304,830 matches
-
einer Großstadt zwischen Orient und Okzident" (1936). A lucrat la Universitatea din Kiel ca lector pe bază de contract (1939-1942) și profesor asociat (1942-1954), cu o întrerupere de doi ani (1941—1943) când a lucrat ca meteorolog și director de cercetare în Ucraina. În 1954 a devenit profesor titular la Universitatea din Stuttgart ca succesor al lui Hermann Lautensach. A efectuat în perioada 1959—1960 un stagiu de cercetare la University of California, Berkeley cu James J. Parsons — fost student al
Herbert Wilhelmy () [Corola-website/Science/333232_a_334561]
-
doi ani (1941—1943) când a lucrat ca meteorolog și director de cercetare în Ucraina. În 1954 a devenit profesor titular la Universitatea din Stuttgart ca succesor al lui Hermann Lautensach. A efectuat în perioada 1959—1960 un stagiu de cercetare la University of California, Berkeley cu James J. Parsons — fost student al lui Carl O. Sauer — și a stimulat interesul lui William M. Denevan pentru a scrie o lucrare de disertație despre Llanos de Mojos. Ulterior, i-a succedat lui
Herbert Wilhelmy () [Corola-website/Science/333232_a_334561]
-
de unde s-a pensionat în 1978. A îndrumat mai mulți doctoranzi și post-doctoranzi printre care Ralph Jätzold (geografia agriculturii), Wolfgang Brücher (geografia industriei), Axel Borsdorf (geografie umană) și Hartmut Leser (geomorfologie). Wilhelmy a fost un universalist, al cărui interes de cercetare a fost reprezentat de geografia fizică și geografia umană. În calitate de student al lui Oskar Schmieder — la rândul său un discipol al lui Alfred Hettner -, a intrat în contact cu America Latină la Berkeley—, dedicându-și întreaga activitate Americii Latine. S-a
Herbert Wilhelmy () [Corola-website/Science/333232_a_334561]
-
d. 23 decembrie 2001) a fost un eseist, critic teatral și literar, istoric literar, scriitor, prozator și poet polonez. A fost membru în colectivul redacțional al săptămânalului literar-artistic "Kuznica" între 1945 și 1948. A fost unul dintre organizatorii Institutului de cercetări literare, din 1949 profesor la catedra de romanistică din cadrul Universității din Wrocław, iar din 1952 profesor la catedra de polonă a Universității din Varșovia. În 1939, după capitularea Varșoviei prizonier de război într-un lagăr german, izbutește să fugă ajutat
Jan Kott () [Corola-website/Science/333257_a_334586]
-
și poezie. În 1946 și-a publicat eseurile scrise în timpul războiului, sub titlul "Mitologie și realism", în 1948 studiul " Despre Păpușa lui Bolesław Prus", iar în 1949 volumul de eseuri "Școala clasicilor" consacrat operelelor realismului vest-european din secolele XVIII-XIX. În cadrul cercetărilor sale pe primul loc s-a situat epoca iluminismului: "O nouă sinteză a iluminismului polonez" (1950), antologia "Poezia iluminismului polonez" (1950), antologia "Poezia iluminismului polonez" (1950), ediția critică a scrierilor lui S.Trembecki (1953) și ale lui F.Bohomolec (1960
Jan Kott () [Corola-website/Science/333257_a_334586]
-
având ca vedere că o perioadă caldă din Antarctica a coincis cu ultima eră glaciară în emisfera nordică, si ca hartă lui Piri Reis și alte hărți s-au bazat pe hărțile "vechi" derivate din hărți originale din eră glaciară. Cercetările ulterioare cu privire la paleoclimatologie și straturile de gheață din Antarctica au discreditat complet interpretările lui Hapgood că o perioadă caldă în Antarctica a coincis cu ultima perioadă glaciară din emisfera nordică și că orice parte a ei a fost lipsită de
Charles Hapgood () [Corola-website/Science/333260_a_334589]
-
Constantin Oescu, la disciplina "Floricultură, Dendrologie și Arhitectura Peisajelor". În același an câștigă un concurs pentru reamenajarea spațiului verde din jurul Universității Agronomice din Iași. În 1959, realizează inventarul plantelor decorative lemnoase din Iași și din împrejurimi, extinzând în următorii ani cercetarea asupra tuturor plantelor din Moldova. Leocov a coordonat primul plan istoric de regularizare a albiei râului Bahlui, alături de viitorul profesor Laurențiu Palade și de arhitectul-șef al orașului, Veisa. Realizarea sa cea mai notabilă este dezvoltarea, pe actualul amplasament din
Mandache Leocov () [Corola-website/Science/333275_a_334604]
-
om este de 122 de ani, în cazul Jeannei Calment, care s-a născut în 1875 și a murit în 1997, în timp ce durata de viata maximă a unui șoarece de tip sălbatic, utilizat în mod obișnuit ca un model in cercetare privind îmbătrânirea, este de aproximativ Trei ani. Diferențele genetice dintre oameni și șoareci care pot conta pentru aceste diferențe de viteză de îmbătrânire includ diferențele în eficiența reparației ADN, apărarea antioxidantă, metabolismul energetic, mentenanța proteostaziei și mecanismele de reciclare de
Prelungirea vieții () [Corola-website/Science/333263_a_334592]
-
extinderea duratei de viață la oameni poate fi atinsă prin reducerea ratei de deteriorare de vârstă prin înlocuirea periodică a țesuturilor deteriorate, repararea moleculară sau întinerirea celulelor deteriorate sau a țesuturilor, inversarea schimbărilor epigenetice nocive, sau sporirea activității enzimei telomerase. Cercetările orientate asupra extinderii perioadei de viață în variate organisme sunt curent efectuate într-un număr de instituții academice și private. Multe din cercetarile pentru prelungirea duratei de viață se concentrează pe nutriție - diete sau suplimente - ca un mijloc de a
Prelungirea vieții () [Corola-website/Science/333263_a_334592]
-
moleculară sau întinerirea celulelor deteriorate sau a țesuturilor, inversarea schimbărilor epigenetice nocive, sau sporirea activității enzimei telomerase. Cercetările orientate asupra extinderii perioadei de viață în variate organisme sunt curent efectuate într-un număr de instituții academice și private. Multe din cercetarile pentru prelungirea duratei de viață se concentrează pe nutriție - diete sau suplimente - ca un mijloc de a extinde durata de viață, cu toate că puține dintre acestea au fost testate în mod sistematic pentru efectele semnificative asupra longevității. Cele mai multe diete, promovate de către
Prelungirea vieții () [Corola-website/Science/333263_a_334592]
-
extinde durata de viață, cu toate că puține dintre acestea au fost testate în mod sistematic pentru efectele semnificative asupra longevității. Cele mai multe diete, promovate de către adepții anti-imbătrânire sunt de multe ori contradictorii. Un model de regim alimentar cu un oarecare suport de la cercetarea științifică este restricția calorică. Studiile preliminare ale restricției calorice asupra oamenilor folosind măsurători surogate au furnizat dovezi că restricția calorică poate avea efect protector puternic împotriva îmbătrânirii secundare la om. Restricția calorică la oameni poate reduce riscul dezvoltării diabetului zaharat
Prelungirea vieții () [Corola-website/Science/333263_a_334592]
-
asupra oamenilor folosind măsurători surogate au furnizat dovezi că restricția calorică poate avea efect protector puternic împotriva îmbătrânirii secundare la om. Restricția calorică la oameni poate reduce riscul dezvoltării diabetului zaharat de tip 2 și aterosclerozei. Sunt necesare mai multe cercetări. Teoria radicală-liberă a imbătrânirii sugerează că suplimentele antioxidante, precum vitamina C, vitamina E, Q10, acidul lipoic, carnozina și acetilcisteina N, ar putea prelungi viața umana. Cu toate acestea, dovezi combinate din mai multe studii clinice sugerează că suplimentele de betacaroteni
Prelungirea vieții () [Corola-website/Science/333263_a_334592]
-
delegat al României la Comisia Internațională a Metrului” a semnat documentele "Convenției metrului". Tot în această perioadă face mai multe călătorii de lucru în Italia, pentru a cunoaște activitatea Institutului Topografic Militar din Napoli. În aceeași perioadă face și unele cercetări la Observatorul Astronomic din Pizzofalcone. În 1875 s-a înființat Observatorul astronomic de la Iași, unde Căpităneanu a amenajat prima sală din România pentru instalarea unei lunete meridiane. În același an, în cadrul măsurătorilor geodezice efectuate pentru a se întocmi harta țării
Constantin Căpităneanu () [Corola-website/Science/333282_a_334611]
-
servicii de curierat și recunoaștere. Pentru meritele sale a fost distins cu ordine și medalii, între care Ordinul Virtutea Militară de aur (20 decembrie 1877), Ordinul Coroana României, Crucea Trecerea Dunării și Medalia Apărătorilor Independenței. După terminarea războiului își continuă cercetările pe teren, împreună cu Constantin Brătianu, Moise Groza și alți ofițeri, sub conducerea lui Constantin Barozzi, pentru întocmirea lucrării de mari proporții, care a fost prima „"Hartă a Regatului României"”, numită și „"Harta celor trei Constantini"” (Constantin Barozzi, coordonatorul lucrării, Constantin
Constantin Căpităneanu () [Corola-website/Science/333282_a_334611]
-
cartografiei din cea de a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Încă de la apariția, în 1875, a Buletinului Societății Geografice Române, societate al cărei membru fondator a fost, el publică numeroase studii și articole în care face cunoscute rezultatele cercetărilor proprii sau împărtășește din experiența acumulată în perioada cât a lucrat în Franța și Italia. Cu excepția stagiilor efectuate în Franța și Italia, ca și a activității din țară, el participă la întrunirile Comisiei Geodezice Internaționale, la studiul cadastrului în Franța
Constantin Căpităneanu () [Corola-website/Science/333282_a_334611]
-
a fost purtată între 7 și 10 septembrie 1939, între armatele Poloniei și Germaniei, în fazele inițiale ale invadării Poloniei. Conform ultimelor cercetări, între 350 și 720 de militari polonezi au apărat pentru trei zile o zonă fortificată împotriva a 40.000 de soldați germani. Deși înfrângerea era inevitabilă, această acțiune a împiedicat pentru trei zile înaintarea armatei germane și a amânat încercuirea
Bătălia de la Wizna () [Corola-website/Science/333293_a_334622]
-
retrage și pe 5 Septembrie a părăsit zona îndreptându-se spre Mały Płock pentru a trece râul Narew. Pe 3 Sept. au fost efectuate zboruri de recunoaștere și atacuri la sol asupra pozițiilor poloneze. Pe 7 Sept. 1939 unități de cercetare a Diviziei 10 Tancuri sub comanda generalului Nikolaus von Falkenhorst au capturat satul Wizna. Unitățile de recunoaștere poloneze au evacuat satul după o scurtă luptă și s-au retras pe malul sudic al râului Narew, geniștii polonezi distrugând podul când
Bătălia de la Wizna () [Corola-website/Science/333293_a_334622]
-
Vincenzo sau Vincenzio Gamba (1606 - 1649), mai târziu Vincenzo Galilei (1619), a fost fiu nelegitim al lui Galileo Galilei și al amantei sale, Marina Gamba (1570-1612). A urmat metodele de cercetare și descoperiri ale tatălui său și l-a secondat în experiențe. S-a ocupat de aplicarea pendulei la ceasornice, realizând unele perfecționări, care ulterior au fost reluate de Christiaan Huygens. Tatăl său l-a încurajat să studieze dreptul la Pisa
Vincenzo Gamba () [Corola-website/Science/333310_a_334639]
-
între sistemele canonice ale lui Severi, dă o demonstrație teoremei lui Alexander și generalizează o formulă a lui Hermann Schubert. A stabilit că varietățile canonice ale unei varietăți algebrice lipsite de singularități sunt cicluri Shiing-Shen Chern ale varietății. A efectuat cercetări în domeniul grupurilor topologice. S-a ocupat de inelele lui Noether. A avut numeroase publicații și lucrări didactice, unele în colaborare cu: Octav Onicescu, Constantin Ionescu-Țiu, Ion D. Ion, Simona Popp.
Gheorghe Galbură () [Corola-website/Science/333307_a_334636]
-
lui Iosua, i-a condus mai târziu pe cercetătorii liberali să-l demaște drept "cripto-fundamentalist", atât de ostilă devenise teologia liberală cu privire la ideea că povestirile istorice din Biblie ar putea fi autentice. Albright a lăsat în urmă o moștenire de cercetare istorică critică și informată, susținută de cadre de profesori și cercetători bine educați și bine plasați atât în SUA cat și în Israel. Acești cercetători au respins polemica anti-autenticitate istorică a Bibliei a teologiei liberale. Într-adevăr, creștinii liberali contemporani
Creștinism liberal () [Corola-website/Science/333306_a_334635]
-
teologii liberali creștini erau foarte clari în a respinge învățăturile ortodoxe creștine cum ar fi nașterea de către o virgină, învierea și autoritatea scripturii în favoarea unei viziuni asupra lumii secular-științifică. În acest sens, mulți teologi liberali creștini au fost confundați cu cercetarea critică a Bibliei, care a apărut în Germania spre sfârșitul secolului al XVIII-lea prin cercetători cum ar fi J.G. Eichorn din Goettingen. Însă tradiția istoriografiei critice germane în mare nu era liberală, mulți din susținătorii ei fiind monarhiști (cum
Creștinism liberal () [Corola-website/Science/333306_a_334635]
-
ar fi J.G. Eichorn din Goettingen. Însă tradiția istoriografiei critice germane în mare nu era liberală, mulți din susținătorii ei fiind monarhiști (cum ar fi Julius Wellhausen și profesorul său Heinrich Ewald, ambii din Goettingen.) Aserțiunea liberală de a urma cercetarea critico-istorică s-a redus treptat, deoarece liberalii identificau cercetători clasici cum ar fi Martin Noth și Lothar Perlitt drept "liberali" în timp ce ei erau de fapt foarte conservatori din punct de vedere teologic. O analiză amănunțită arată faptul că creștinismul liberal
Creștinism liberal () [Corola-website/Science/333306_a_334635]
-
(n. 4 ianuarie 1946, București) este un sociolog român, profesor universitar și scriitor. Domeniul principal al studiilor și cercetărilor sale a fost și este sociologia devianței, unde a publicat, singur sau în colaborare, un număr de 40 cărți dedicate problemei criminalității, delincvenței juvenile, sexualității, bolilor psihice, violenței în familie, abuzului de droguri, sinuciderii etc. Este membru al Comitetului de
Sorin M. Rădulescu () [Corola-website/Science/333319_a_334648]
-
sale a fost și este sociologia devianței, unde a publicat, singur sau în colaborare, un număr de 40 cărți dedicate problemei criminalității, delincvenței juvenile, sexualității, bolilor psihice, violenței în familie, abuzului de droguri, sinuciderii etc. Este membru al Comitetului de Cercetare a Devianței și Controlului Social de pe lângă și, de asemenea, membru al Societății Române de Criminologie și Criminalistică. s-a născut la data de 4 ianuarie 1946 în București. Părinții săi au fost intelectuali. După absolvirea studiilor liceale în București, a
Sorin M. Rădulescu () [Corola-website/Science/333319_a_334648]
-
asistent la Catedra de Sociologia Medicinei din cadrul I.M.F. București (actuala Universitate de Medicină și Farmacie „Carol Davila”) și, în cele din urmă, la revista „Viitorul Social” (devenită ulterior, „Sociologie Românească” și apoi „Revista Română de Sociologie”) și la Centrul de Cercetări Sociologice (devenit, după 1989, Institutul de Sociologie al Academiei Române) din București. În anul 1981 a obținut titlul de doctor în filosofie. După 1989, a predat la Facultatea de Sociologie din București și la alte facultăți, în anul 1999 dobândind titlul
Sorin M. Rădulescu () [Corola-website/Science/333319_a_334648]