31,146 matches
-
inițierea bibliotecii lui Alexandru - un proiect care s-a dezvoltat până la a deveni renumita Bibliotecă din Alexandria. Biblioteca este o descoperire arheologică a lui Austen Henry Layard; cele mai multe tăblițe au fost duse în Anglia și pot fi regăsite acum în colecția British Museum, dar o primă descoperire a fost făcută la sfârșitul anului 1849, în așa-numitul Palat din Sud-Vest, care a fost Palatul Regal al regelui Senaherib (705-681 î.Hr.). Trei ani mai târziu, Hormuzd Rassam, asistentul lui Layard, a descoperit
Biblioteca lui Assurbanipal () [Corola-website/Science/333328_a_334657]
-
în fiecare regiune a Imperiului Neo-Asirian pentru a aduna texte antice. A angajat cărturari și scribi pentru a copia texte, în principal din surse babiloniene. Assurbanipal nu s-a sfiit să folosească războaiele ca un mijloc de a-și completa colecțiile cu tăblițe luate ca pradă de război. Deoarece era cunoscut ca savant și era crud cu dușmanii săi, Assurbanipal a fost capabil să se folosească de amenințări pentru a obține materiale din Babilon și din împrejurimi. Biblioteca regală este formată
Biblioteca lui Assurbanipal () [Corola-website/Science/333328_a_334657]
-
de lut cuneiforme. În mod paradoxal, acest eveniment potențial distructiv a contribuit la supraviețuirea tăblițelor. În afară de textele de pe tăblițele de lut, unele texte ar fi putut fi scrise pe plăcuțe din ceară care, din cauza naturii lor organice, au fost pierdute. Colecțiile de la British Museum numără 30.943 "tăblițe" în întreaga colecția Ninive, iar Consiliul de Administrație al Muzeului propune să fie realizat un catalog actualizat ca parte a Proiectului Bibliotecii lui Assurbanipal. Dacă se ia în calcul toate fragmentele mici care
Biblioteca lui Assurbanipal () [Corola-website/Science/333328_a_334657]
-
a contribuit la supraviețuirea tăblițelor. În afară de textele de pe tăblițele de lut, unele texte ar fi putut fi scrise pe plăcuțe din ceară care, din cauza naturii lor organice, au fost pierdute. Colecțiile de la British Museum numără 30.943 "tăblițe" în întreaga colecția Ninive, iar Consiliul de Administrație al Muzeului propune să fie realizat un catalog actualizat ca parte a Proiectului Bibliotecii lui Assurbanipal. Dacă se ia în calcul toate fragmentele mici care aparțin de fapt aceluiași text, este foarte probabil că "biblioteca
Biblioteca lui Assurbanipal () [Corola-website/Science/333328_a_334657]
-
debutat în 1969 cu proza scurtă ("Adam"), urmat de altă ("Absenți la dragoste"). Deși, la vremea lor, au fost bine primite de critică, autorul nu a inclus decât o nuvelă în volumul sau de Scrieri definitive din 2013 (editură "Semne", colecția "Scriitori români contemporani"). Volumul, cu 926 de pagini, realizare grafică exemplara, în format mare, cuprinde textele reprezentative ale autorului (șapte române și opt nuvele). Sumarul volumului Scrieri definitive este următorul: Române: Nuvele: Referințe critice: ""Cazul lui rămâne greu de explicat
Emilian Bălănoiu () [Corola-website/Science/333333_a_334662]
-
este un muzeu de artă organizat în vechea clădire vamală din Veneția, "Dogana da Măr". Ea se referă, de asemenea, la zona triunghiulara din Veneția, în care Canal Grande întâlnește Canalul Giudecca, precum și la colecția să de clădiri: Bazilica Santa Maria della Salute, Seminarul Patriarhal din Veneția și Dogana da Măr la vârful triunghiului. este situată între Canal Grande și Canalul Giudecca la capătul unei insule din sestiere Dorsoduro. Acolo se află una lângă cealaltă
Punta della Dogana () [Corola-website/Science/333435_a_334764]
-
a costat 20 de milioane de euro. Exibart-ul Jacquelinei Ceresoli a descris clădirea ca având "suflet industrial și minimalist", cu pereți din cărămidă roșie. "Complex"-ul Elisei Carmichael a numit expoziția "Prima Materia" a celor aproximativ 80 de lucrări din Colecția Pinault de la Punta della Dogana un "spectacol obligatoriu de văzut" al Bienalei de la Veneția din 2013. Exibart-ul Jacquelinei Ceresoli a avut laude similare pentru spectacol. Pinault i-a comandat lui Charles Ray o statuie pentru capătul Puntei della Dogana după
Punta della Dogana () [Corola-website/Science/333435_a_334764]
-
În 1829, Nicolae I fusese încoronat aici rege al Poloniei. După ce Seimul polonez l-a înlăturat pe Nicolae I de pe tronul Poloniei, castelul a fost supus unor atacuri demolatoare. Sălile lui au fost demontate, se interziceau ședințele oficiale. Tronurile poloneze, colecția de picturi istorice și portretele regilor Poloniei au fost mutate la Petersburg. Din 1831, în castel sau stabilit guvernatorii Poloniei. În anul 1939, castelul a fost supus unui bombardament dezlănțuit de aviația germană, iar pe parcursul a 5 ani de deflagrație
Castelul Regal din Varșovia () [Corola-website/Science/333437_a_334766]
-
Editura Minerva, București, 1970). Unele traduceri au fost reeditate sau revizuite. Prima traducere în limba română a fost realizată de Tudora Petcuț-Bondoc și Alexandru Bondoc și publicată în două volume tipărite în anul 1970 de Editura Minerva din București, în colecția Biblioteca pentru toți. "Fiii omului cu inima de piatră" a fost dramatizat de trei ori până în prezent. Prima dramatizare a fost realizată de însuși Jókai sub titlul " Caută inima" și pusă în scenă în anul 1896 de către regizorul Ignác Krecsányi
Fiii omului cu inima de piatră () [Corola-website/Science/334550_a_335879]
-
un model. Ea a participat în reclama "Dangerous Liaison" a lui Levi's, dar și în alte câteva editoriale foto, inclusive pentru "Vogue Paris", "American Vogue", "Numéro", "L'Officiel", "CRASH", "Another Magazine" și revista "W". Seydoux a făcut parte din colecția "Resort" (2012) a celor de la Prada, dar a realizat și un pictorial nud în revista pentru bărbați "Lui". Seydoux a declarat că filmările pentru "Blue Is the Warmest Colour" au făcut-o să-și pună la întrebare sexualitatea: Bineînțeles că
Léa Seydoux () [Corola-website/Science/334586_a_335915]
-
și cea mai mare parte a moștenirii ei au trecut la fratele mai mic al Ducelui Georg Alexander, Karl Michael și a surorii lor Elena. Palatul a fost cumpărat de către împăratul Nicolae al II-lea în 1895 pentru a găzdui colecția Muzeului Rus, numit în onoarea împăratului Alexandru al III-lea. Georg Alexander s-a mutat cu familia la propria sa reședință situată la nr 46 terasament Fontanka. Casa a fost proiectată cu propriile sale planuri personale și a devenit imediat
Georg Alexander, Duce de Mecklenburg-Strelitz () [Corola-website/Science/334613_a_335942]
-
după ce Streisand a încercat fără succes să trimită în judecată pe fotograful Kenneth Adelman și saitul Pictopia.com pentru violarea intimității. Prin despăgubirile cerute de 50 milioane USD s-a dorit eliminarea unei fotografii aeriene a vilei actriței dintr-o colecție publică de 12 mii de fotografii ale coastei californiene. Adelman a fotografiat proprietatea cu ieșire la mare pentru a documenta , ca parte a unui proiect de catalogare a coastelor californiene intenționat pentru stabilirea de politici guvernamentale în această privință. Înainte
Efectul Streisand () [Corola-website/Science/334624_a_335953]
-
soților Alfredo da Rocha Vianna și Raimunda (o parte din copii proveneau din prima căsătorie a mamei). Familia, de origine afro-braziliană, avea de mai multe generații tradiții muzicale. Tatăl, care lucra ca funcționar de poștă. era flautist, și poseda o colecție de partituri de choros din generațiile precedente, iar patru frați au avut și ei ocupații muzicale. Cele dintâi lecții de flaut le-a primit Alfredo de la tatăl său, mai târziu a fost elevul lui Irineu de Almeida. La 14 ani
Pixinguinha () [Corola-website/Science/334705_a_336034]
-
colonel; a participat la mai multe războaie. Ulterior, el a devenit Margraf de Baden-Durlach în 1709. Eroul de război Karl Wilhelm a arătat o față complet nouă drept colecționar de flori. În grădina castelului Karlsburg din Durlach a crescut o colecție considerabilă de flori. Un catalog din 1713 arată 2121 varietăți de flori; lalele dominau cu 1163 de varietăți. El și-a obținut florile din Olanda. Margraful a făcut călătorii în Olanda în 1711, 1723 și 1729. Pe lângă flori, Karl Wilhelm
Karl al III-lea Wilhelm, Margraf de Baden-Durlach () [Corola-website/Science/334739_a_336068]
-
de lalele (probabil, aproximativ 5300). Doar două volume au supraviețuit unui incendiu la Biblioteca de Stat din Baden în septembrie 1942 cauzate de bombe cu fosfor ale unui raid aerian din Al Doilea Război Mondial; cea mai mare parte a colecției științifice a fost distrusă. Dreptul de proprietate asupra celor două cărți de lalele rămase a fost rezolvat în 2009, printr-un acord între statul Baden-Württemberg și Casa de Baden: statul a cumpărat cele două cărți. După ce Baden a fost împărțit
Karl al III-lea Wilhelm, Margraf de Baden-Durlach () [Corola-website/Science/334739_a_336068]
-
este o colecție de povestiri vânătorești scrise de Mihail Sadoveanu, care a fost publicată pentru prima oară în volum în anul 1926 de către Editura Cartea Românească din București. Unele ediții ulterioare ale colecției au fost completate cu câteva povestiri ce provin din volumul
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
este o colecție de povestiri vânătorești scrise de Mihail Sadoveanu, care a fost publicată pentru prima oară în volum în anul 1926 de către Editura Cartea Românească din București. Unele ediții ulterioare ale colecției au fost completate cu câteva povestiri ce provin din volumul "Istorisiri de vânătoare" (1937). Cartea a fost considerată un „memorial cinegetic”, fiind comparată cu "Povestirile unui vânător" (1852) de Ivan Turgheniev. Critica literară a elogiat descrierile poetice ale naturii de
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
vânătoare" (1937). Cartea a fost considerată un „memorial cinegetic”, fiind comparată cu "Povestirile unui vânător" (1852) de Ivan Turgheniev. Critica literară a elogiat descrierile poetice ale naturii de o deosebită sensibilitate și evocarea unei comuniuni indestructibile între om și natură. Colecția de povestiri "" a fost scrisă în scopul de a reaminti o serie de întâmplări adevărate trăite de Mihail Sadoveanu și de tovarășii săi în expedițiile lor de vânătoare; prozatorul constată cu regret că întâmplările petrecute în „Țara dincolo de negură” din
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
iar capitolul V („April, - o clipă”), plasat în prima ediție între capitolele „Vânători de lupi, în veacuri vechi” și „Tovarășul meu Voișel e vrednic vânător, ca mulți alții”, a fost reintitulat „Aprilie, o clipă” și a devenit capitolul final al colecției. Prefața și majoritatea celor zece povestiri adăugate ulterior (mai puțin „Dihania singurătății”) proveneau din volumul "Istorisiri de vânătoare" (Ed. Cugetarea, București, 1937), fiind preluate și acolo din "Depărtări" (1930). O parte dintre povestiri („Mirajul”, „Sitarii, când prietinii mei se ceartă
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
vânător bătrân îi mărturisește autorului că a ezitat să împuște această pasăre sperioasă din cauza faptului că a fost cuprins brusc de un fior de admirație. „Mulți urmărind în special descripțiile de natură, care există, firește, cred că volumul e o colecție de tablouri, în vreme ce lectura arată că pe primul plan sunt portretele de vânători, boiernași de țară (acei „odnodvortzî” din narațiunile lui Turgheniev), mici funcționari, intelectuali, țărani săraci, robi (acei „krepostnîie” turghenievieni)”, afirma Alexandru Piru. Oamenii care populează acest spațiu mitic
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
Pier "Space and the Woods", "" inițial a apărut ca un B-side pentru single-ul "Obsessions", care a fost lansat pe 16 februarie 2009 de către Neon Gold Records. Titlul este o referire la personajul cu același nume din Cartea Junglei din colecția povestei lui Rudyard Kipling. Videoclipul pentru "Mowgli's Road" a fost regizat de Chris Sweeney și a fost lansat pe YouTube, la data de 20 octombrie 2009. Videoclipul prezintă Diamandis și două fete, cu membrele si trunchi din origami dansând
Mowgli's Road () [Corola-website/Science/334754_a_336083]
-
Elisabeta a Ungariei” din Aiud, biserica „Sf. Ioan Nepomuk” din Zlatna) și ortodox (biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Zlatna, zidită în stil gotic în anul 1424; biserica „Nașterea Maicii Domnului” - 1754 din Feneș), cetățile medievale (Liteni, Aiud), muzeele (Muzeul cu colecții arheologice din Zlatna, Muzeul de istorie din Aiud, Muzeul de etnografie și folclor) și ariile protejate sunt doar câteva din obiectivele antropice și atracțiile naturale ale turismului românesc din zona Apusenilor. Orașul Zlatna găzduiește "Festivalul internațional de Film Etnografic" (FIFE
Trascău () [Corola-website/Science/334750_a_336079]
-
Mari Albert (n. 16 aprilie 1877, Nijmegen - d. 17 martie 1943, Calcutta) a fost un orientalist neerlandez. El a fost de fapt primul tibetolog neerlandez. O mare parte din colecția sa de manuscrise și de obiecte etnografice și de artă face parte acum din Colecția Van Manen a Institutului Kern (numit după Hendrik Kern (1833-1917)) din cadrul Universității Leiden. s-a născut într-o familie înstărită. Tatăl său, Reinier Otto van
Johan van Manen () [Corola-website/Science/334769_a_336098]
-
aprilie 1877, Nijmegen - d. 17 martie 1943, Calcutta) a fost un orientalist neerlandez. El a fost de fapt primul tibetolog neerlandez. O mare parte din colecția sa de manuscrise și de obiecte etnografice și de artă face parte acum din Colecția Van Manen a Institutului Kern (numit după Hendrik Kern (1833-1917)) din cadrul Universității Leiden. s-a născut într-o familie înstărită. Tatăl său, Reinier Otto van Manen, era inginer la Administrația Regală a Apelor. Mama lui era Maria Albertina Johanna van
Johan van Manen () [Corola-website/Science/334769_a_336098]
-
care spera să-l termine. Dar în martie 1943 a avut un infarct și a decedat datorită efectelor acestuia. Johan van Manen colecționase personal un mare număr de manuscrise și de obiecte etnografice și de artă. O mare parte a colecției a lăsat-o moștenire Institutului Kern, numit acum Centrul Național de Expertiză pentru Asia de Sud și Himalaya. Colecția constă din 1756 de articole: 998 imprimate despre religia și cultura tibetană, 576 de manuscrise, dintre care 19 manuscrise ale Bön. Colecția conține
Johan van Manen () [Corola-website/Science/334769_a_336098]