31,146 matches
-
Palmyra, vase de epocă, etc. El a fost, de asemenea, fascinat de arta bizantină, toate tipurile de cruci ortodoxe și icoane. De asemenea, a avut o mare colecție de arhive fotografice de artă din călătoriile sale. Statul [Renania-Palatinat]] a achiziționat colecțiile sale în 1949-1950 și le-a depozitat la Institul de Istoria Artei de la Universitatea Johannes Gutenberg din Mainz. Din 1981 sunt depozitate la Muzeul de Stat din Mainz.
Prințul Johann Georg al Saxoniei () [Corola-website/Science/333051_a_334380]
-
din 1999 "Billion Dollar Secret," emisiune care avea ca scop să prezinte mușamalizarea cazurilor privind OZN-urile de către guvern. O anchetă ulterioară realizată de către site-ul de știri din Quebec TVQC a demonstrat că fotografiile prezentate de către "" sunt figurine de colecție din plastic produse de compania de jucării HalloweenFX, lucru confirmat ulterior de "San Antonio Express News". O altă sursă a observat că nu au existat necrologuri pentru niciun "Boyd Bushman" din august până la presupusa sa moarte și că o persoană
Boyd Bushman () [Corola-website/Science/333103_a_334432]
-
ruta celor 33 de sanctuare ale pelerinajului Saigoku Kannon făcut în onoarea lui bodhisattva Avalokiteśvara (Kannon bostasu). În această sală se află statuia lui "Fukūkansaku Kannon", una dintre manifestările acestei zeițe milostive. Printre alte atracții ale templului se numără marea colecție de statui printre care cele mai importante sunt statuia lui Buddha Bhaisajyaguru ("Yakushi Nyorai"), statuile celor doi paznici cerești (Niō) și statuile celor opt paznici supranaturali ai lui Buddha ("Hachibushū"). Monumentele istorice ale Narei antice
Kōfuku-ji () [Corola-website/Science/333132_a_334461]
-
și 1987, Ksenia Milicevic trăiește în Spania și Mexic. Se mută la Paris în 1987, iar în 1989 își amenajează un atelier în Bateau-Lavoir, Montmartre. În 2011, Muzeul de Pictură Sf. Frajou, Haute Garonne, Franța, a fost inaugurat având în colecția să permanentă o selecție de treizeci de tablouri semnate Ksenia Milicevic. În 2014 Ksenia Milicevic a creat . ⦁ Muzeul de Arte Fine, Granada - Spania ⦁ Muzeul de Artă Contemporană, Salamanca - Spania ⦁ Muzeul de Artă Contemporană, Malabo - Guineea ⦁ Muzeul Arte Actual, Aylon - Spania
Ksenia Milicevic () [Corola-website/Science/333143_a_334472]
-
pân-acum? Născută-n zori s-a aciuat pe creasta ta La loc umbros se odihnea, se răsfăța... Vom dovedi tristețea rea, ia un răgaz, Strânge la piept poporul meu plin de necaz! În 1920 publică în Ak-Mesğit (Simferopol) prima colecție de poezie, "Ergenekon". Pentru publicarea cărții folosește o presă veche dintr-o clădire abandonată. Găsește un bătrân zețar și îl convinge să îl ajute să repare utilajul. Distribuie întreaga ediție de unul singur, mergând din sat în sat. La fel
Şewkiy Bektóre () [Corola-website/Science/333196_a_334525]
-
Ergenekon". Pentru publicarea cărții folosește o presă veche dintr-o clădire abandonată. Găsește un bătrân zețar și îl convinge să îl ajute să repare utilajul. Distribuie întreaga ediție de unul singur, mergând din sat în sat. La fel procedează cu colecțiile următoare așa încât într-un final poeziile și articolele sale ajung să fie cunoscute în toată țara. În noiembrie 1920 bolșevicii preiau controlul asupra Crimeei și pe 18 octombrie 1921 se înființează Republica Autonomă Sovietică Socialistă Crimeea care este apoi anexată
Şewkiy Bektóre () [Corola-website/Science/333196_a_334525]
-
muzee din țară: "Pe prispă", "Nud" și "Portretul Laurei Cocea" la Muzeul de Artă - Iași, și „Peisaj de deal cu copaci” la Biblioteca Academiei. În 2009 s-a licitat "La fântână", o acuarelă a sa care a făcut parte din colecția lui Ioan Nicolau și a fost expusă în retrospectiva din 4-31 martie 1939 a Fundației Dalles, desfășurată sub egida Academiei Române și sub patronajul regelui Carol al II-lea. Nicolae Tonitza (1886 - 1940) a pictat "Nud cu draperie", tuș și acuarelă
Acuarela în România () [Corola-website/Science/333216_a_334545]
-
trăia melancolia regalistă a României“. La 6 februarie 2010, la Muzeul Aviației din București, a avut loc o ceremonie de omagiere a locotenent-comandorului aviator Dan Valentin Vizanty, la împlinirea a 100 de ani de la naștere. A fost prezentată și o colecție de fotografii și articole din presa vremii, care relatează cariera militară a acestuia. La 8 octombrie 2014, cu ocazia împlinirii a 70 de ani de la luptele aeriene pentru apărarea Bucureștiului și a zonei petroliere Ploiești, Statul Major al Forțelor Aeriene
Dan Vizanty () [Corola-website/Science/333250_a_334579]
-
în criminal de război. Trăsăturile sale de caracter sunt setea de putere, minciuna și șiretenia, Pretinde că ar fi un patron al artelor, susținându-l financiar pe Kurt Wann cu condiția egoistă ca toate tablourile acestuia să intre doar în colecția sa. Îi cruță viața lui Starțov mai mult din amuzament și orgoliu, într-un gest mărinimos față de prietenul protejatului său. Ajuns prizonier în Rusia, organizează o bandă contrarevoluționară ce săvârșește crime sângeroase, dovedind lipsă de omenie și sadism prin spânzurarea
Orașe și ani (roman) () [Corola-website/Science/333192_a_334521]
-
„” (în ) este o povestire a scriitorului francez Albert Camus. Ea a fost publicată pentru prima dată în 1957, ca parte dintr-o colecție intitulată "Exilul și împărăția" ("L'exil et le royaume"). Titlul francez "L'Hôte" se traduce atât ca "oaspete", cât și ca "gazdă", care se referă la relația dintre personajele principale ale povestirii. Camus se folosește de această povestire pentru a
Oaspetele () [Corola-website/Science/333247_a_334576]
-
„” (în ) este o povestire a scriitorului francez Albert Camus. Ea a fost publicată pentru prima dată în 1957, ca parte dintr-o colecție intitulată "Exilul și împărăția" ("L'exil et le royaume"). Povestirea descrie universul unui atelier de dogărie din Alger, neputința lui Yvars de a reuși să dea un sens vieții sale în ciuda faptului că formează un cuplu armonios, precum și spiritul de
Cei muți () [Corola-website/Science/333253_a_334582]
-
„” (în ) este o povestire a scriitorului francez Albert Camus. Ea a fost publicată pentru prima dată în 1957, ca parte dintr-o colecție intitulată "Exilul și împărăția" ("L'exil et le royaume"). Povestirea este formată dintr-un monolog lung al unui misionar creștin care cade într-o stare de negare, delir și halucinație după ce trăiește martiriul provocat de un trib de nomazi animiști
Renegatul sau un spirit confuz () [Corola-website/Science/333259_a_334588]
-
„” (în ) este o povestire a scriitorului francez Albert Camus. Ea a fost publicată pentru prima dată în 1957, ca parte dintr-o colecție intitulată "Exilul și împărăția" ("L'exil et le royaume"). Povestirea se referă la un cuplu Pieds-noirs căsătorit și fără copii, Janine și Marcel, care trăiesc în Algeria. Ea este scrisă la persoana a III-a urmărind evenimentele din viața Janinei
Femeia adulteră () [Corola-website/Science/333273_a_334602]
-
un punct de belvedere. La colțul palatului cu Teatrul San Carlo a fost construită o nouă fațadă care a ascuns palatul viceregal al lui Pedro de Toledo. În 1922, s-a decis (prin Decretul ministrului Anile) să se transfere aici colecțiile Bibliotecii Naționale (adăpostite până atunci în palatul Muzeului Național de Arheologie). Transferul colecțiilor bibliotecii a fost făcut prin 1925. Biblioteca a suferit de pe urma bombardamentelor din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, iar ocupația militară ulterioară a clădirii a provocat
Palatul Regal din Napoli () [Corola-website/Science/333266_a_334595]
-
construită o nouă fațadă care a ascuns palatul viceregal al lui Pedro de Toledo. În 1922, s-a decis (prin Decretul ministrului Anile) să se transfere aici colecțiile Bibliotecii Naționale (adăpostite până atunci în palatul Muzeului Național de Arheologie). Transferul colecțiilor bibliotecii a fost făcut prin 1925. Biblioteca a suferit de pe urma bombardamentelor din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, iar ocupația militară ulterioară a clădirii a provocat pagube grave. Astăzi, palatul și clădirile adiacente găzduiesc celebrul Teatro San Carlo, mai
Palatul Regal din Napoli () [Corola-website/Science/333266_a_334595]
-
Battista Comencini în 1912. La etajul II se află Cercul Artistic Politehnic, format prin fuziunea Societății artiștilor, a Cercului Medicilor Legali și a Cercului Politehnic. În plus, aici este adăpostit și Museo Giuseppe Caravita Principe di Sirignano care conține o colecție de picturi și sculpturi ale artiștilor napoletani ce au trăit în secolele al XIX-lea și al XX-lea. Pe bolta de la intrarea în clădire exista mai demult o frescă vastă, astăzi pierdută, reprezentând satul Avigliano în care familia lui
Palatul Zapata din Napoli () [Corola-website/Science/333313_a_334642]
-
„” (în ) este o povestire a scriitorului francez Albert Camus. Ea a fost publicată pentru prima dată în 1957, ca parte dintr-o colecție intitulată "Exilul și împărăția" ("L'exil et le royaume"). Acțiunea povestirii se petrece în Brazilia (pe care Camus a vizitat-o în 1949): D'Arrast, un inginer francez, a venit acolo pentru a construi un dig de-a lungul unui
Piatra care crește () [Corola-website/Science/333299_a_334628]
-
sau chiar cel fundamentalist. Teologia creștină liberală a fost evidentă în critica biblică a secolelor XIX și XX. Stilul hermeneuticii scripturale (interpretarea Bibliei) din cadrul teologiei liberale este adesea caracterizat drept nepropozițional. Asta înseamnă că Biblia nu este considerată drept o colecție de afirmații obiective, ci drept o antologie care documentează credințele și emoțiile autorilor săi cu privire la Dumnezeu "în momentul scrierii" — într-un context istoric sau cultural. Deci, teologii liberali creștini nu pretind că descoperă propoziții adevărate, ci creează modele religioase și
Creștinism liberal () [Corola-website/Science/333306_a_334635]
-
istoric sau cultural. Deci, teologii liberali creștini nu pretind că descoperă propoziții adevărate, ci creează modele religioase și concepte care reflectă contexte de clasă, de gen, sociale și politice din care izvorăsc acele propoziții. Creștinismul liberal privește Biblia drept o colecție de narațiuni care explică, epitomizează sau simbolizează esența și semnificația înțelegerii creștine. Prin urmare, majoritatea teologilor liberali nu privesc Biblia drept lipsită de greșeli, ci cred că scriptura a fost inspirată în același mod în care spunem că un poem
Creștinism liberal () [Corola-website/Science/333306_a_334635]
-
Bibliotecii Publice și responsabil a Cabinetului de Gravuri din cadrul Universității din Varșovia. În 1819 a beneficiat de o bursă la Viena, unde a studiat istoria. S-a aflat timp de câteva săptămâni la Berlin și Dresda (1825), unde a studiat colecțiile locale de artă și a preluat experiența organizațiilor acestora. În perioada anilor 1826-1832 a studiat desenul tehnic la Școala Pregătitoare pentru Institul Politehnic. În 1842 a fost membru corespondent al Societății Științifice din Cracovia. În anii 1844-1848 a activat didactic
Jan Feliks Piwarski () [Corola-website/Science/333323_a_334652]
-
din Polonia din anii 1830 — 1831. La înființarea ei au contribuit patru societăți poloneze: Societatea literară, Comitetul istoric, statistic și Societatea de studii. Inițiativa inaugurării Bibliotecii Poloneze îi aparține lui Karol Sienkiewicz, care a venit cu propunerea de a uni colecțiile de cărți ale Societății literare poloneze și ale Societății de susținere a științei. Centrul cultural și patriotic polonez deveni în curînd și locul de întîlnire al intelectualității poloneze din Paris, reușind repede să atragă în jurul lui personalități franceze și din
Biblioteca Poloneză din Paris () [Corola-website/Science/333326_a_334655]
-
biblioteca: o construcție din secolul al XVII-lea, situată pe Quai d'Orléans, pe insula Saint-Louis, în inima Parisului. Biblioteca ocupa, în acea perioadă, doar 11 încăperi la parter. La începutul activității sale, fondul Bibliotecii Poloneze se completa din contul colecțiilor personale, cele mai valoroase fiind colecțiile de cărți ale lui Adam Sienkiewicz, Julian Niemcewicz și Karol Kniaziewicz. În 1848, fondul bibliotecii număra peste 20 000 de volume. După Primul Război Mondial, odată cu reconstituirea statului polon, situația bibliotecii s-a schimbat
Biblioteca Poloneză din Paris () [Corola-website/Science/333326_a_334655]
-
XVII-lea, situată pe Quai d'Orléans, pe insula Saint-Louis, în inima Parisului. Biblioteca ocupa, în acea perioadă, doar 11 încăperi la parter. La începutul activității sale, fondul Bibliotecii Poloneze se completa din contul colecțiilor personale, cele mai valoroase fiind colecțiile de cărți ale lui Adam Sienkiewicz, Julian Niemcewicz și Karol Kniaziewicz. În 1848, fondul bibliotecii număra peste 20 000 de volume. După Primul Război Mondial, odată cu reconstituirea statului polon, situația bibliotecii s-a schimbat. O parte din fondurile ei au
Biblioteca Poloneză din Paris () [Corola-website/Science/333326_a_334655]
-
lui Adam Sienkiewicz, Julian Niemcewicz și Karol Kniaziewicz. În 1848, fondul bibliotecii număra peste 20 000 de volume. După Primul Război Mondial, odată cu reconstituirea statului polon, situația bibliotecii s-a schimbat. O parte din fondurile ei au fost repatriate; unele colecții au fost cedate Bibliotecii Naționale din Varșovia, iar altele - Academiei din Cracovia. Biblioteca Poloneză a avut de suferit foarte mult în anii celui de-al Doilea Război Mondial. În mîna hitleriștilor au căzut pradă peste 100 000 de volume, iar
Biblioteca Poloneză din Paris () [Corola-website/Science/333326_a_334655]
-
Biblioteca Regală a lui Assurbanipal, numită după Assurbanipal, ultimul mare rege al Imperiului Neo-Asirian, este o colecție de mii de tăblițe de lut și fragmente care conțin texte de toate tipurile din secolul al VII-lea î.Hr. Printre obiectele deținute se află capodopera "Epopeea lui Ghilgameș". Din cauza manipulării neglijente a materialului original o mare parte din bibliotecă
Biblioteca lui Assurbanipal () [Corola-website/Science/333328_a_334657]