30,710 matches
-
Hondius. Arnold și Henricus au realizat și ei hărți. Hărțile lor de la mijlocul anilor 1590 au fost întocmite, de obicei, după hărțile lui Plancius sau Ortelius, dar conțineau uneori noutăți bazate pe descoperiri recente (de exemplu, Nova Zembla ca o insulă, Coreea ca o peninsulă). Arnold s-a mutat cu familia sa, care era formată din fiii săi Jacob și Michael, de la Amsterdam la Anvers în jurul anului 1609. El a primit titlul de „Sphérographe de leurs Altesses” și i s-a
Michael van Langren () [Corola-website/Science/336679_a_338008]
-
sau Pojarevo (în ) este o insulă bulgărească de pe Dunăre, situată între km 423,4 - 427,2 km în amontele fluviului, în comuna Tutrakan din regiunea Silistra. Suprafața sa este de 2,4 km, ceea ce o plasează pe locul 9 printre cele mai mari insule dunărene ale
Insula Cosui () [Corola-website/Science/336704_a_338033]
-
este o insulă bulgărească de pe Dunăre, situată între km 423,4 - 427,2 km în amontele fluviului, în comuna Tutrakan din regiunea Silistra. Suprafața sa este de 2,4 km, ceea ce o plasează pe locul 9 printre cele mai mari insule dunărene ale Bulgariei. Insula este situată la nord de satul Pojarevo (anterior Cusuiul din Vale) din comuna Tutrakan (anterior Turtucaia). Are o formă eliptică, cu o lungime de 4,3 km și o lățime maximă de până la 1,2 km
Insula Cosui () [Corola-website/Science/336704_a_338033]
-
de pe Dunăre, situată între km 423,4 - 427,2 km în amontele fluviului, în comuna Tutrakan din regiunea Silistra. Suprafața sa este de 2,4 km, ceea ce o plasează pe locul 9 printre cele mai mari insule dunărene ale Bulgariei. Insula este situată la nord de satul Pojarevo (anterior Cusuiul din Vale) din comuna Tutrakan (anterior Turtucaia). Are o formă eliptică, cu o lungime de 4,3 km și o lățime maximă de până la 1,2 km. Este separată de malul
Insula Cosui () [Corola-website/Science/336704_a_338033]
-
centrală și este de 14,8 m deasupra nivelului mării, adică are doar 3-4 m deasupra nivelului fluviului. Solul său este format din roci sedimentare aduse de fluviu, aici crescând sălcii și plopi. Când apele Dunării cresc, părțile joase ale insulei sunt inundate, ca rezultat fiind formate patru mlaștini permanente, dintre care cea mai mare (aflată în partea de vest) are o suprafață de 6,5-7 ha. La nord-est de insulă se află un ostrov mai mic numit Cosuiul Mic (în
Insula Cosui () [Corola-website/Science/336704_a_338033]
-
sălcii și plopi. Când apele Dunării cresc, părțile joase ale insulei sunt inundate, ca rezultat fiind formate patru mlaștini permanente, dintre care cea mai mare (aflată în partea de vest) are o suprafață de 6,5-7 ha. La nord-est de insulă se află un ostrov mai mic numit Cosuiul Mic (în ). Insula este nelocuită, aici aflându-se o zonă protejată numită Insula Pojarevo (în ). a aparținut României între anii 1913 și 1940, fiind cedată Bulgariei prin Tratatul de la Craiova (1940).
Insula Cosui () [Corola-website/Science/336704_a_338033]
-
sunt inundate, ca rezultat fiind formate patru mlaștini permanente, dintre care cea mai mare (aflată în partea de vest) are o suprafață de 6,5-7 ha. La nord-est de insulă se află un ostrov mai mic numit Cosuiul Mic (în ). Insula este nelocuită, aici aflându-se o zonă protejată numită Insula Pojarevo (în ). a aparținut României între anii 1913 și 1940, fiind cedată Bulgariei prin Tratatul de la Craiova (1940).
Insula Cosui () [Corola-website/Science/336704_a_338033]
-
care cea mai mare (aflată în partea de vest) are o suprafață de 6,5-7 ha. La nord-est de insulă se află un ostrov mai mic numit Cosuiul Mic (în ). Insula este nelocuită, aici aflându-se o zonă protejată numită Insula Pojarevo (în ). a aparținut României între anii 1913 și 1940, fiind cedată Bulgariei prin Tratatul de la Craiova (1940).
Insula Cosui () [Corola-website/Science/336704_a_338033]
-
numele de greci caucazieni) care erau persecutați, adresându-i-se naratorului, ce-l însoțise în port, cu apelativul ironic de „șoarece de bibliotecă”. Dornic să-și învingă propria slăbiciune și să cunoască viața, tânărul intelectual a decis să plece în insula Creta pentru a redeschide o mină de lignit dezafectată și a trăi timp de câteva luni laolaltă cu oamenii simpli și muncitori, departe de lumea cărților. Chiar înainte de plecare, el este abordat de Alexis Zorbas, un bărbat necunoscut de vreo
Zorba Grecul (roman) () [Corola-website/Science/336724_a_338053]
-
duce spre Creta, făcând mai multe observații pline de culoare cu privire la natura omului; în opinia sa, libertatea reprezintă puterea omului de a se elibera de aspectele materiale ale vieții și de a se dedica doar bucuriilor sufletești. La sosirea pe insulă, ei resping ospitalitatea lui moș Anagnostis și a lui Kondomanolios, proprietarul cafenelei locale, și sunt găzduiți la hanul lui madame Hortense, care era alcătuit din câteva cabine de baie vechi, lipite unele de altele. Naratorul își petrece duminica plimbându-se
Zorba Grecul (roman) () [Corola-website/Science/336724_a_338053]
-
interior (acel „nu interior”, pe care îl echivalează cu „vidul”, dar și cu Buddha) și își recapătă pofta de viață ca urmare a experiențelor prin care trece alături de Zorbas și de săteni. Epuizarea completă a capitalului îl determină să părăsească insula Creta și să plece în străinătate; el află chiar în ziua plecării că vechiul său prieten Stavridakis murise la Tiflis după ce-și îndeplinise misiunea asumată. Cei doi tovarăși se despart, continuând să-și scrie timp de câțiva ani, fără
Zorba Grecul (roman) () [Corola-website/Science/336724_a_338053]
-
chiar în ziua plecării că vechiul său prieten Stavridakis murise la Tiflis după ce-și îndeplinise misiunea asumată. Cei doi tovarăși se despart, continuând să-și scrie timp de câțiva ani, fără a se mai întâlni însă vreodată. Retras pe insula Eghina după un peregrinaj prin diferite locuri ale Europei, naratorul simte dorința irezistibilă de a relata întâmplările prin care trecuse alături de bătrânul miner și, împins de un presentiment funest, scrie timp de câteva săptămâni un manuscris în care încearcă să
Zorba Grecul (roman) () [Corola-website/Science/336724_a_338053]
-
dori, un adevărat rai pentru niște bătrâni pehlivani ca mine. Mă înțelegi, jupâne: trai bun, găini și puiculițe pe deasupra, slavă Domnului! Te îmbrățișez prietenește, Alexis Zorba, șobolan din canalul de scurgere»”". Romanul "Zorba Grecul" a fost scris de Kazantzakis pe insula Eghina (aflată la o oră și jumătate de portul Pireu). Primul popas pe insulă al scriitorului avusese loc în iulie 1925, iar farmecul și liniștea locurilor l-a determinat să revină ulterior. A petrecut acolo iarna anilor 1930-1931, redactând un
Zorba Grecul (roman) () [Corola-website/Science/336724_a_338053]
-
bun, găini și puiculițe pe deasupra, slavă Domnului! Te îmbrățișez prietenește, Alexis Zorba, șobolan din canalul de scurgere»”". Romanul "Zorba Grecul" a fost scris de Kazantzakis pe insula Eghina (aflată la o oră și jumătate de portul Pireu). Primul popas pe insulă al scriitorului avusese loc în iulie 1925, iar farmecul și liniștea locurilor l-a determinat să revină ulterior. A petrecut acolo iarna anilor 1930-1931, redactând un dicționar francez-grec, în colaborare cu Pandelis Prevelakis. După mai multe peregrinări prin străinătate, Kazantzakis
Zorba Grecul (roman) () [Corola-website/Science/336724_a_338053]
-
l-a determinat să revină ulterior. A petrecut acolo iarna anilor 1930-1931, redactând un dicționar francez-grec, în colaborare cu Pandelis Prevelakis. După mai multe peregrinări prin străinătate, Kazantzakis revine în Grecia și cumpără la 15 iunie 1935 un teren pe insula Eghina, pe malul mării, unde-și va construi până în aprilie 1937 o casă austeră din piatră pe care-o va denumi „Cochilia”. Scriitorul s-a retras pe insula Eghina după invadarea Greciei de către armatele germane la 6 aprilie 1941, lucrând
Zorba Grecul (roman) () [Corola-website/Science/336724_a_338053]
-
revine în Grecia și cumpără la 15 iunie 1935 un teren pe insula Eghina, pe malul mării, unde-și va construi până în aprilie 1937 o casă austeră din piatră pe care-o va denumi „Cochilia”. Scriitorul s-a retras pe insula Eghina după invadarea Greciei de către armatele germane la 6 aprilie 1941, lucrând neobosit la o nouă versiune în limba greacă a "Divinei Comedii" a lui Dante și începând să redacteze "Zorba Grecul", romanul său de debut. Avea scrise deja 150
Zorba Grecul (roman) () [Corola-website/Science/336724_a_338053]
-
numele de Bubulina, a fost o femeie comandant naval grec, eroină a Războiului de Independență al Greciei din 1821 și amiral al Marinei Imperiale Ruse. Bubulina s-a născut într-o închisoare din Constantinopol; ea provine din comunitatea arvanită de pe insula Hydra. Era fiica lui Stavrianos Pinotsis, un căpitan din insula Hydra, și al soției acestuia, Skevo. Otomanii îl închiseseră pe Pinotsis pentru participarea sa la Revolta Orlov din 1769-1770 împotriva dominației otomane. Ea s-a născut în timpul uneia dintre vizitele
Laskarina Bouboulina () [Corola-website/Science/336728_a_338057]
-
eroină a Războiului de Independență al Greciei din 1821 și amiral al Marinei Imperiale Ruse. Bubulina s-a născut într-o închisoare din Constantinopol; ea provine din comunitatea arvanită de pe insula Hydra. Era fiica lui Stavrianos Pinotsis, un căpitan din insula Hydra, și al soției acestuia, Skevo. Otomanii îl închiseseră pe Pinotsis pentru participarea sa la Revolta Orlov din 1769-1770 împotriva dominației otomane. Ea s-a născut în timpul uneia dintre vizitele mamei ei la închisoare. Tatăl ei a murit curând după
Laskarina Bouboulina () [Corola-website/Science/336728_a_338057]
-
Pinotsis pentru participarea sa la Revolta Orlov din 1769-1770 împotriva dominației otomane. Ea s-a născut în timpul uneia dintre vizitele mamei ei la închisoare. Tatăl ei a murit curând după acel moment, iar mama și copilul s-au întors în insula Hydra. Ele s-au mutat în insula Spetses patru ani mai târziu, când mama ei s-a căsătorit cu Dimitrios Lazarou-Orlof. Bouboulina a avut opt frați vitregi. Ea s-a căsătorit de două ori, prima oară cu Dimitrios Yiannouzas și
Laskarina Bouboulina () [Corola-website/Science/336728_a_338057]
-
din 1769-1770 împotriva dominației otomane. Ea s-a născut în timpul uneia dintre vizitele mamei ei la închisoare. Tatăl ei a murit curând după acel moment, iar mama și copilul s-au întors în insula Hydra. Ele s-au mutat în insula Spetses patru ani mai târziu, când mama ei s-a căsătorit cu Dimitrios Lazarou-Orlof. Bouboulina a avut opt frați vitregi. Ea s-a căsătorit de două ori, prima oară cu Dimitrios Yiannouzas și mai târziu cu bogatul armator și căpitan
Laskarina Bouboulina () [Corola-website/Science/336728_a_338057]
-
anul 1820. Ea i-a mituit pe funcționarii turci să ignore mărimea navei, iar Agamemnon a devenit mai târziu una dintre cele mai mari nave de război ale rebelilor greci. A organizat, de asemenea, trupe înarmate proprii, compuse din locuitorii insulei Spetses. Ea și-a folosit o mare parte din avere pentru a-i aproviziona cu hrană și muniții pe marinarii și soldații aflați sub comanda ei. Pe 13 martie 1821 Bouboulina a arborat pe catargul navei "Agamemnon" propriul ei steag
Laskarina Bouboulina () [Corola-website/Science/336728_a_338057]
-
pentru a-i aproviziona cu hrană și muniții pe marinarii și soldații aflați sub comanda ei. Pe 13 martie 1821 Bouboulina a arborat pe catargul navei "Agamemnon" propriul ei steag grecesc, bazat pe steagul împăraților bizantini din dinastia Comnenilor. Populația insulei Spetses s-a revoltat pe 3 aprilie și mai târziu și-a unit forțele cu marinarii de pe navele ce proveneau de pe alte insule grecești. Bouboulina a navigat cu opt nave la Nafplion și a început o blocadă navală. Mai târziu
Laskarina Bouboulina () [Corola-website/Science/336728_a_338057]
-
pe catargul navei "Agamemnon" propriul ei steag grecesc, bazat pe steagul împăraților bizantini din dinastia Comnenilor. Populația insulei Spetses s-a revoltat pe 3 aprilie și mai târziu și-a unit forțele cu marinarii de pe navele ce proveneau de pe alte insule grecești. Bouboulina a navigat cu opt nave la Nafplion și a început o blocadă navală. Mai târziu, ea a luat parte la blocada navală și la eliberarea orașelor Monemvasia și Pylos. Fiul ei, Yiannis Yiannouzas, a murit în mai 1821
Laskarina Bouboulina () [Corola-website/Science/336728_a_338057]
-
ei au vândut nava "Agamemnon" statului elen, care a redenumit-o "Spetsai". Ea a fost incendiată de către Andreas Miaoulis, împreună cu fregata "Hellas" și cu corveta "Hydra," în baza navală Poros, în următorul război civil grec din 1831. „Muzeul Bouboulina” de pe insula Spetses este găzduit într-un conac vechi de 300 de ani ce a aparținut celui de-al doilea soț al Bouboulinei, în care urmașii ei continuă să locuiască încă. O statuie se află în portul de pe insula Spetses. Mai multe
Laskarina Bouboulina () [Corola-website/Science/336728_a_338057]
-
Muzeul Bouboulina” de pe insula Spetses este găzduit într-un conac vechi de 300 de ani ce a aparținut celui de-al doilea soț al Bouboulinei, în care urmașii ei continuă să locuiască încă. O statuie se află în portul de pe insula Spetses. Mai multe străzi din Grecia și Cipru sunt numite în onoarea ei, printre care Strada Bouboulina aflată în centrul Atenei în apropiere de Universitatea Tehnică Națională ("Polytechnion") și de Muzeul Național de Arheologie, precum și în Pireu și Nicosia. Bouboulina
Laskarina Bouboulina () [Corola-website/Science/336728_a_338057]