30,418 matches
-
care aveau să se retragă la sfârșit. Subunitatea de piloți de planoare trebuia să organizeze rutele de evacuare spre râu, iar întreaga operațiune trebuia acoperită de un baraj intens de artilerie lansat de pe pozițiile Corpului XXX. La sud de râu, evacuarea era organizată cu plute și bărci de asalt de către geniștii Diviziei a 43-a și Diviziei canadiene. Pentru ca să nu le permită germanilor să înțeleagă intențiile britanicilor, planul a fost comunicat doar seara. Pozițiile trebuiau menținute pe timpul nopții de o mână
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
o ploaie puternică, ceea ce a ajutat la mascarea retragerii. După declanșarea barajului de artilerie, a început retragerea unităților spre râu. Cam jumătate dintre bărcile de asalt erau plasate mult prea departe spre vest, ceea ce a dus la încetinirea procesului de evacuare. Germanii au bombardat la rândul lor militarii aflați în retragere, ei crezând însă în mod greșit că este de fapt vorba de o misiune de reaprovizionare a trupelor avansate. La ora 05:00, traversarea râului a încetat, pentru că lumina dimineții
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
Am luptat la Arnhem”, o predicție care se pare că a fost confirmată de mândria soldaților care au luat parte și de dorința unora dintre cei care nu au participat la această bătălie să pretindă că au fost acolo. După evacuarea din timpul Operațiunii Berlin, soldații au primit ca niște eroi în Anglia. A fost publicată în scurtă vreme o listă a 59 de militari decorați (dintre cei 2.000 care s-au reîntors) și aceștia au fost primiți într-o
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
moralului trupelor forțate să se retragă. Linia frontului se întindea de la Marea Baltica la granița română urmând linia Riga-Jakobstadt-Dvinsk-Baranovichi-Pinsk-Dubno-Ternopil. O altă decizie majoră luată de comandamentul rus a fost adoptarea tacticii "pământului pârjolit" în teritoriile abandonate, care a fost însoțită de evacuarea forțată a populației. Pe 21 august 1915, tarul Nicolae al II-lea l-a demis pe Marele Duce Nicolae, preluând comandă directă a armatei.
Marea retragere (Rusia) () [Corola-website/Science/336834_a_338163]
-
începutul lunii martie 1918, într-un moment în care unitățile cehoslovace începeau să se pregătească de plecare din Ucraina. Colonelul rus Smuglov - în calitate de comandant al regimentului, arătând un interes scăzut pentru ofițerii acestuia, Kadlec a fost promovat comandant adjunct. În timpul evacuării efectivelor cehoslovace din Ucraina a primit, la începutul lunii martie 1918, comanda unui tren, având în subordine 2 companii de pușcași, secțiunea de mortiere, secțiunea de cavalerie de recunoaștere, muzica regimentară și o companie de mitraliere - în total, 500 de
Eduard Kadlec () [Corola-website/Science/336888_a_338217]
-
datorită unui mesaj al primarului difuzat la radio și mesajele rostite de preot la sistemul de megafoane al orașului. La ora șapte, Crucea Roșie a ordonat tuturor să părăsească orașul, dar, la puțin timp după ce căderea cenușii s-a oprit, evacuarea a fost anulată. După numai două ore, s-au produs două explozii zgomotoase, iar în următoarea jumătate de oră, o coloană de abur și cenușă s-a înălțat până la aproape 11 km în aer. Pentru prima dată, a început să
Tragedia de la Armero () [Corola-website/Science/336903_a_338232]
-
a intervenit și artileria navală olandeză, ceea ce a întrerupt pentru o vreme înaintarea germanilor. Odată însă cu scăderea intensității bombardamentului naval, înaintarea germanilor a fost reluată. Răgazul de timp câștigat de bombardamentele navale a fost folosit de apărătorii olandezi pentru evacuarea trupelor în sectorul de nord și peste podul de peste canalul Postbrug. Sigurul sector al Zanddijkline care nu a fost evacuat imediat a fost cel partea de sud. Aici, batalionul olandezilor care nu fuseseră ținta bombardamentelor "Luftwaffe" a mai întârziat pe
Bătălia pentru Zeelanda () [Corola-website/Science/337131_a_338460]
-
acest succes, germanii și-au concentrat atenția asupra orașului Vlissingen. Ei au început să se apropie de oraș și nu au întâmpinat vreo rezistență până când până când au ajuns la periferia. O bună parte a unităților franceze și olandeze începuseră deja evacuarea. Totuși, comandantul francez, generalul Deslaurens, a reușit să organizeze o linie defensivă cu militarii care rămăseseră încă în oraș. Apărătorii au fost rapid alungați de pe poziții, iar generalul Deslaurens a fost ucis în luptă. Deslaurens a fost singurul general care
Bătălia pentru Zeelanda () [Corola-website/Science/337131_a_338460]
-
Boulogne este numele sub care este cunoscută lupta pentru apărarea portului Boulogne-sur-Mer de către trupele franceze, britanice și belgiene în timpul Bătăliei Franței din 1940. Luptele pentru apărarea portului Boulogne s-au dat în paralel cu cele de la Calais, precedând Operațiunea Dynamo - evacuarea Corpului Expediționar Britanic de la Dunkerque. După contraatacul franco-britanic de la Arras de pe 21 mai, unitățile germane au fost oprite din înaintare pentru ca să poată rezista unei posibile reeditări a asaltului aliat pe 22 mai. Acest ordin de încetare a înaintării a stârnit
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
de 23 mai aliații au fost obligați se retragă în poziții defensive din interiorul orașului. În tot acest timp, vasele de război ale Royal Navy și ale marinei militare franceze au bombardat pozițiile germne și, în același timp au asigurat evacuarea răniților și personalului necombatant. În zona portului a fost debarcată o unitate de geniști, care a avut ca sarcină distrugerea instalațiilor portuare. În seara acestei zile, portul a fost atacat de bombardierele "Luftwaffe", care au reușit să își atingă ținele
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
acestei zile, portul a fost atacat de bombardierele "Luftwaffe", care au reușit să își atingă ținele deși fuseseră la rândul lor interceptate de avioanele de vânătoare ale RAF. În jurul orei 6:30, unitatea britanică de gardă a primit ordiunul de evacuare. Distrugătoarele britanice au înfruntat bombardamentele artileriei și tancurilor germane în timpul operațiunii de evacuare a garnizoanei care apăra orașul. Luptătorii francezi care apărau citadela care domina orașul vechi nu au putut fi anunțați cu privire la ordinul de retragere, iar generalul Lanquetot și-
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
își atingă ținele deși fuseseră la rândul lor interceptate de avioanele de vânătoare ale RAF. În jurul orei 6:30, unitatea britanică de gardă a primit ordiunul de evacuare. Distrugătoarele britanice au înfruntat bombardamentele artileriei și tancurilor germane în timpul operațiunii de evacuare a garnizoanei care apăra orașul. Luptătorii francezi care apărau citadela care domina orașul vechi nu au putut fi anunțați cu privire la ordinul de retragere, iar generalul Lanquetot și-a dat seama doar în dimineața celei de-a doua zi ca majoritatea
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
unul fiind neoperațional). Pe 20 mai, elementele înaintate 4 ale Corpului XIX german comandat de generalul Heinz Guderian au ajuns în dreptul orașului Abbeville. În acel moment, păstrarea controlului asupra porturilor de la Canalului Mânecii, care puteau fi folosite pentru aprovizionare și eventuala evacuare a trupelor, devenise vitală. În dimineața zilei de 21 mai, Dutfoy le-a ordonat celor 1.100 de marinari care luptau pe continent să se retragă în spatele zidurilor medievale ale "Haute Ville" (Citadela), aflată la răsărit de valea râului Liane
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
generalului Jean Pelissier de Féligonde, a cărui unitate fusese atacată de tancurile germane la Hesdin, la cam 45 km de port), Dutfoy a ordonat ca bateriile de coastă din forturi să fie demontate și să fie transportate în port în vederea evacuării. După aceea, Dutfoy a plecat spre Dunkirk, iar indisciplina s-a instalat în rândul trupelor. Au fost semnalate jafuri, iar civilii care doreau să se evacueze pe mare au intrat panică. Pentru îndepărtarea civililor panicați din port, comandantul frontului de pe
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
rândul trupelor. Au fost semnalate jafuri, iar civilii care doreau să se evacueze pe mare au intrat panică. Pentru îndepărtarea civililor panicați din port, comandantul frontului de pe țărm i-a amenințat pe aceștia cu folosirea armelor de foc. Acțiunea de evacuare sau de distrugere a bateriilor de coastă a continuat până când amiralul Leclerc, care se afla la Dunkerque, a anulat ordinul. Mai mult, el a cerut ca tunurile să fie păstre pe poziții pentru apărarea orașului, iar pe 22 mai a
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
Diviziei a 21-a. Unitățile care s-au retras pe cale ferată au fost atacate de tancurile geremane și efectivele lor s-au împrăștiat. [[File:HMS Venomous WWI IWM P 1975.jpg|thumb|HMS "Venomous", unul dintre distrugătoarele învechite folosite la evacuare]] În timpul desfășurării luptelor a apărut o breșă între batalioanele de gardă irlandez și galez. Pentru întărirea defensivei, au fost trimiși în zonă 800 de geniști (Auxiliary Pioneer Military Corps - AMPC), iar alți 150 au fost trimiși să întărească pozițiile galezilor
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
ancorat în port și a început îmbarcarea geniștilor răniți. După ora 18:00, comandantul distrugătorului "Keith" a primit ordin să evacueze, împreună cu alte cinci distrugătoare care se îndreptau spre port, pe toți militarii britanici. Fox-Pitt a decis să continue cu evacuarea geniștilor, în vreme ce unitățile de gardă se retrăgeau spre port. Distrugătoarele "Vimiera" și "Whitshed" le-au înlocuit pe "Vimy" și "Keith" și au preluat majoritatea infanteriștilor marini și a gărzilor irlandeze și galeze. [[File:Boulogne gare maritime bateau cpa.jpg|thumb
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
au preluat majoritatea infanteriștilor marini și a gărzilor irlandeze și galeze. [[File:Boulogne gare maritime bateau cpa.jpg|thumb|O fotografie din perioada interbelică a clădirii "Gare Maritime" din Boulogne, în care se observă cheiul folosit de distrugătoarele britanice pentru evacuare]] Distrugătoartele HMS "Venomous" și HMS "Wild Swan" au continuat avacuarea restului forțelor rămase pe țărm. În acest timp, forțele germane au intrat pe poziții de unde puteau supraveghea portul și au deschi focul unitățile de gardă și vasele aliate, care la
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
așa natură încât să elibererze cale de retragere pentru "Wild Swan" și "Venomous", acesta din urmă deplasându-se cu greu după ce îi fuse distrusă cârma. Distrugătorul HMS "Windsor" a intrat în port după cădrea întunericului și a reluat operațiunile de evacuare. După ce a reușit să îi îmbarce pe toți militarii din port, căpitanul a raportat că mai erau încă soldați britanici care se retrăgerau luptând spre chei. Pentru evacuarea acestora din urmă a fost trimis în misiune distrugătorul 'Vimiera". Acesta a
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
a intrat în port după cădrea întunericului și a reluat operațiunile de evacuare. După ce a reușit să îi îmbarce pe toți militarii din port, căpitanul a raportat că mai erau încă soldați britanici care se retrăgerau luptând spre chei. Pentru evacuarea acestora din urmă a fost trimis în misiune distrugătorul 'Vimiera". Acesta a intrat în port în jurul orei 01:30. Cum pe chei nu se vedea nici un om, căpitanul a lansat apeluri prin intermediul unui megafon. Din diferite ascunzători au ieșit soldații
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
au fost înghesuiți în toate spațiile disponibile. În cadrul acestei ultime misiuni, "Vimiera" a reușit să transporte la [[Dover]] în jur de 1.400 de oameni. aproximativ 300 de galezi au rămas pe continent. Aceștia au crezut în mod eronat că evacuarea s-a încheiat și au încercat să străpungă liniile germane spre nord-est. Lanquetot își stabilise cartierul general în citadelei "Haute Ville", unde aștepta sosirea elementelor din Divizia a 21-a. Când și-a dat seama că nu mai poate spera
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
Când și-a dat seama că nu mai poate spera la sosirea ajutoarelor, el și-a organizat oamenii din subordine pentru ca să apere orașul cu resursele pe care le avea la dispoziție. În acele momente, generalul Fox-Pitt primise deja ordinul de evacuare iar toate mijloacele de comunicații fuseseră întrerupe de francezii lui Lanquetot. [[File:Boulogne-sur-Mer - Porte Gayolle.jpg|thumb|Una dintre porțile cetății medievale, care a fost apărată de soldații Diviziei a 21-a de infanterie]] În seara zilei de 24 mai
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
defensivei franceze. La ora 08:30, Lanquetot a hotărât să capituleze. Maiorul J. C. Windsor Lewis, comandantul unei companii de gardă galeze, și-a asunat comanda militarilor rătăciți de unitățile lor, care se adăpostiseră în depozitele de pe chei în așteptarea evacuării. În afară de galezi, aici își găsiseră adăpost 120 de infanteriști francezi, 200 trupe auxiliare, 120 de geniști și 150 de civili. Printre militari, în special în rândul geniștilor, se aflau soldați care nu erau înarmați. Când depozitele au intrat sub focul
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
de 24 mai să respingă asaltul amfibiu al germanilor, în ciuda sprijinului acordat de tirul Panzerelor. Pe 25 mai, în jurul orei 13:00, după ce au rămas fără muniție și și-au dat seama că nu va mai organizată o acțiune de evacuare care să îi vizeze, militarii aliați au capitulat. În acest timp, germanii reușiseră să ia aproximativ 5.000 de prizonieri aliați, majoritatea francezi la Boulogne. Brigada a 20-a de gardă s-a retras în dimineața zilei de 23 mai
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
fără să fie conștienți de violența atacurilor care aveau să urmeze în tipul deplasării. Comunicațiile dintre Fox-Pitt și cartierul general francez din Citadelă fuseseră întrerupte, iar britancii din apropierea portului nu au reușit să își anunțe aliații francezi să participe la evacuare, după cum fuseseră date ordinele. În dimineața zilei de 24 mai, Lanquetot a descoperit că britanicii plecaseră. [[Winston Churchill|Churchill]] avea să ceară în cele din urmă garnizoanei britanice să lupte până la final, influențat se pare de acuzele de „dezertare” formulate
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]