32,008 matches
-
unde apare ea, lasă în urmă suferință și însoțește ghinioanele. Cultul ei se săvârșește în procesiuni obscene, în cimitire. Lasya, zeitate tibetană, femeie bodhisattva, este arhetipul divin al femeii ispititoare, seducătoare, simbolul atracției erotice feminine. Zeități din Orientul Apropiat și Mijlociu Mylitta este zeița fecundității și a sexualității din Orientul Apropiat căreia tinerele fete îi sacrificau virginitatea și practicau, în temple, prostituția sacră. Este asimilată lui Ishtar din Babilon. Istoricul grec Herodot remarcase obiceiul respingător de a obliga orice femeie ca
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
primăvară, în procesiuni falice, cu mișcări coregrafice violente. Perechea ei este Attys ce simbolizează vegetația. Cultul lui Cybele s-a răspândit în Grecia, în Roma, ca simbol al fecundității. Agrat Bat Mahalat este o zeiță semită din Orientul Apropiat și Mijlociu. Are reprezentarea unui demon sexual feminin, este un simbol al seducției, ispitirii și infidelității. Talmudul o etichetează ca fiind spiritul necurățeniei, al sexualității neînfrânate, al desfrânării. Shekimah este o zeitate ebraică cu comportament asemănător lui Ishtar și lui Astharte. Este
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
în istorie Curtezane și pseudocurtezane în mileniile II și I î.H. Hatșepsut (domnie: ? 1490-1483 î.H.) Egiptul, "dar al Nilului", cum l-au numit grecii, a parcurs o epocă de glorie, împărțită de istorici în: Regatul Vechi (2800-2300), Regatul Mijlociu (2000- 1750), Regatul Nou (1580-1100). În această ultimă epocă, mai precis în cea de a 18-a dinastie, a domnit Hatșepsut, în egipteană Suprema noblețe feminină, prima femeie egipteană ce a urcat pe tron ca regentă a trei faraoni bastarzi
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
rădăcini De-ar fi o undă să mă-mbie, Aș însoți-o bucuroasă. * De când am intrat În iarna vieții mele, Dragostea ți-a pălit Ca frunza răvășită De ploile tomnatice. * Sei Shonagon (? 964-1012) A trăit în perioada Heian (794-1185), subperioada mijlocie, și este considerată, pe drept, ca o reprezentantă de seamă a literaturii clasice japoneze, fiind autoarea lucrării Makura no soshi / Notații de pernă, cunoscută în traducerea în limba română drept Însemnări de căpătâi și a unor expresive versuri tanka (poezie
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Universității din Craiova”, „Gazeta Gorjului”, „Coloana” (Târgu Jiu), „Philologica” ș.a. Principala contribuție a lui P. în domeniul folcloristicii este culegerea Cântece bătrânești din Oltenia (1970), care conține aproape o sută de balade (fantastice, vitejești, istorice, păstorești, haiducești, familiale etc.) din partea mijlocie a județului Dolj, zonă mai puțin cercetată. Colecția este alcătuită mai mult pe principiul reprezentării decât pe acela al valorii pieselor incluse. Înregistrate cu mijloace moderne, textele dovedesc prezența încă vie a genului în Oltenia, culegerea fiind una dintre cele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288923_a_290252]
-
s-a demonstrat că la vârste mici aceasta se produce simultan cu alungirea VS în sens longitudinal și circumferențial, în timp ce mai târziu în copilărie detorsiunea se produce mai precoce în timpul perioadei de relaxare izovolumică și această tendință continuă spre vârsta mijlocie, când detorsiunea este aproape completă înaintea deschiderii valvei mitrale (9). S-a sugerat că fibroza subendocardică ar putea să explice creșterea torsiunii VS cu vârsta prin reducerea funcției subendocardice și amplificarea contracției subepicardice care nu mai are „antagonist”. Pe de
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Ioan Mircea Coman, Carmen Beladan () [Corola-publishinghouse/Science/91930_a_92425]
-
porozitatea, substanțele coloidale ce rețin apa suferind o umflare coloidala (humus) și alte componente minerale care favorizează de asemenea, reținerea apei (nitrați, NaCl). Capacitatea de reținere a apei pentru unele soluri omogene este: pietrișul mijlociu 7%, nisipul mare 23%, nisipul mijlociu 47%, nisipul mărunt 65%, argila 70%. Solul cu o mare capacitate de reținere a apei este umed, neaerat, rece și insalubru, având capacitate de autoepurare redusă. METODE DE PREPARARE A SISTEMELOR DISPERSE ULTRAMICROETEROGENE ȘI A GELURILOR A. Metode de preparare
BAZELE EXPERIMENTALE ALE CHIMIEI FIZICE ŞI COLOIDALE by ELENA UNGUREANU ,ALINA TROFIN () [Corola-publishinghouse/Science/299_a_754]
-
apărare naturală unor fortificații de pe înălțimile malului drept. În același timp, în acest punct de trecere de la cursul inferior cu pantă mică, adâncimi și lățimi mai mari și luncă mlăștinoasă (rădăcina indoeuropeană peled = umed, după I. I. Russu), la cursul mijlociu, cu adâncimi mai mici și albie mai îngustă datorită pantei mai accentuate și cursului mai rapid, se aflau și condiții mai lesnicioase pentru o trecere prin vad vara, sau pentru edificarea unui pod. Situația este similară cu cea a așezărilor
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
care au o legătură cu numele său. În secolul II î.e.n., geograful Polibiu vorbește despre aluviunile Dunării, formarea și caracteristicile cordonului litoral din lungul deltei, care periclita navigația. Prima consemnare a numelui roman al Dunării - Danubius, pentru cursul superior și mijlociu, ne-o dă în secolul I î.e.n. împăratul Iulius Cezar în descrierea războaielor cu galii (De bello gallico). Menționează că uriașa Pădure Hercynică se întinde de-a lungul Danubiului până la hotarele dacilor (ad fines Dacorum). Strabon, în secolul I î.e.n.
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
literară a numelui fluviului datează din secolul al VIII-lea î.e.n., în poemul "Theogonia", în care Hesiod se referă la o caracteristică majoră a fluviului: "Istrul care curge frumos". Romanii, care l-au întîlnit mai întîi pe cursul superior și mijlociu, mai umed și încețoșat în anumite perioade ale anului i-au consemnat un alt nume, Danubius, probabil preluat de la celții care i-au întîlnit aci pe daci înaintea romanilor, care numeau fluviul Donaris; o formă tracă după Ioannes Iydos (490-565
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
ale unei uși. Oricât ar părea de ciudat, se poate afirma, fără greș, că fluviul Dunărea are două origini. Acest fluviu, care are vârsta Cuaternarului, și-a format în paralel și separat, pe de o parte, actualul curs superior și mijlociu, dintre nordul Alpilor și Câmpia Panonică, la trecerea de la Terțiar la Cuaternar, acoperită cu un mare lac salmastru; iar pe de altă parte, actualul curs inferior, pornind dintr-un fost golf al altei mări salmastre, ce se retrăgea treptat către
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
o tradiție și exprimau o barieră psihologică, determinată de obstacolul defileului cu cataractele sale, dar și barieră materială pentru comunicare, pentru navigație, care îi obliga să împartă flota militară de pe fluviu în două flote organizate distinct; pe cursul superior și mijlociu Classis Pannonica, iar pe cel inferior Classis Moesica. Numai după realizarea de către Traian, în ajunul războaielor dacice, a canalului legând cele două biefuri, concomitent cu șoseaua mergând de-a lungul fluviului, agățată pe podini de lemn în Cazane, această flotă
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
Joncțiunea eso-gastrică Esofagul se termină printr-o porțiune de aproximativ 2-5 cm situată deasupra joncțiunii cu stomacul, unde musculatura circulară a esofagului este îngroșată, realizând sfincterul esofagian inferior (cardia). In mod normal acest sfincter prezintă o contracție tonică, spre deosebire de porțiunile mijlocii și superioare ale esofagului, care sunt relaxate. Unda de relaxare care precede peristaltica esofagiană relaxează și cardia permițând pătrunderea bolului alimentar în stomac. Odată cu bolul alimentar mai pătrund în stomac și mici cantități de aer. La relaxarea sfincterului esofagian inferior
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
permanent de o rețea neuronală locală, numită sistem nervos enteric. Sunt descrise două rețele majore de fibre nervoase care se găsesc intrinsec tractului gastro intestinal: plexul nervos mienteric (plexul Auerbach), dispus între porțiunea externă a stratului muscular longitudinal și porțiunea mijlocie a stratului muscular circular și plexul submucos (plexul Meissner) între porțiunea mijlocie a stratului circular și mucoasă. Plexurile sunt interconectate; conțin celule nervoase cu prelungiri care au originea la nivelul receptorilor din peretele intestinal sau în mucoasa intestinală, precum și numeroși
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
două rețele majore de fibre nervoase care se găsesc intrinsec tractului gastro intestinal: plexul nervos mienteric (plexul Auerbach), dispus între porțiunea externă a stratului muscular longitudinal și porțiunea mijlocie a stratului muscular circular și plexul submucos (plexul Meissner) între porțiunea mijlocie a stratului circular și mucoasă. Plexurile sunt interconectate; conțin celule nervoase cu prelungiri care au originea la nivelul receptorilor din peretele intestinal sau în mucoasa intestinală, precum și numeroși interneuroni. Receptorii de la nivelul mucoasei intestinale sunt mecanoreceptori care detectează gradul de
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
este setată în așa fel încât asigură contracția coordonată pentru dezvoltarea eficientă a presiunii. Conducerea între nodul sino-atrial și cel atrio-ventricular se realizează prin masa miocardului atrial, dar sunt descrise și căi preferențiale: banda internodală anterioră sau căile internodale anterioră, mijlocie și posterioară. Conducerea în nodul atrio-ventricular implică o întârziere totală de 0,13 s, ce corespunde anatomic pentru 0,09 s în nodul propriu-zis (superior față de septul atrio-ventricular; din care 0,03 s la nivelul fibrelor joncționale), la care se
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
venoasă In decubit dorsal toate venele sunt aproximativ la nivelul atriului drept și presiunea este egală. In marea circulație ea scade de la 12 mm Hg în capilarele venoase la 7-8 mm Hg în venele mici, 3-4 mm Hg în venele mijlocii, până la 0-2 mm Hg în venele mari, unde prezintă variații determinate de fluctuațiile de presiune din atriul drept în cursul ciclului cardiac, precum și variații legate de ciclul respirator, ce poate determina și fenomene de aspirație, presiunea putând coborî în inspirul
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
după mărimea porilor și fabrica respectivă. De exemplu: • Hârtia de filtru cu bandă albastră are porii foarte mici (< 65 mμ), fiind indicată pentru precipitate foarte fine, cum ar fi BaSO4; • Hârtia de filtru cu bandă albă are porii de mărime mijlocie ( 1,5 5 mμ) și este cea mai des întrebuințată; • Hârtia de filtru cu bandă neagră (> 5 mμ) are porii mai mari și se întrebuințează pentru precipitatele gelatinoase, cum ar fi Al(OH)3, Fe (OH)3. Creuzetele filtrante din
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
ale unui cult clar al strămoșilor: mortul este Îngropat În casă ca și cum s-ar dori ca el să participe În continuare la acțiunile celor vii. La fel se Întâmplă și În satele de pescari de la Porțile de Fier, pe cursul mijlociu al Dunării, unde, alături de cămin, deasupra mormântului sanctuar, se ridică sculpturi extraordinare În bolovani de râu; iar rituri de acest fel se găsesc În multe alte părți. Mai mult, Începe să apară mistuirea cadavrelor cu ajutorul focului (incinerare). 11. CREȘTEREA NUMĂRULUI
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Londra. Ucko, P.J. și Rosenfeld, A. (1967), Palaeolithic cave art, Londra (trad. it., Milano, 1967). Wernert, P. (1953), „Les religions de la Préhistoire”, În Brillant M. și Aigrain R. (coord.), Histoire des religions, vol. I, Paris, pp. 137-162. ORIENTUL MIJLOCIUTC "ORIENTUL MIJLOCIU" tc "" RELIGIA EGIPTEANĂTC "RELIGIA EGIPTEANĂ" Sergio Donadonitc "Sergio Donadoni" Egiptul a lăsat o serie de monumente neobișnuite, de texte și de mărturii ale civilizației sale complexe, dintre care o parte considerabilă privește viața religioasă sub diferitele aspecte pe care aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Leiden. Vandier, J. (1944), La religion égyptienne, Paris. Velde, H. (1967), Seth, God of Confusion, Leiden. Wildung, D. (1977), Imhotep undAmenhotep. Gottwerdung im alten Ägypten, München-Berlin. tc "" RELIGIA MESOPOTAMIEITC "RELIGIA MESOPOTAMIEI" Luigi Cagnitc "Luigi Cagni" 1. PRIMELE MĂRTURII: DIN PALEOLITICUL MIJLOCIU PÂNĂ LA SFÂRȘITUL CALCOLITICULUITC "1. PRIMELE MĂRTURII \: DIN PALEOLITICUL MIJLOCIU PÂNĂ LA SFÂRȘITUL CALCOLITICULUI" Este util, chiar indispensabil să ne Întoarcem cât mai mult În timp pentru a lua cunoștință și de mărturiile „preistorice” ale vieții religioase din Întinsa regiune a Orientului
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
H. (1967), Seth, God of Confusion, Leiden. Wildung, D. (1977), Imhotep undAmenhotep. Gottwerdung im alten Ägypten, München-Berlin. tc "" RELIGIA MESOPOTAMIEITC "RELIGIA MESOPOTAMIEI" Luigi Cagnitc "Luigi Cagni" 1. PRIMELE MĂRTURII: DIN PALEOLITICUL MIJLOCIU PÂNĂ LA SFÂRȘITUL CALCOLITICULUITC "1. PRIMELE MĂRTURII \: DIN PALEOLITICUL MIJLOCIU PÂNĂ LA SFÂRȘITUL CALCOLITICULUI" Este util, chiar indispensabil să ne Întoarcem cât mai mult În timp pentru a lua cunoștință și de mărturiile „preistorice” ale vieții religioase din Întinsa regiune a Orientului Mijlociu și din zona mai restrânsă a Mesopotamiei - deși
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
PÂNĂ LA SFÂRȘITUL CALCOLITICULUITC "1. PRIMELE MĂRTURII \: DIN PALEOLITICUL MIJLOCIU PÂNĂ LA SFÂRȘITUL CALCOLITICULUI" Este util, chiar indispensabil să ne Întoarcem cât mai mult În timp pentru a lua cunoștință și de mărturiile „preistorice” ale vieții religioase din Întinsa regiune a Orientului Mijlociu și din zona mai restrânsă a Mesopotamiei - deși nu pot fi Încă atribuite cu precizie vreunei etnii - din moment ce acestea stau la baza următoarelor dezvoltări „istorice”. 1. Credințele oamenilor din Mesopotamia În paleoliticul mijlociu (cca 120 000-35 000 Î.Hr.): Înhumarea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
vieții religioase din Întinsa regiune a Orientului Mijlociu și din zona mai restrânsă a Mesopotamiei - deși nu pot fi Încă atribuite cu precizie vreunei etnii - din moment ce acestea stau la baza următoarelor dezvoltări „istorice”. 1. Credințele oamenilor din Mesopotamia În paleoliticul mijlociu (cca 120 000-35 000 Î.Hr.): Înhumarea În peșteritc "1. Credințele oamenilor din Mesopotamia În paleoliticul mijlociu (cca 120 000‑35 000 Î.Hr.) \: Înhumarea În peșteri" Primele mărturii ale credințelor religioase ale oamenilor din Orientul Mijlociu și, În particular, din
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pot fi Încă atribuite cu precizie vreunei etnii - din moment ce acestea stau la baza următoarelor dezvoltări „istorice”. 1. Credințele oamenilor din Mesopotamia În paleoliticul mijlociu (cca 120 000-35 000 Î.Hr.): Înhumarea În peșteritc "1. Credințele oamenilor din Mesopotamia În paleoliticul mijlociu (cca 120 000‑35 000 Î.Hr.) \: Înhumarea În peșteri" Primele mărturii ale credințelor religioase ale oamenilor din Orientul Mijlociu și, În particular, din Mesopotamia (Kurdistanul irakian) apar În paleoliticul mijlociu al cărui Început este plasat În jurul anului 120 000 Î
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]