30,622 matches
-
interviu acordat ziarului parizian "Liberté", Argetoianu compara tinerețea Regelui Carol "cu tinerețea lui Frederic cel Mare". Memorii, vol. VII, p. 299 4 Nimic nu poate fi mai ilusrativ în privința acestei perioade ca romanul lui Petru Dimitriu, Risipitorii, New York, 1963 5 "Magazin istoric", Memoriile lui Constantin Argetoianu, anul I, numărul 2, mai 1967, p. 76 6 După cum i-a relatat doamna Lia Brătianu locotenentului lui Iorga, Dimitrie Munteanu-Râmnic (acesta repetîndu-i ulterior fiului său, Frasin Munteanu-Râmnic spusele acesteia), alăturîndu-i-se lui Carol după întoarcerea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
4 15 Coposu, op. cit. 16 Cînd a aflat că regele Carol îi acordase lui Manoilescu "Ordinul Coroanei de Spini", Argetoianu a făcut următorul comentariu: "Ordinul coroana curvelor (la couronne des putains) ar fi fost mai adecvat". Memoriile lui Ctin Argetoianu, "Magazin istoric., an I, vol. 2, 1967, p. 74 17 D-na Liliana Pippidi-Iorga către autor 18 O viață de om..., vol. III, pp. 13-14, 20, 27, 39, 193 și 242 19 Isprava, pp. 23, 58-59, 71-72 20 "Neamul românesc", 4
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Iorga acordîndu-i ordine doamnei Catinca, care, de altfel, erau pe deplin meritate 40 Argetoianu a protestat împotriva afirmației bucureștenilor cum că "guvernul lui era format în salonul doamnei Lupescu", spunînd că o întîlnise pe aceasta pentru prima oară în 1934. "Magazin istoric", Memoriile lui C-tin Argetoianu, p. 73. Dar acestea erau practicile Camarilei: nu era nevoie să o întîlnești personal pe dna Lupescu, pentru a primi ștampila aprobării din salonul ei. Goga se opunea și el formării guvernului de către Iorga
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
cu succes la o mituire, pe care Argetoianu a reușit să o mărească substanțial în timpul negocierilor 45 O viață e om..., vol. III, p. 105. Iorga știa (încă din 1924) că Prințul moștenitor Carol "manifesta simpatie și încredere față de Argetoianu". "Magazin istoric". Memoriile lui C.A., vol. 4, pp. 66. Sentimentele acestea nu erau reciproce. Argetoianu se referă pe larg la lipsa de loialitate, inconsecvențele și perversiunea sexuală a lui Carol cu un dispreț cinic. Memoriile lui C. A., "Magazin istoric
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Argetoianu". "Magazin istoric". Memoriile lui C.A., vol. 4, pp. 66. Sentimentele acestea nu erau reciproce. Argetoianu se referă pe larg la lipsa de loialitate, inconsecvențele și perversiunea sexuală a lui Carol cu un dispreț cinic. Memoriile lui C. A., "Magazin istoric", anul 1, nr. 2, pp. 73-75 46 Op. cit., anul 2, nr. 3, martie 1968, p. 70 47 În Memoriile sale (din perioada 1932-1938), Iorga nu a pierdut niciodată ocazia de a face o remarcă disprețuitoare la adresa lui Argetoianu 48 Memorii
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
354-357 66 Ibidem, pp. 52-54 67 Ibidem, pp. 157, 169, 207-209, 240; vezi și O viață de om..., vol. III, p. 253 68 Memorii, vol. VI, p. 314 69 Ibidem, p. 257; plus d-na Liliana Pippidi-Iorga către autor 70 "Magazin istoric", Memoriile lui C. A., anul 1, vol. 4, iulie 1967, pp. 82-85 71 Antecedentele prințului Nicolae erau binecunoscute. Din cauza aceasta și a legăturilor sale cu Legiunea, Consiliul de Coroană din aprilie 1937 i-a retras prințului Nicolae toate drepturile
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
lui necugetate cu Legiunea etc. 41 Memorii, vol. VII, p. 432 42 "Neamul românesc", 1-3 decembrie 1937 43 "Neamul românesc", 26 mai 1938 44 "Neamul românesc", 30 decembrie 1937 45 Memorii, vol. 7, pp. 442-445 46 Op. cit., pp. 447-450 47 "Magazin istoric", Memoriile lui Constantin Argetoianu, anul I, decembrie 1967, p. 83 48 Ambasadorul SUA, dl. Franklin Mott Gunther i-a înmînat personal lu Goga un protest al Comunităților Evreilor Americani. "Asta-i curată nerușinare!", a comentat Goga ("Time", 24 ianuarie
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
durata războiului. În timp ce soldații germani semănau distrugerea și moartea În Est, Germania rămăsese prosperă - În asemenea măsură Încât populația civilă nu a resimțit costul conflictului decât spre sfârșit. Germania din timpul războiului era o lume urbană, electrificată, cu alimente, haine, magazine, bunuri de consum, cu femei și copii relativ Îndestulați. Pentru soldatul sovietic, diferența față de patria lui distrusă trebuie să fi fost incomensurabilă. Nemții săvârșiseră fapte cumplite În Rusia; acum era rândul lor să sufere, să li se răpească averea și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
dar poate că moștenirea practică cea mai importantă lăsată lumii postbelice este felul În care tratau proprietatea. În timpul ocupației germane, dreptul la proprietate era În cel mai bun caz contingent. Evreii din Europa au fost deposedați de bunuri, case, bani, magazine și afaceri. Proprietățile lor au fost Împărțite Între naziști, colaboratorii și prietenii lor, iar rămășițele au revenit, prin furt și jaf, comunității locale. Dar sechestrarea și confiscarea nu se limitau la averile evreilor. Dreptul de posesie a devenit volatil, nesemnificativ
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
confiscarea nu se limitau la averile evreilor. Dreptul de posesie a devenit volatil, nesemnificativ, complet dependent de bunăvoința, interesul sau cheful celor care dețineau acum puterea. În seria tranzacțiilor nedorite de proprietate au existat deopotrivă câștigători și perdanți. Casele și magazinele evreilor și ale altor victime etnice au fost ocupate, după plecarea acestora, de localnici; noii proprietari au furat sau au confiscat ustensilele, mobila și hainele rămase. Mai pronunțat În „zona morții” dintre Odessa și Marea Baltică, fenomenul s-a produs peste
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de mărci noi, după care cursul devenea de 10 la 1. Detestată la Început (fiindcă pe moment a distrus economiile și a mărit prețurile reale, făcând ca bunurile să devină inaccesibile majorității locuitorilor), noua valută a fost rapid acceptată când magazinele s-au umplut de marfă pe care producătorii și comercianții erau dispuși să o vândă la prețuri fixe pentru a asigura stabilitatea mediului de schimb. La 23 iunie, autoritățile sovietice au răspuns emițând o nouă marcă, est-germană, și tăind liniile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
era o prăvălie cu rumeguș pe podea, unde lucrau bărbați vânjoși În cămăși vărgate și fete zglobii cu berete și șorțuri apretate. Totul era la fel ca În fotografiile În sepia atârnate pe pereți, făcute În anii 1870, la deschiderea magazinului. În multe privințe, viața cotidiană de după al doilea război mondial ar fi fost perfect familiară generației de la Începutul secolului. În acei ani, cărbunele acoperea Încă, În Marea Britanie, 90% din necesarul de combustibil, iar În Belgia și celelalte țări din noua
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
război, șansele de angajare În ambele sectoare s-au diminuat substanțial. Forța de muncă feminină nu mai consta În femei singure care lucrau ca servitoare sau țesătoare, ci era formată tot mai mult din femei mature (adesea măritate) angajate În magazine sau birouri și din exponente ale anumitor profesii prost plătite, În special asistente medicale sau profesoare. În 1961, o treime din forța de muncă ocupată din Marea Britanie era formată din femei, iar două din trei femei angajate erau funcționare sau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În Italia, Franța și Spania. Campingul - care Înainte de război avea deja succes la turiștii cu mijloace modeste și la entuziaștii aerului liber - a devenit o industrie importantă spre sfârșitul anilor ’50. Au apărut campinguri la mare și În zone pitorești, magazine de corturi și accesorii, ghiduri tipărite și distribuitori autorizați de echipament specific. Stațiunile turistice mai vechi - de-a lungul coastelor și din zonele rurale din nordul și vestul Europei - prosperau. Locații proaspăt descoperite (sau redescoperite) au devenit noile atracții, figurând
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
valorile, stilul și regulile - sub ochii și la comanda lor. Muzica pop, cinematograful și televiziunea erau invadate de tineri și Îi solicitau din ce În ce mai mult, ca audiență și segment de piață. În 1965 existau deja programe de radio și televiziune, reviste, magazine, produse și industrii Întregi destinate tinerilor și dependente de preferințele lor. Deși În fiecare țară cultura tinerilor avea simboluri și instituții distincte, puncte de referință exclusiv locale (Fête des copains - „Sărbătoarea prietenilor” -, desfășurată pe 22 iunie 1963 În Piața Națiunii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
dovedit efemeră. Însă cu strălucirea ei iluzorie, „Swinging London”, cum o numea revista Time În aprilie 1966, a marcat o epocă. În 1967, În capitala britanică existau peste 2.000 de prăvălii autointitulate boutiques. Majoritatea nu făceau decât să imite magazinele de pe Carnaby Street, perimetru tradițional al aventurilor homosexuale, reciclat acum În epicentru al modei pentru toată lumea. La Paris, magazinul „New Man”, primul semn francez al revoluției vestimentare, s-a deschis pe 13 aprilie 1965 În Rue de l’Ancienne Comédie
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
o epocă. În 1967, În capitala britanică existau peste 2.000 de prăvălii autointitulate boutiques. Majoritatea nu făceau decât să imite magazinele de pe Carnaby Street, perimetru tradițional al aventurilor homosexuale, reciclat acum În epicentru al modei pentru toată lumea. La Paris, magazinul „New Man”, primul semn francez al revoluției vestimentare, s-a deschis pe 13 aprilie 1965 În Rue de l’Ancienne Comédie. Într-un an i-a urmat o avalanșă de imitații cu nume englezești: „Dean”, „Twenty”, „Cardiff” etc. Stilul Carnaby
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Italia. Legătura dintre politica extraparlamentară și violența pură s-a revelat pentru prima oară În Germania, În aprilie 1968, când patru tineri radicali - printre care Andreas Baader și Gudrun Ensslin - au fost arestați sub acuzația că au incendiat două mari magazine din Frankfurt. Doi ani mai târziu, Baader a evadat din Închisoare În cursul unui raid armat plănuit și executat sub comanda lui Ulrike Meinhof. Ea și Baader au emis apoi „Manifestul Gherilei Urbane”, anunțând formarea unei Rote Armee Fraktion (RAF
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și 1989 de patru ori. La sfârșitul anilor ’80, În Ungaria existau patru televizoare la fiecare zece oameni, iar În Cehoslovacia cifrele erau similare. Dacă nu Îi deranja proasta calitate, designul banal și oferta minimă, cumpărătorii găseau ce căutau, În magazinele oficiale sau pe filiera „privată”. În Uniunea Sovietică Însă, astfel de bunuri „suplimentare” erau greu de găsit și relativ scumpe. Același lucru era valabil pentru bunurile de strictă necesitate. În martie 1979, un cumpărător din Washington DC trebuia să lucreze
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a-i plăti pe creditorii occidentali, Ceaușescu a recurs la o presiune neîntreruptă, fără precedent, asupra consumului intern. Spre deosebire de diriguitorii comuniști din alte părți, care Împrumutau fără reținere de peste hotare pentru a-și mitui supușii cu rafturi bine garnisite În magazine, Conducătorul român s-a apucat să exporte orice articol de producție internă disponibil. Românii erau nevoiți să folosească becuri de 40 W (atunci când aveau curent electric) pentru ca energia electrică să poată fi exportată În Italia și Germania. Carnea, zahărul, făina
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
criticii francezi, erau perfect vizibili. Noua clasă defavorizată era formată din oameni privați nu atât de dreptul la muncă, cât de „șanse sociale”: indivizi eșuați În afara vieții economice normale, cu familii naufragiate În blocurile-barăci de la marginea orașelor, unde nu existau magazine, servicii sau mijloace de transport și unde copiii primeau o educație de calitate inferioară. Un studiu din 2004 al Ministerului de Interne francez conchidea că două milioane de oameni trăiau În astfel de ghetouri urbane confruntați cu excluderea socială, discriminarea rasială
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nedreptăți pentru a acoperi totul cu un nou strat de amintiri și resentimente. Deportările, Încarcerările, procesele-spectacol și „normalizările” dintre 1945 și 1989 făcuseră din mai toți cei care trăiau În blocul sovietic fie victime, fie profitori ale exproprierii forțate. Apartamentele, magazinele și alte proprietăți Însușite de la evreii morți sau germanii expulzați au fost cel mai adesea naționalizate câțiva ani mai târziu În numele socialismului - astfel Încât, după 1989, procesul de retrocedare s-a Împotmolit Într-un hățiș de date. Să fie despăgubiți oamenii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
aici cursurile gimnaziale și liceale, absolvind în 1977 Facultatea de Limba și Literatura Română, secția română-engleză. Frecventează cenaclul universitar de proză Junimea. Funcționează ca interpret de limba engleză într-o întreprindere de comerț exterior, apoi devine redactor la „Flacăra” și „Magazin”. Asupra mediului formativ al facultății, scriitorul a insistat în chip deosebit: „Cel mai tulburător mediu care mi-a influențat personalitatea a fost Facultatea de Limba și Literatura Română din București. Aici am deprins gustul de a scrie literatură, de a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286610_a_287939]
-
la Comitetul Județean pentru Cultură și Educație Socialistă Cluj, este transferat în 1975 la Casa Municipală de Cultură. În 1990-1992 ocupă un post de sociolog la Centrul Județean al Creației Populare Cluj; este și corespondent local pentru publicațiile bucureștene „Expres magazin” și „Evenimentul zilei” (1991-1992), redactor și redactor-șef adjunct la cotidianul „Tribuna Ardealului” (1993-1994). Ulterior intră în Catedra de sociologie a Facultății de Sociologie și Asistență Socială a Universității „Babeș-Bolyai”, avansând până la gradul de profesor. Debutează la „Tribuna” în 1971
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290476_a_291805]
-
în 1980 beneficiază de burse de studii în Statele Unite ale Americii, la San Paul University, Iowa, și la Columbia University. Lucrează la început ca asistent la Institutul Pedagogic din Oradea, apoi ca redactor la „Contemporanul” și „România literară” (1968- 1969), „Magazin” (1971). În 1971 și 1972 este redactor-șef la „Tribuna școlii”. Ulterior, devine redactor la „Luceafărul”, de unde va fi îndepărtat în ultimii ani dinainte de 1989, ca disident. După 1989 a fost președinte al Televiziunii Române. Reprezentant al României la ONU, e
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288301_a_289630]