337015]
-
în 1951, era: "„Științific, este unul dintre oamenii cei mai inteligenți cu care am venit în contact în cariera mea științifică. Desigur, nu știu care sunt motivele care au provocat presupusa lui fugă în Rusia. Impresia mea personală despre activitățile sale de cercetare a fost că nu avea mult interes pentru problemele atomice altfel decât ca instrument de cercetare științifică" [...] "nu părea să aibă vreun interes special pentru armele atomice. Din aceste motive impresia mea este că dacă s-a dus în Rusia
Bruno Pontecorvo () [Corola-website/Science/335686_a_337015]